O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:

Autor de poezii cu tâlc, schiţe umoristice, fabule şi minifabule, pamflete, simfonii ri(t)mate, rondeluri, epigrame, poeme lirice sau cu tentă ludică,  cugetări şi reflecţii amare, Gheorghe Gurău  este membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, membru al Societăţii Scriitorilor „C. Negri” şi membru al Clubului Scriitorilor Umorişti din Galaţi. Numele său apare în „Dicţionarul scriitorilor români de azi”, editat la Iaşi de editura  „Porţile Orientului” , în lucrarea „Istoria umorului gălăţean de la C. Conachi până în prezent” şi în „Anuarul epigramiştilor români -2020”.  Dintre cărţile scrise de Gheorghe Gurău,  care acoperă o listă întreagă, am ales „Înscrisuri pe un bob de rouă” ( reflecţii amare, editura „Axis Libri”, Galaţi, 2018, cu o prefaţă de A. G. Secară).  Aforisme veritabile, în sensul nietzschean al definiţiei, n-am înţeles de ce Gheorghe Gurău le-a numit doar reflecţii.  Puterea maximă de concentrare care le-a generat, dar şi tensiunea pe care o provoacă cititorului, reflecţia lui Gheorghe Gurău poate aspira la rangul de aforism.  Fugind repede la dicţionare, ce găsim?  Cele explicative nu pun egalitate între aforism şi reflecţie. Nici dicţionarele relaţionale nu fac acest lucru.   Singurele care o fac, şi în care am cea mai mare încredere, sunt cele specializate unde aforismul  intră în relaţie de congruenţă cu reflecţia şi reflexia.  De fapt şi autorul în discuţie defineşte aforismul  pornind de la   un domeniu al specializărilor psihologice: „ este filigranul minţii lucrat în atelierul inteligenţei”. Nu ştiu alţii din ce perspective citesc aforismele, reflecţiile, definiţiile etc.,  eu însă urmăresc două aspecte:  dacă mesajul pe care vrea să-l transmită autorul se pliază pe puterea de înţelegere a destinatarului; dacă este pliat pe cerinţele deontologice ale moralităţii. Din perspectiva primului aspect, aforismele lui Gheorghe Gurău vin de undeva din interior ca rezultat al unor experienţe anterioare sau prezente. Miezul aforismului acestui autor  îl constituie  concluzia care debordează dinspre cele petrecute în zona sa de percepţie şi  care se întinde pe variate arii apelând, voit sau nu, la metoda brâncuşiană: precum Brâncuşi preia  o bucată de piatră sau lemn,  Gheorghe Gurău preia vizual fapta brută pe care o şlefuieşte cu puterea minţii. Ea va fi finalizată  sub forma unei sentinţe şi, de aici, denumirea primei părţi a cărţii – „Sentinţe revocabile”.  Metoda lui Gheorghe Gurău nu e una simplă, pentru că trebuie să folosească toţi cei patru ochi. Mai întâi  vede realitatea prin cei doi ochi fizici,  transferă totul celebrului ochi al soacrei pentru a evidenţia aberaţiile şi  trecerile dincolo de normalitate, pentru că un aforism trebuie să aibă şi doza aceea minimă de umor, unul discursiv.  Şi fiindcă aforismul cere şi un spirit grefat pe o cultură aparte, în final intervine ochiul aflat înlăuntrul fiinţei sale. Este ochiul cu care se vede ce se întâmplă dincolo de epiderma lumii. Acolo unde sentinţa nu e clară, autorul pune totul sub semnul unor întrebări incomode: „Despre o cioară aflată la strâmtoare se poate spune că…e neagră de supărare?; „Dar pentru tine, muritor, e prea obositor să asculţi ce-i doare pe semenii mulţi?”; „Aşadar, un peşte poate lua plasă în lipsa unui pescar?”; „Dimineaţa îşi ascunde sufletul într-o ceaşcă de cafea; întrebare: şi-l bea oare ori se ascunde de ea?”; „Poţi fi mare, oare fără să fi trecut măcar o dată şi prin statutul de…baltă?”; „De umorul negru, oare, se poate face uz şi la o înmormântare?”; „În dragoste ora exactă se dă tot cu cucul?”; „O turmă de patrupede mărşăluind prin glod formează la un loc un miriapod?” etc.

CITEȘTE ȘI: "Amenzi „împărțite” de polițiștii botoșăneni la evenimentul ”Toamna Boboc..."

În ceea ce priveşte al doilea aspect, o racordare pe cât posibil la cerinţele unei deontologii a moralităţii, Gheorghe Gurău bate şaua ca să priceapă…omul aflat în diferitele ipostaze posibile. Pentru influenţarea imaginarului uman foloseşte elemente de fabulă:  „Fiecare după posibilităţi, zise melcul despre broasca ţestoasă, ea vilă, eu…simplă casă”; „Mersul pe jos e sănătos, gândea un şarpe ce se întindea”; „Nu mă mai bâzâi la cap, muiere, îi cere bondarul nevestei din apropiere”; „Să-mi zică gloabă, hai, accept, nu-i nici un necaz, dar măgar…în nici un caz”; „Peştele indignat a ameninţat că dacă nu i se respectă părerea rupe tăcerea”; „Sfat de dulău către căţelul său: lătrătură…să închidă altor javre gura”; „Din gură de lup niciodată nu vei putea auzi un cântec de ciobănaş” etc.

Dese sunt momentele în care Gheorghe Gurău iese din sine pentru a se etala semenilor. În aceste momente excelează prin alcătuiri de cuvinte cu putere mare de rezonanţă filozofică: „Cel mai mult mi-ar plăcea dacă ai accepta verbul a tăcea, în loc de clacă”;  „E greu să fii propriu-ţi stăpân, cum spui, într-o lume cu stăpâni destui”; „Nemurirea nu înseamnă neapărat viaţa viitoare cât mai cu seamă una creatoare”; „Respect tăcerea, jur, fiindcă e din aur pur”;  „Cu vorba nu s-a lăsat mai prejos şi are marele merit că tace frumos”; „Precis înseamnă, judecând prelung, o aproximare pe termen lung”.

Celălalt capitol al cărţii,  „Cuvinte răsfăţate”, este unul al definiţiilor care arată o altă faţă a cuvintelor („răs-făţate”) prin vitralierea înţelesului obişnuit. Cititorul este obligat să vadă idei, să urmeze autorul pe drumul pavat cu metafore  pe care-l propune noilor înţelesuri, un drum din care pornesc  adesea piste false:  „Satira – ploaie acidă cu ţintă-n cătare la o gură de revărsare”;  Umorul – tortura râsului aflat la necaz pentru nişte scrieri lipsite de haz”; „Zeflemeaua – ruda săracă a unui umor răutăcios crescută într-un mediu buruienos”;  „Trecut – cimitirul amintirilor în viaţă, învăluite adeseori în ceaţă”; „Luna – bolul de lumină pură, raze scuturând palide-n natură” etc.

O preocuparea meticuloasă în a găsi rimele potrivite încât „sentinţele” cât şi „definiţiile” să suporte un grad de înnobilare, precum şi o exuberanţă a comparaţiilor fac din cartea lui Gheorghe Gurău una plăcută şi moralizatoare. Dozele de umor fac adesea din  aforismele propuse gloanţe eficiente şi pline de subînţelesuri. (GEORGICĂ MANOLE)

Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro  a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA.  Aşteptăm creaţiile voastre  pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com  până în fiecare  zi de vineri a săptămânii. (Georgică  Manole)

 

ANOMALIE SOCIALĂ

Îţi vine, iar, să-ţi ieşi din fire

Când vezi că fac azi pe isteţii

Şi lecţii dau de vieţuire

Cei repetenţi la şcoala vieţii! (VASILE LARCO)

 

CONJUGALĂ

Soţul, după cum se ştie,

Foc mocnit e-n căsnicie,

Dar soţia, în tot locul,

Este cea ce-aţâţă focul. (VASILE LARCO)

 

DUPĂ REFORMĂ

Sărăcia că-i în floare

Pot s-afirm în mod finuţ:

Asta nu a fost schimbare…

Ci un salt din „lac în puţ”! (VASILE LARCO)

 

MOMENTE DE CRIZĂ LA ROMÂNI 

Din criză am ieşit de-atâtea ori,

Mândria e nelimitată,

Nemţii ne sunt vădit inferiori…

Că ei ieşiră doar odată! (GHEORGHE GURĂU)

 

POVESTE CU SEMINARIŞTI (de dragoste)

Aceeaşi facultate-au terminat,

S-au cunoscut de… Vovidenie,

Ea l-a atras cu nurii spre păcat,

El a urmat-o cu sfinţenie! (GHEORGHE GURĂU)

 

„RELAŢII ” COLEGIALE  

El o-ntreabă pe madam

Cu un gând parşiv, hapsân:

-Ce faci, stai peste program?

Stau, doar dacă nu rămân! (GHEORGHE GURĂU)

 

DRAGOSTE VISÂNDĂ  

O iubea pe unde scurte

Pe o Ea, gândind retrasă,

„Văd că el îmi face curte…

Musai va urma o casă!” (GHEORGHE GURĂU)

 

MESERIE RELAXA(N)TĂ

Ca dascăl, astăzi, poţi s-aduni

Ani mulţi, chiar pensia s-apuci:

Elevii-s tare blânzi şi buni,

Cât nu încerci să îi educi. (PETRU-IOAN GÂRDA)

 

DINTRE DOUĂ RELE…

Să mergi în Iad! – mi-a zis nevasta

Şi cred că o voi asculta,

Trăind, la nesfârşit, năpasta;

Decât să merg în Rai cu ea… (PETRU IOAN GÂRDA)

 

NATURĂ VIE

La nudişti, pe ţărm, la soare,

O gagică şi un tip:

Ea, întinsă pe nisip,

El, încins, pe…trei picioare. (PETRU IOAN GÂRDA)

 

INSTINCT

Sedus de poftele primare,

Deşi e viaţa foarte scurtă,

Găseşte vreme fiecare

…să facă burtă (GRIGORE COTUL)

 

DUIN VIAŢA DE CUPLU

Când o ceartă se-nfiripă,

Soaţei nu prea ai ce-i face,

Nu te-ngrijora când ţipă,

Teme-te atunci când tace! (GRIGORE COTUL)

 

DIN GÂNDIREA UNUI ECONOMIST

Când maşina de spălat

A pătruns în casa asta,

După ce-am analizat,

Am concediat…nevasta! (GRIGORE COTUL)

 

PLAGIATUL LA CEI DE SUS

Seduşi de sacrul lor  fior,

Nici chiar sus-puşii nu-l ratează,

Că se descoperă uşor,

Dar tare greu se demonstrează!..(GHEORGHE BÂLICI)

 

UNUI PLAGIATOR

Şi după moartea ta, fireşte,

Tot ce-ai furat avea-va rost:

Să vadă lumea, când citeşte,

Ce om de litere ai fost!.. (GHEORGHE BÂLICI)

 

BĂTRÂNA MAMĂ

Băiatul ei de la oraş

Chiar dacă e poet fruntaş,

Tot mândră-i de odorul său…

Că unii au ajuns mai rău. (GHEORGHE BÂLICI)

 

INDIGNARE

Singur îmi achit prostia,

Dar cumplit mă enervează

Că plătesc ticăloşia

Celor care guvernează (VALENTIN DAVID)

 

UNUI MINISTRU TERESTRU

Nu mai e nici un mister,

S-a postat pe internet:

N-a făcut gaură în cer,

Ci doar una în buget! (VALENTIN DAVID)

 

MENIU DE NOSTALGIC

Mâncam în vremi trecute,

Tacâmuri congelate

Şi şniţele bătute…

Chiar de Securitate! (VALENTIN DAVID)

 

LA ANCHETĂ

Cum nu mai mint, nici nu mai fur,

Într-o anchetă n-aş intra

Cu-n poliţist, asta vă jur,

Dar cu o poliţistă, da! (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)

 

FESTIVALUL DE VARĂ PENTRU

VÂRSTA A TREIA

Festivalu-a reuşit;

Căci de-atâta dat din gură,

Dans şi cântece-n căldură,

Jumătate au murit. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)

 

ANTICORUPŢIE

Corupţia să mai dispară,

Procesele să înceteze,

Propunerea e salutară:

Ca mita să se liciteze. (VASILE MANOLE)

 

ÎNCADRARE JURIDICĂ

De săruţi forţat o fată,

Cum se mai întâmplă-n viaţă,

Fapta e considerată

În a fi „viol pe faţă”. (VASILE MANOLE)

 

ELEVILOR DE AZI

Judecând puţin la rece

În prezenta conjunctură,

Doar la şcoală le mai trece

Setea de învăţătură. (VASILE MANOLE)

 

AVEM TOTUL SUB CONTROL (Autoritățile)
Minciună de protocol,
Pentru popor, o insultă;
COVIDUL i-a dat de gol,
Oamenii nu-i mai ascultă. ( DUMITRU BUJDOIU )

OMUL NEGATIV
Am test negativ la HIV,
La COVID, tot negativ,
Sunt sub zero, inactiv,
Bun de aruncat, nociv. ( DUMITRU BUJDOIU )

DOUĂ BLONDE DESPRE SOȚI
La o bârfă, pe terasă :
- Al meu, de zece o are;
- Nu-i cam mică, așa pare?
- Nu de lungă, tu...de groasă. ( DUMITRU BUJDOIU )

 

CARE-I CLENCIUL?  

Șmecher, mă-ntreabă-un pancher

Dacă mortul umple-un vid:

IMeLiștii-l vând de cancer,

Cioclii-l cumpăr de COVID. (NICOLAE MĂTCAŞ)

 

BIŞNIŢĂ ROMÂNEASCĂ   

Cumpărau fin, ca la carte,

Fără vâlvă și litavre:

Cícikov* - suflete moarte,

Cioclii noștri - doar cadavre. (NICOLAE MĂTCAŞ)

*Cícikov - protagonistul romanului-poem „Suflete moarte”

al scriitorului rus N.V.Gogol (1809-1852).

 

LE-A STAT ŞAORMAUA-N GÂT

Doi deputați de mahalá

Puși la respect de geremeá:

„O, Mustafa, o, Mustafa,

Cum ne-ai băgat tu-n nacafá!” (NICOLAE MĂTCAŞ)

 

OPOZANŢII ŞI GUVERNAREA ÎN PANDEMIE    

Ca o teză antitezei,

Cu-n orgoliu - tápură,

Ei, în loc să conlucreze,-i

Cată nod în papură. (NICOLAE MĂTCAŞ)

 

OPOZIŢIA ŞI LEGEA CARANTINEI   

S-o supun, legea, votării,

Cu orori c-ai face-un sal?

Nu vrem transformarea țării

Într-un lagăr medical! (NICOLAE MĂTCAŞ)

 

TRIPLA OPOZIŢIE ŞI DREPTUL LA VIAŢĂ  

Multe-s drepturi să ne-ncânte:

De-a-nvăța, visa, munci...

Dintre ele cel mai sfânt e

Dreptul nostru de-a trăi! (NICOLAE MĂTCAŞ)

 

PARLAMENTARII LA ORA GUVERNULUI  

Fac dări de seamă membrii de guvern.

Aleșii, nu cumva ca să-i deoache,

De-odată, brusc, pe treabă se aștern,

Loviți mai toți de boala lui Calache. (NICOLAE MĂTCAŞ)

 

DECLARAŢIA UNUI  SOŢ

Soţul, declară către soaţă,

Cu un solemn angajament:

“Cum viaţa-i ca un fir de ată,

Mor…după tine, evident! (MAX OPAIŢ)

 

DOR DE PĂSTOREL

Cine caută umorul,

La un pahar de tulburel,

Aşteaptă la urmatorul…

 Poate vine ...Păstorel! (MAX OPAIŢ)

 

CONFRUNTĂRI

Se bat aleşii între ei

Cu promisiuni în care,

Remarc, în lipsă de idei, 

Greşeli de exprimare. (MAX OPAIŢ)

 

VIS ÎN ZONA ,,EURO"

Tulburat de-al vremii val

Sunt confuz şi-mi vine greu,

Să-nţeleg, (de la egal!),

Cu cine se bate-un LEU?! (MAX OPAIŢ)

 

PISICA

Pisica mea cu ochi de chihlimbar

M-alintă când n-o iau în seamă, dar

Mă zgârie cu unghiile-i fine

Când n-o alint, căci seamănă cu tine. (OTILIA CAZIMIR)

 

LUI TELEOR

D. Teleor  e-al epigramei rege.

Slujbaşii lui: epigramişti o mie,

Ei fac conceptele şi, se-nţelege,

El, ca un rege, numai le subscrie! (PANAIT CERNA)

 

DUPĂ CONGRESUL XX

La Kremlin s-a dat semnalul

Şi-am văzut c-aşa stă treaba:

Ani şi ani pe „genialul”

L-am pupat în fund degeaba! (PĂSTOREL TEODOREANU)

 

A DOUA ZI

Îl plâng pe Stalin şi vă jur

C-am să vă spun secretul:

Mă tem că vom pupa în cur

De-acum tot Comitetul! (PĂSTOREL TEODOREANU)

 

LA PELIŞOR

(transformat de regimul comunist în

casă de creaţie literară)

Voi, creatori ai artei pure,

Ce staţi acuma la pădure,

Să fiţi atenţi când vă plimbaţi

Să nu călcaţi în …ce creaţi! (PĂSTOREL TEODOREANU)