O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:
Cărţile-valiză sunt la modă dintotdeauna. Aceste cărţi iau cu ele cam tot ce a creat autorul într-o etapă. De la epigrame pe diferite teme, la aforisme, poezii umoristice, rondeluri, fabule, parodii etc. O astfel de carte-valiză este „Epigrame …şi altele” (Editura Tehnică, Bucureşti, 1996) semnată de Corneliu Berbente. În numai 103 pagini cititorul întâlneşte epigrame (colegiale, sociale, dedicate prostiei, privind femeia etc.), cărora li se adaugă aforisme („afurisisme”) şi poezii umoristice. Punctul forte al acestui amalgam de creaţii marca Berbente îl reprezintă prezenţa umorului simpatetic în accepţiunea lui Claudiu T. Arieşan. Se observă permanenta preocupare a autorului de a trăi afectiv. „Colegialele” lui Corneliu Berbente nu sunt răutăcioase, remarcându-se transpunerea simpatetică venită de undeva din misterul unor stări sufleteşti. Aproape că nu există universitar din proximitatea sa căruia să nu-i fi dedicat o epigramă. Spre exemplu, în legătură cu înfiinţarea unui centru modern de încercare a materialelor la catedra profesorului Gh. Buzdugan, scrie: „Modern?! Păi care-i diferenţa / De stadiul dacic sau roman, / Căci şi atuncea rezistenţa / Se încerca la BUZDUGAN?”. Colegei chimiste, Lia Cristureanu îi dedică următoarea epigramă: „Eu de criza energiei / O să fac abstracţie / Şi-i urez o viaţă Liei / Numai în reacţie!”. Profesorului Marin Diaconu de la Catedra de Filozofie îi spune: „- Filosofia ta, Marine, / I-am zis zâmbind, de foame ţine? / El, chibzuind răspunse: - Da! / Sunt foarte mulţi sătui de ea!”. Prorectorului Al. Dănescu de la IPB, care avea în sarcină şi ferma de porcine, îi trimite următoarea săgeată: „Pe uşa lui, la Rectorat, / A scris: „Acces nelimitat”, / Dovadă c-a’nţeles prea bine / Că are-n sarcină…p-orcine!”.
Când este vorba de femei, simpatetismul lui Corneliu Berbente este activat de iluzii şi apetituri: Eternul feminin: „De mult de tot, în vremuri de geneze, / O coastă bărbătească a migrat. / De-atunci, voind din nou să se-ntrupeze, / Revine iar şi iar…la alt bărbat!”; De gustibus: „Vă e sau nu vă e pe plac, / Dar, după gustul sec al meu, / Femeia fără nici un drac, / Nu are nici un Dumnezeu!”; Tuturor femeilor: „Stârnit de focul ce mă arde / Când mai avan, când mai mocnit, / Aflai că sunteţi miliarde, / Şi…parcă m-am mai liniştit.”; Colega: „Ce greşit s-a spus de ea / „Ochi frumoşi” şi „gură rea”: / Ochii ei te bagă-n boală / Gura – şi din morţi te scoală!”; La iad: „Şi-n iad, acei ce sunt piloşi / Să tragă ştiu foloase / Că-s puşi, nu printre păcătoşi, / Ci…printre păcătoase.”; Constatare: „Pe lume-s fel de fel de fete: / Roşcate, blonde sau brunete. / Fidelitatea însă pare / Să nu depindă de culoare.”. Un capitol aparte al cărţii lui Corneliu Berbente se intitulează „Despre prostie şi altele ca aceasta”. Andrei Pleşu consideră prostia ca fiind un virus periculos, continuând: „În general, hoţul ştie că e hoţ, iar incompetentul ştie, până la un punct, că e incompetent. Când începe să creadă că e competent, trece în categoria smintiţilor sau a proştilor. Prostul însă, spre deosebire de insul corupt sau de cel incompetent, nu ştie că e prost”. Carlo M. Cipolla supune prostia unei tratări sociologice, enunţând “legile fundamentale ale imbecilităţii umane”. Mai există și Nicu Gavriluță, care a concluzionat magistral: „mama proştilor e mereu gravidă”, exemplificările putând continua. Corneliu Berbente defineşte prostia integrând-o unei topologii special însă folosind cerinţele impuse de epigramă (“Spaţiul denumit “prostie” / Are şi topologie: / În orice vecinătate, / Proştii-s o infinitate): Prostia: “O mare gară terminus, / Afară din al vremii tors, / Cu mii de drumuri pentru dus / Şi nici o cale de întors.”; Relativ şi absolut: “Privită-n forma colectivă, / Prostia este relative, / Dar individual văzută, / Prostia este absolută.”; Instructaj: “Prostia, cât ar fi de crasă, / Nu are character de clasă! / Se precizează aşadar / Că nu se trece la dosar.”; Comparaţie: “Doi proşti când vrei să se compare, / Spui “prost mai mic” sau “prost mai mare”. / Ar fi greşit şi chiar nedrept / Să spui că unu-i “mai deştept”.; Retractare: “Am zis: “prostie au cu carul”. / Regret acum vocabularul, / Regret cuvintele ce vrură / Să dea prostiei o măsură!”; Trompeta: “În Ţara proştilor (secretă) / Ar fi, se zice, o trompetă / Sunând tot timpul “Adunarea”, / Şi niciodată “Deşteptarea”!.
Ca figuri de stil folosite pentru mărirea efectului scontat, Corneliu Berbente utilizează ades repetiţia, remarcându-se antimetateza într-o simultaneitate aforistică şi ironică perfectă: Explicaţie: “Acuma, în economie, / Situaţia e foarte grea, / Căci nu se ştie ce se vrea, / Dar nu se vrea nici ce se ştie!”; Transformare: “Azi, ţăranul de la noi / Nu mai are car cu boi, / Dar, în frunte cu primarul, / Satul are boi cu carul.”; Sfat: “Puterea când în mâini o iei / Şi eşti mai mare peste toţi, / Tu nu-ncerca să faci ce vrei, / Decât atunci când vrei ce poţi.”; Corupţie: “Că-I corupţia în floare, / Tot românul înţelege: / Legea este în vigoare, / Dar vigoarea nu e-n lege!”
Corneliu Berbente a ţinut ca în cartea sa să-şi găsească loc şi un set de aforisme. Ele nu alterează cu nimic edificiul epigramistic, mai mult , aceste două tipuri de creaţii pot trece uşor din una în alta: orice epigramă poate fi considerată un aforism, în timp ce oricare aforism poate deveni epigramă, şi de aici concluzia transformării unora în „afurisisme”: „Dovada că omul sfinţeşte locul, au apărut…bisericuţele”; „Realitatea este mereu aceeaşi. Doar descrierea ei diferă”; „Pensia este amintirea salariului”; „Spre deosebire de o femeie, aeronava are numai sus-tentaţie”; „Calităţile unui concurent depind de sistemul de…referinţe”; „În ultimul an nivelul de trai al populaţiei a fost ridicat pentru a doua oară; ancheta continuă”; „S-a militarizat dragostea: a fost văzut unul sănătos-tun atergând după una goală-puşcă”; „Măseaua stricată pretinde coroană de aur” etc.
Şi ca simpatetismul lui Corneliu Berbente să fie fără cusur, un grad mare de jovialitate străbate de la un capăt la altul creaţiile acestui umorist. „Epigrame…şi altele” este un volum pus sub semnul jovialităţii native. (GEORGICĂ MANOLE)
Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole)
MÂNDRIA UNUI PĂRINTE
Fata mea, muncind la greci,
Tot mai lungă-i de picioare –
Are-un metru nouăzeci…
Deci socot că-i fată mare. (ION DIVIZA)
CONDIŢIA UMANĂ
În a zilelor vâltoare
Cum de mai rezist eu încă?
Cei de sus nu-mi dau mâncare,
Iar confraţii mă mănâncă! (ION DIVIZA)
SOLUŢIE ROMÂNEASCĂ
Ca ţările spre nalte culmi să zboare,
Soluţii multe stau la îndemână:
Europenii umblă la motoare,
În România se mai pune-o frână! (VALENTIN DAVID)
RISCURILE MESERIEI
Poţi să fii plagiator,
Doctor sau beţiv sinistru,
Nimeni nu te ia-n vizor,
Până nu eşti prim ministru! (VALENTIN DAVID)
AVANSARE
O ştie orice boschetar,
Că doar punându-i o cravată,
Politic, poţi să pui primar,
În fruntea urbei…o primată! (VALENTIN DAVID)
PUTEREA DRAGOSTEI
Zideşti palate din iubire
Şi-i bine să se dea de ştire,
Că te târăşti precum o râmă
Când gelozia le dărâmă. (VASILE LARCO)
TELESPECTATORILOR FIDELI
Să fiţi atent eu vă îndemn,
De mai priviţi telenovele:
Fiindcă din limbaj de lemn
Sar şi o groază de surcele! (VASILE LARCO)
UNUI IPOCRIT
O palmă de primeşti să nu faci caz,
Comportă-te frumos, deci, cu blândeţe;
Să-ntorci, spăşit, şi celălalt obraz,
Deoarece te ştiu cu două feţe! (VASILE LARCO)
GREU CU LEGEA…
Ca să pricepi o lege-i tare greu
Şi musai e nevoie de-avocaţi,
Cînd intră-n text modificări mereu,
Precum se bagă E-uri în cîrnaţi. (GHEORGHE BĂLĂCEANU)
SOARTA PEŞTILOR
Cînd traiu-i dur şi balta a secat
Şi-s chinuiţi de crudul vieţii flux,
Cei mici se zbat amarnic pe uscat,
Cei mari, pe lîngă vreun hotel de lux. (GHEORGHE BĂLĂCEANU)
LA AMANTĂ, ÎN AJUN DE PAŞTE
Ea nu-mi deschide, dar din spate
Un tip forțos mă-nştiinţează,
Că face ouă-ncondeiate...
Sau dacă vreau, mi le sculptează! (GHEORGHE BĂLĂCEANU)
PARADOX
Acum, că ştiu puţină carte,
L-am întrebat pe Dumnezeu:
„- Îmi faci şi mie-un pic de parte?”
Şi-a zis: „- Nu-i ăsta rostul meu!” (GRIGORE COTUL)
ISTORICĂ
Ce dacă-ntâi
A fost poporul?
La căpătâi
Îi stă soborul! (GRIGORE COTUL)
2050 – VIITOR FĂRĂ PĂDURI
În vremea aia, se cam ştie
Că probele vor fi orale
Şi-n ţară nu e nicio cale
Să se găsească vreo hârtie! (GRIGORE COTUL)
CRITICILOR MEI
Mă aşteptam să mi se spună
Din partea celor ce-o citesc
Că epigrama-mi este bună…
Dar ce zic eu,… cred că glumesc! (GHEORGHE GURĂU)
DE ZIUA MEA…
De ziua mea (eu mă respect)
Am petrecut peste hotare
La un local de lux, select…
Gătind mâncare! (GHEORGHE GURĂU)
AUTOMULŢUMIRE
În viaţă am făcut de toate
Şi-s mândru azi că pot să spun:
„Ascult sfatul meu, nepoate”…
Iar el candid… ce sunt nebun?! (GHEORGHE GURĂU)
AUTOEPITAF
(Vizavi de hoby-ul meu Rebusul)
Cât am trăit am fost băiat „cuminte”
Şi-am tot încrucişat la greu cuvinte;
Acuma stau şi zac întins pe spate
Cu mâinile (pe piept) încrucişate! (GHEORGHE GURĂU)
TREI FRAŢI
Cum unul e milionar,
Iar altu-n pile exeget,
Ar fi chiar foarte bine, dar
Le strică neamul…un poet. (GHEORGHE BÂLICI)
UNUI PLAGIATOR
Poetul cel de toţi urât
Când fură-un text ce sună bine,
Îl strică-atât de rău încât
Ne pare că îi aparţine… (GHEORGHE BÂLICI)
EU CRED CĂ TREBUIE SĂ NE DEPĂŞIM DASCĂLII
Ca ei dacă-ar fi fost să fac,
Iar nu după-ale mele toane,
Eram învăţător sărac
Şi nu cioban cu milioane. (PETRU-IOAN GÂRDA)
UNUI ORATOR CU DIAREE VERBALĂ
Scotea batista, spre-a reţine
Surplusu,-n faza scenică,
Dar s-ar fi asortat mai bine
Hârtia igienică. (PETRU-IOAN GÂRDA)
DORINŢĂ UTOPICĂ
Ce-ar fi, mă-ntreb ades –
Deşi nu-mi este dat –
Să-l văd pe-un hoţ ales
Pierzând tot ce-a furat? (MIHAI HAIVAS)
METAMORFOZĂ „INSTRUMENTALĂ”
Privind o fostă domnişoară,
Cu-n gust amar noi am rămas:
Din corpul suplu de vioară,
Ajunsă-i azi…un contrabas. (MIHAI HAIVAS)
MILIONARUL LA CONSULTAŢIE
Când medicului, un om cult,
Cu pregătire excelentă,
El i-a scăpat un ban mai mult
Nu a scăpat de asistentă. ( VASILE MANOLE)
LA DIABETOLOG
Medicul e bulversat
Când programul să-şi încheie,
La consult s-a prezentat
O dulceaţă de femeie. (VASILE MANOLE)
CANICULĂ
Înfrunt azi în duel prelung
Cod roşu sau portocaliu,
Cu vin căldura o alung
Şi chiar propun „cod rubiniu”… (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
VOTUL UNINOMINAL
Schimbarea, cred că este-n bine,
Căci înainte-n mod stupid,
Minţea partidul pentru tine.
Acum, minţi tu pentru partid. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
CONTESTATARILOR LEGII CARANTINĂRII
Infectat că e cu virus sau cu lepră, cu holeră,
Cum să-l ții pe omul liber la coteț, în volieră?
Ba de-o fi să infecteze chiar și-ntregul mapamond,
Lasă-l, bre, să zburde slobod ca un câine vagabond! (NICOLAE MĂTCAŞ)
PANDEMIE DE GUVID
Cum e doftorită de șefie,
Endemia nu e de COVID:
Pandemia noastră-i de prostie
Și de-aceea-i zicem: de GUVID! (NICOLAE MĂTCAŞ)
MOTIV
(de-a nu purta corect masca antivirus)
Masca ce-i ascunde firea
Îi preschimbă și privirea.
Cea de gaze-așa-l sugușă
Că o poartă hăt sub gușă. (NICOLAE MĂTCAŞ)
MAI GREA UNA DECÂT ALTA?
Tu, ce nu ți-ai scos o viață
Masca festei de pe față,
Să nu porți acum splendíd
Protectoarea de COVID?! (NICOLAE MĂTCAŞ)
NU CUMVA DE-AICI NI SE TRAGE
NEGAREA CORONAVIRUSULUI?
Noi am crede-n Arafat
Ca armenii-n Ararat,
Dacă nu ne-ar roade-un gol:
Colectiv, Iován, Siutghiol. (NICOLAE MĂTCAŞ)
AUTOCONDAMNARE
Decât s-ating COVID-ul bun de hanță,
Vreo ciumă-rea sau, mai savant, bubónică,
Laváj mai bine, mască și distanță
Și dragoste aprinsă, dar ... platonică. (NICOLAE MĂTCAŞ)
PROCURORUL NEGULESCU ÎN AREST
Lumea toată ne părea
o portocală,
Soarele și el era
o portocală,
Pus la dubală era
un Portocală,
Să creadă, dar, nu voia
doar Portocală. (NICOLAE MĂTCAŞ)
IOHANNIS : „M-AM LUPTAT PENTRU BANI EUROPENI”
Geaba zice c-a luptat,
El și noi stăm în rahat;
Că, nici în primul mandat,
N-a rulat ce i s-a dat. (DUMITRU BUJDOIU)
BECALICHELULILOR CARE REFUZĂ MASCA
Anormali și-n pandemie,
Suferă de-un handicap;
Se numește distopie:
Au curul mutat la cap. (DUMITRU BUJDOIU)
DUPĂ METEO : Chițu-18 cm, Bâlea- 20, Moldoveanu-22, Omul-24
Blonda-n gând s-a excitat,
Vrea un sejur minunat;
Rapid s-a orientat
Spre Omul, super dotat. (DUMITRU BUJDOIU)
AMANTUL PRINS ȘI FUGĂRIT
ÎN FUNDUL GOL PRIN CRAIOVA (Ziarele)
O pedeapsă oltenească
Îi dădu soțu-nșelat;
De ce n-a fost amendat
Și că nu purta ...mască ? (DUMITRU BUJDOIU)
UNEI FEMEI BISERICOASE
La preot, ca să fiu cinstită,
De multe ori mergeam smerită;
Dar, doar la sărbători legale,
Merg pentru...ştirile locale! (MAX OPAIŢ)
UNUI ŞEF TÂNĂR
Munceşte mult şi-i oboist,
Acasă vine numai seara,
În weekend e mai liniştit,
Că e plecat cu...secretara! (MAX OPAIŢ)
(IN)JUSTIŢIE
Încurcat în declaraţii
Şi-a luat un avocat
Apoi, a minţit ca alţii,
După cum s-au împăcat!(MAX OPAIŢ)
UNUI TRASEIST NEHOTĂRÂT
Mi-am dat peste cap tot planul,
Nu ştiu încotro s-apuc!
Am să dau “mai sus`` cu banul
…Şi mă duc! (MAX OPAIŢ)
PREMIILE LITERARE
Tot cercetând jurisprudenţe,
Juraţii au votat cinstit:
Străini de orice influenţe,
Au premiat ce n-au citit. (LAURENŢIU CERNEŢ)
ÎNVÂRTEALĂ
Omu-aceste colosal,
Şef serviciu personal,
A ajuns, cotind pe cale,
Şef…servicii personale. (PAVEL CHERESCU)
ÎN VREMEA ASTA…
În vremea asta revolută
Rahaţii scriu, în loc să pută!
Iar scriitorii-adevăraţi
Sunt daţi afară de …rahaţi! (PĂSTOREL TEODOREANU)
CHITANŢĂ (Lui Sadoveanu)
De ţi-ai face testamentul,
Tu să nu-mi laşi mii de franci!
Naşule, să-mi laşi obrazul,
Ca să-mi fac din el bocanci! (PĂSTOREL TEODOREANU)