Nu ÅŸtiu dacă ar trebui să încep expunerea acestor puncte de vedere de la o definiÅ£ie consacrată a viciului. Sensurile acestui termen au devenit un fel de cărări bătătorite de către psihologi ÅŸi epigramiÅŸti ca fiind un obicei ce iese în afara graniÅ£elor moralităţii, se alătură păcatului, grosolăniei, penalului, degradantului, depravării etc. Psihologii spun că ar face casă bună cu temperamentul unui ins, pe când epigramiÅŸtii pe care i-am citi, ÅŸi am citit destui în viaÅ£a mea, cred că s-ar extrage de undeva din moralitatea acestuia.
E aproape unanimă părerea că există un triunghi politic românesc a cărui vârfuri se numesc: omul de stat, omul politic ÅŸi politicianistul. Primul, omul de stat, este perceput ca având o viziune ce trece dincolo de orizont. Indiferent dacă situaÅ£iile îi sunt favorabile sau nu, el îÅŸi canalizează toate eforturile pentru rezolvarea intereselor naÅ£ionale. Omul de stat îÅŸi pune în planul secund interesele personale ÅŸi de partid, pe când cel de-al doilea tip, omul politic, face orice doar pentru partidul său, mersul naÅ£iunii fiind o preocupare doar de ochii lumii. Cel de-al treilea, politicianistul, se preocupă doar de finalizarea intereselor lui ÅŸi ale apropiaÅ£ilor. Dacă ar fi după mine, aÅŸ transforma triunghiul în patrulater ÅŸi aÅŸ adăuga ÅŸi politicastrul pe care Mircea MihăieÅŸ îl defineÅŸte ca fiind „superficial, lipsit de convingeri personale, cinic, gata de a pactiza cu oricine, lipsit de cuvânt ÅŸi de onoare ÅŸi visându-se cheie franceză potrivită la orice ÅŸurub politic”.
Omul politic, politicianistul ÅŸi politicastrul sunt cele trei categorii pe care Valentin David le supune tirului său epigramatic. El stă undeva, la marginea acestui corp fluid numit România, cu scopul de a face un inventar al viciilor. Cum observă unul, imediat îl taxează printr-o epigramă.
AÅŸa a luat naÅŸtere „Taxă pe viciu” (epigrame, Editura „PIM”, IaÅŸi, 2020, prefaţă: Vasile Larco, ilustraÅ£ii: Marian Avramescu).
Valentin David are un simÅ£ special care-i imprimă calitatea de fin analist, punând la lucru într-o manieră personală, directă ÅŸi fără ocoliÅŸuri triada umor - satiră - ironie. Epigramele lui Valentin David trădează un gest de eliberare bruscă a unei energii interioare: constată, pune sub semnul întrebării ÅŸi, apelând la argumente caracterizate printr-o robusteÅ£e a logicii, aÅŸează în pagină o epigramă încadrată în toate cerinÅ£ele normalităţii(prozodie, mecanism, poantă).
În primul rând el vede cum politicienii pun Europa pe butuci, aceasta devenind încet-încet o babă gălăgioasă care împrumută din viciile celor care o conduc, mai ales de când cu ascensiunea populiÅŸtilor: Brexit la Moscova: „ToÅ£i ruÅŸii, intuind sincopa, / Beau votcă, le convine că / Englezii ies din Europa / Åži au intrat pe mânecă!”; După Brexit: „Britanicul se va retrage, / Dar după Brexit, negreÅŸit / Sunt mulÅ£i ce vor dori să-l bage / Din nou de unde a ieÅŸit.”; Riscul globalizării: „Sunt pedepsit ca Rusia ÅŸi China, / Iar cota de la gaz mi-a fost redusă: / Fasole am mâncat din Ucraina / Åži am vorbit prin dos în limba rusă!”; Politica agricolă: „În lanul verde de trifoi, / Stau boii noÅŸtri ca pe cuie. / Degeaba-s vacile la noi… / Că le montează cei din UE.”; Capra UE: „CălăriÅ£i de cei din UE / Ce pretind că-mpart dreptatea, / Capră stând, mereu pe cuie, / Ne-am pierdut virginitatea!”.
În al doilea rând, Valentin David nu întrezăreÅŸte o ieÅŸire din balcanismul românesc, unde sunt adoptate într-o simultaneitate dezarmantă toate viciile mai vechi ÅŸi mai noi: Contrastele Moldovei: „Odinioară, DragoÅŸ la vânat, / Descălecă, născând pe hartă statul; / Acum la Vaslui e practicat / Cu mult elan, mai mult…încălecatul”; Ciocoii vechi ÅŸi noi: „Boierii, Å£ara vrând s-o-mpartă / Åži în dregătorii să suie, / Pe Vodă îl pârau la Poartă… / Acum îl pârăsc la U.E.!”; Isteria naÅ£ională: „În ale Europei comitete / Râd toÅ£i de noi ÅŸi fac pe moraliÅŸtii: / Românii s-au scindat în două cete…/ Jucându-se de-a hoÅ£ii ÅŸi vardiÅŸtii”.
Valentin David nu uită că se află în anul 2020, adică în secolul XXI, astfel că în lista destul de mare a viciilor arhicunoscute adaugă pe cele noi: dependenÅ£a de shopping, mobilomania, dependenÅ£a acută de sex, interfilia, dependenÅ£a de fast-food, netomania ÅŸi altele: TehnocraÅ£ii noÅŸtri: „AleÅŸii noÅŸtri de duzină / Ne fac din Å£ară balamuc: / Nu se conduc după doctrină, / Ci după stradă ÅŸi Facebook.”; Tehnica pe înÅ£elesul tuturor: „Impostura astăzi e o artă, / Nu ne mai prosteÅŸte propaganda: / Boii nu mai stau cuminÅ£i la poartă, / Folosesc comozi, telecomanda!”; În tranÅŸee: „Cu un hârleÅ£, precum o hexapodă, / Mă-nscriu, săpând, în trendul actual, / Că VIP-urile au o nouă modă: / Înjură fiecare, pe un canal.”
Un alt aspect pe care îl tratează volumul îl reprezintă „un ingredient comun al vieÅ£ii politice” (Irina PetraÅŸ) care răspunde la numele de trădarea politică. Ea vine dinspre lipsa culturii politice, influenÅ£a baronilor locali, starea de ghiveci politic, dispariÅ£ia militantismului sau dorinÅ£a de răzbunare: E mai palidă…: „Cu vădit talent de frondă, / Liberalllă pe hârtie, / Deputata este blondă… / Dar a fost portocalie!”; Familia politică: „Mama PSD-istă, tatăl liberal, / Fiul e cu Soros, e-un imens scandal; / Le mai dă o ciorbă, că-i mai sufletistă, / Contra cost, bunica, o UDMR-istă!”; Statuie de politician: „Din lemn, granit sau tinichea, / Călare,-n frac sau pielea goală, / Statuia lui se năruia… / N-avea coloană vertebrală!”.
Umorul lui Valentin David nu iartă nici presa care, abandonându-ÅŸi menirea, e tot mai deprofesionalizată prin pactizarea cu politicienii: Un os de ros: „Vocalii ziariÅŸti locali / ZeloÅŸi ÅŸi ne-ntrecuÅ£i în critici, / SusÅ£in că-s intelectuali, / Dar sunt de fapt căţei politici”.
Sistematizând, putem afirma: 1. volumul lui Valentin David este unul al cărui sens nu este întrerupt de alt scop decât cel propus: viciul ca motor epigramistic; 2. aÅŸa cum îi stă bine unui epigramist, tema este asumată de autor. Din incisivitatea demersului epigramistic se deduce că Valentin David este ceea ce se consideră: „un cobai calificat” („Să mă omoare-au încercat / Mai mulÅ£i în scumpa Românie: / Pe noi Guvernul a testat / ReÅ£ete de democraÅ£ie… / Sunt un cobai calificat!”); 3. suportul pe care se bazează tema îl constituie realitatea imediată; 4. Fiecare epigramă este rezultatul reflecÅ£iei situaÅ£ionale datorită unei bune înÅ£elegeri a elementelor date de motorul epigramistic; 5. e de apreciat că nici autorul în cauză nu consideră boemul ca fiind purtătorul unor vicii. Fiindcă, spune Balzac, „boemul nu deÅ£ine nimic ÅŸi trăieÅŸte din ceea ce are.
SperanÅ£a-i este religie, încrederea în sine este regulă, iar caritatea îi este bugetul”; 6. Volumul, fiind unul compact ca temă, atacă toate viciile atât la nivel micro cât ÅŸi macro, la acest ultim palier remarcându-se ideea că nu sistemul viciază politicianul ci, în realitate, mecanismul este în mare măsură invers: politicianul viciază sistemul.
(GEORGICÄ‚ MANOLE)
Pentru voi, epigramiÅŸtii, Åžtiri.BotoÈ™ani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA.
AÅŸteptăm creaÅ£iile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole)
GLASUL ALEGÄ‚TORILOR
Azi despre-aleşi mai toţi susţin
Că fac într-adevăr puÅ£in,
Dar nu fiţi trişti, căci şi un pic,
E mult mai bine ca nimic!
(VASILE LARCO)
SUBALTERNUL FIDEL
Îi pune zilnic flori în vază,
I-aduce patru-cinci cafele
Åži într-atât îl periază…
Că i-a luat un strat de piele.
(VASILE LARCO)
LEGE CONTESTATÄ‚
Aleşii au luat notiţă
Şi sunt cuprinşi de supărare,
Că-n lege nu e o portiţă,
Nici una mică…de scăpare.
(VASILE LARCO)
PENTRU DNA
Pe gratis, cică azi oricine poate
Găsi destui specialişti amabili,
Să le predea metode adecvate
De-a-ncondeia pe cei indezirabili.
(GHEORGHE BÄ‚LÄ‚CEANU)
EPIGRAMIÅžTII
Cu slova, astăzi, sus pe metereze,
Se-avîntă sute-n lupta de idei
Cu răul, reuşind să-ncondeieze
Eficient… doar cei ce au condei!
(GHEORGHE BÄ‚LÄ‚CEANU)
SFAT PENTRU DEMONSTRANÅ¢I
Pe orice candidat îl pot desfide,
Dar ca să fie totuşi respectate
Culorile diverselor partide,
S-arunce şi cu ouă-ncondeiate!
(GHEORGHE BÄ‚LÄ‚CEANU)
CIUDÄ‚Å¢ENIE
Eu nu ştiu ţara mea ce are
Dar la scrutine, bat-o vina,
Din grâul etalat la soare
Alege tot mereu…neghina.
(PETRU-IOAN GÂRDA)
EROARE REPETATÄ‚
Alegând acea „elită”
Ce-i, în fond, monedă calpă,
Biata ţară chinuită
Tot îÅŸi bate cuie-n talpă.
(PETRU-IOAN GÂRDA)
DIETÄ‚ ESTIVALÄ‚
Se-apucă lumea de diete,
Dar cea pe care eu o ţin
Nu este pentru siluete,
Ci pentru burţile de vin.
(GRIGORE COTUL)
ÎN COMPENSARE
Nu mai fumez de zece ani,
Greu m-am lăsat, cu sacrificii,
Dar nici acum nu am bani
C-am investit în alte vicii.
(GRIGORE COTUL)
PUNCTUL VULNERABIL
Pentru războinicii troieni
A fost călcâiul lui Achile;
Iar la haiducii moldoveni
Acesta-i gâtul lui Vasile.
(ION DIVIZA)
EPIGRAMIÅžTII SUB ARME
Sar în focul luptei sfinte
MulÅ£i cu bâte ÅŸi cu flinte.
Lumea caută, discretă,
Măcar unul cu floretă. (ION DIVIZA)
DEFINIÈšII ÎN A: Abecedarul
De pe vremea străbunicii
E capac de pus la oală;
Carte pentru ăia micii
Ce-i încurcă azi la È™coală!
(GHEORGHE GURÄ‚U)
DEFINIÈšII ÎN A: Alivence
Plăcințele ce sunt bune
De servit astăzi la fițe;
În Moldova li se spune
Poale-n brâu… pentru fetiÈ›e!
(GHEORGHE GURÄ‚U)
DEFINIÈšII ÎN A: Automobilul
E-o mașină ce te duce
În loc sigur È™i dorit;
Doar dacă nu-ți pune cruce
Că eÈ™ti sigur… adormit!
(GHEORGHE GURÄ‚U)
DEFINIÈšII ÎN A: Andreaua
Doi pe față, doi pe dos
Tricotând să facă rochii;
Doamne cât e de frumos…
Numai să nu-ți scoată ochii!
(GHEORGHE GURÄ‚U)
AM FURAT STARTUL
Când liliecii au adus urgia
În China ÅŸi se caută formula,
La noi era în floare pandemia…
C-a început pe vremea lui Dracula!
(VALENTIN DAVID)
LIMITE
Oricât de fals e-un individ,
Minţind flagrant pe-un cor de glasuri,
Nu-şi schimbă, nici dacă-i covid,,
O mască tot la patru ceasuri!
(VALENTIN DAVID)
TIMPUL SÄ‚RUTÄ‚RILOR
Sărutai cu-atâta har,
Că-nfruntam canoanele;
De un timp sărut mai rar
Åži doar, strict, icoanele.
(MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
EXPLOATÄ‚RI PRIN FRACTURARE
La exploatări cu fracturare
DeÅŸi o facem noi pe calmii,
Am constatat cu-nfrigurare
C-au fracturat întâi jandarmii!
(MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)k
SENATORII, ÎN EPIGRAME (?!...)
Excelând prin fapte mici -
Spun, făr-a mai sta pe gânduri:
Prea mulți nu merită nici
Patru rânduri.
(AL. D. FUNDUIANU)
UNEI FEMEI UÅžOARE
O clipă-n viaţă, doamna X
De viitor, nu s-a temut;
Schimbând al ÅŸaptelea prefix,
Se teme azi de-al ei trecut.
(MIHAI HAIVAS)
ZICALÄ‚ COMENTATÄ‚
Că “aparenÅ£ele înÅŸeală”,
Eu cred că nu-I doar vorbă goală,
Când vezi un prost cu fruntea lată,
Mai idiot de cât arată!
(MIHAI HAIVAS)
PRIMA DRAGOSTE
Atât de mult ce s-au iubit
Adam ÅŸi Eva, doi „afini”,
Că Dumnezeu nu i-a oprit
Să fie primii concubini.
(VASILE MANOLE)
O FECIOARÄ‚ ÅžI DON JUAN
Lasă-mă să te ajut
Să cunoşti puţin mirajul,
Doar atât, la început,
Până capeÅ£i tu curajul.
(VASILE MANOLE)
ESTIVALÄ‚
La sanatoriu sau la mare
Se duc mulţime de bărbaţi,
Măcar puţin să se repare,
Dar vin de-acolo mai stricaÅ£i…
(GHEORGHE BÂLICI)
DONJUANI ÎMBÄ‚TRÂNIÅ¢I
Voinici cândva ca niÅŸte zmei,
S-au dat în vânt după femei,
Iar vântul, cum bătea prea tare,
Le bate azi ÅŸi-n buzunare…
(GHEORGHE BÂLICI)
INVERSIUNILE VIEÅ¢II
Cu statutul de burlac,
L-a prins soÅ£ul la „madam”;
Şi-a sărit iute pe geam...
Cum să zic: din puţă-n lac!
(GEORGICÄ‚ MANOLE)
MINIÅžTRII NOÅžTRI ÅžI CORONAVIRUSUL
Cu alţi miniştri nu poţi să-i compari;
S-au adunat rapid, apoi în bloc
Au luat o hotărâre chiar pe loc:
Să angajeze-o mie de gropari.
(GEORGICÄ‚ MANOLE)
SIC TRANSIT
Când eÈ™ti bun de pus în ramă:
Medic, geniu, episcóp,
Statul nu te ia în seamă
Dacă n-ai fost interlop.
(NICOLAE MÄ‚TCAÅž)
REACÅ¢IE LA AVERTISMENTUL MINISTRULUI
Fanfaron, ca un rățoi:
- Suntem cu ochii pe voi!
- Dar decât aÈ›i sta pe noi,
Nu mai bine-ați sta pe voi?!
(NICOLAE MÄ‚TCAÅž)
CLANURILE MAFIOTE SUN SUSÅ¢INUTE
DE UNELE STRUCTURI ALE POLIÅ¢IEI
Măciucă ți se face părul:
Serviciul „Anticriminale”-i
Oprit din mers. Nu-i putred mărul
La chiar comanda capitalei?!
(NICOLAE MÄ‚TCAÅž)
DECOR FUNEST LA MORT ONEST
Moare - când - un interlop,
Forțele-l păzesc non-stop.
Când moare un om cinstit,
Deie-i Domnul somn tihnit.
(NICOLAE MÄ‚TCAÅž)
LIMBÄ‚ COMUNÄ‚
Traficanții, DROGomanii
La taifas stau cu curcanii
Cu tupeu de la È™i până
Fiin`că-i au È™i ei la mână.
(NICOLAE MÄ‚TCAÅž)
CINE PE CINE CONTROLEAZÄ‚
Banii romilor, o torță,
Când pe È™efi îi captivează,
Zisele structuri de forță
Ajung firma lor de pază.
(NICOLAE MÄ‚TCAÅž)
ÎN TURCIA, 10% NU POARTÄ‚ MASCÄ‚,
ÎN ROMÂNIA, 10% POARTÄ‚
Dacă nu ne protejăm
De acest parșiv COVID,
Măcar să ne întrebăm:
Merită să mori stupid?
(DUMITRU BUJDOIU)
PRECUM ECONOMIA ȘI POLIÈšIA “DUDUIE” GROTESC
Asta da mobilizare,
Interlopu-i boss când moare;
Mai lipsea Vela călare,
Niște salve și-o urare.
(DUMITRU BUJDOIU)
SALAM OMIS DE PE LISTA INVITAÈšILOR LA
ÎNMORMÂNTAREA LUI PIAN
A fost mare supărare,
La cimitir, la intrare;
I-au pasat niște povești:
Florin, tu pe-alt tabel ești.
(DUMITRU BUJDOIU)
LA A ȘAPTEZECI ȘI DOI(ȘPEA) ANIVERSARE
Nepoți plini de gologani,
Vin cu vin È™i “La mulÈ›i ani!”;
-Ia, ascultaÈ›i măi cârlani,
Schimbaț placa: La mulți...bani!
(DUMITRU BUJDOIU)
ZICALÄ‚ ACTUALIZATÄ‚ DUPÄ‚ NUNTÄ‚
Cum altă metodă nu e,
I-am luat o tonă de cuie;
- Ce faci, mă, cu-atâtea,-mi spui?
- Păi, poftele un’le pui?
(DUMITRU BUJDOIU)
DEGRINGOLADÄ‚ POLITICÄ‚
E vremea primarilor,
Unii işi laudă fapta,
Dar, stangaci, în mintea lor,
Cei mai slabi, se cred de dreapta.
(MAX OPAIÅ¢)
DRAGOSTE CU NÄ‚BÄ‚DÄ‚I
Aş vrea iubirea să-ţi declar,
Şi asta, pentru că-mi eşti dragă,
Dar mi-e din ce în ce mai clar,
C-ai lipsă cel putin o ...doagă!
(MAX OPAIÅ¢)
UNOR POLITICIENI
Politica, totdeauna,
A fost ÅŸi va fi belea,
Apărută, când minciuna
A legat prost de lichea.
(MAX OPAIÅ¢)
UNOR POLITICIENI DEMAGOGI
Candidaţii, fiecare,
Folosesc replica dură,
Vrând s-ascundă, (mi se pare!),
Ce nu fac, cu dat din gura!
(MAX OPAIÅ¢)
CUMPÄ‚TARE
Medicii mereu îmi spun:
- Ce-i prea mult nu este bun!
Eu zâmbesc când îi ascult:
- Nici ce-i bun nu e prea mult!
(CORNELIU BERBENTE)
STATUII OSTAÅžULUI SOVIETIC
Soldat rus, soldat rus,
Te-au ridicat atât de sus,
Ca să te vadă popoarele…
Sau fiindcă-ţi put picioarele?
(PÄ‚STOREL TEODOREANU)
LUI MARCEL BRESLAÅžU
Un critic aspru ÅŸi abraÅŸ
Mi-a spus zâmbind cu ironie:
“De ce să te numeÅŸti BreslaÅŸ,
Dacă nu eÅŸti de meserie?”.
(PÄ‚STOREL TEODOREANU)