Nu ştiu dacă ar trebui să încep expunerea acestor puncte de vedere de la o definiţie consacrată a viciului. Sensurile acestui termen au devenit un fel de cărări bătătorite de către psihologi şi epigramişti ca fiind un obicei ce iese în afara graniţelor moralităţii, se alătură păcatului, grosolăniei, penalului, degradantului, depravării etc. Psihologii spun că ar face casă bună cu temperamentul unui ins, pe când epigramiştii pe care i-am citi, şi am citit destui în viaţa mea, cred că s-ar extrage de undeva din moralitatea acestuia.
E aproape unanimă părerea că există un triunghi politic românesc a cărui vârfuri se numesc: omul de stat, omul politic şi politicianistul. Primul, omul de stat, este perceput ca având o viziune ce trece dincolo de orizont. Indiferent dacă situaţiile îi sunt favorabile sau nu, el îşi canalizează toate eforturile pentru rezolvarea intereselor naţionale. Omul de stat îşi pune în planul secund interesele personale şi de partid, pe când cel de-al doilea tip, omul politic, face orice doar pentru partidul său, mersul naţiunii fiind o preocupare doar de ochii lumii. Cel de-al treilea, politicianistul, se preocupă doar de finalizarea intereselor lui şi ale apropiaţilor. Dacă ar fi după mine, aş transforma triunghiul în patrulater şi aş adăuga şi politicastrul pe care Mircea Mihăieş îl defineşte ca fiind „superficial, lipsit de convingeri personale, cinic, gata de a pactiza cu oricine, lipsit de cuvânt şi de onoare şi visându-se cheie franceză potrivită la orice şurub politic”.
Omul politic, politicianistul şi politicastrul sunt cele trei categorii pe care Valentin David le supune tirului său epigramatic. El stă undeva, la marginea acestui corp fluid numit România, cu scopul de a face un inventar al viciilor. Cum observă unul, imediat îl taxează printr-o epigramă.
Aşa a luat naştere „Taxă pe viciu” (epigrame, Editura „PIM”, Iaşi, 2020, prefaţă: Vasile Larco, ilustraţii: Marian Avramescu).
Valentin David are un simţ special care-i imprimă calitatea de fin analist, punând la lucru într-o manieră personală, directă şi fără ocolişuri triada umor - satiră - ironie. Epigramele lui Valentin David trădează un gest de eliberare bruscă a unei energii interioare: constată, pune sub semnul întrebării şi, apelând la argumente caracterizate printr-o robusteţe a logicii, aşează în pagină o epigramă încadrată în toate cerinţele normalităţii(prozodie, mecanism, poantă).
În primul rând el vede cum politicienii pun Europa pe butuci, aceasta devenind încet-încet o babă gălăgioasă care împrumută din viciile celor care o conduc, mai ales de când cu ascensiunea populiştilor: Brexit la Moscova: „Toţi ruşii, intuind sincopa, / Beau votcă, le convine că / Englezii ies din Europa / Şi au intrat pe mânecă!”; După Brexit: „Britanicul se va retrage, / Dar după Brexit, negreşit / Sunt mulţi ce vor dori să-l bage / Din nou de unde a ieşit.”; Riscul globalizării: „Sunt pedepsit ca Rusia şi China, / Iar cota de la gaz mi-a fost redusă: / Fasole am mâncat din Ucraina / Şi am vorbit prin dos în limba rusă!”; Politica agricolă: „În lanul verde de trifoi, / Stau boii noştri ca pe cuie. / Degeaba-s vacile la noi… / Că le montează cei din UE.”; Capra UE: „Călăriţi de cei din UE / Ce pretind că-mpart dreptatea, / Capră stând, mereu pe cuie, / Ne-am pierdut virginitatea!”.
În al doilea rând, Valentin David nu întrezăreşte o ieşire din balcanismul românesc, unde sunt adoptate într-o simultaneitate dezarmantă toate viciile mai vechi şi mai noi: Contrastele Moldovei: „Odinioară, Dragoş la vânat, / Descălecă, născând pe hartă statul; / Acum la Vaslui e practicat / Cu mult elan, mai mult…încălecatul”; Ciocoii vechi şi noi: „Boierii, ţara vrând s-o-mpartă / Şi în dregătorii să suie, / Pe Vodă îl pârau la Poartă… / Acum îl pârăsc la U.E.!”; Isteria naţională: „În ale Europei comitete / Râd toţi de noi şi fac pe moraliştii: / Românii s-au scindat în două cete…/ Jucându-se de-a hoţii şi vardiştii”.
Valentin David nu uită că se află în anul 2020, adică în secolul XXI, astfel că în lista destul de mare a viciilor arhicunoscute adaugă pe cele noi: dependenţa de shopping, mobilomania, dependenţa acută de sex, interfilia, dependenţa de fast-food, netomania şi altele: Tehnocraţii noştri: „Aleşii noştri de duzină / Ne fac din ţară balamuc: / Nu se conduc după doctrină, / Ci după stradă şi Facebook.”; Tehnica pe înţelesul tuturor: „Impostura astăzi e o artă, / Nu ne mai prosteşte propaganda: / Boii nu mai stau cuminţi la poartă, / Folosesc comozi, telecomanda!”; În tranşee: „Cu un hârleţ, precum o hexapodă, / Mă-nscriu, săpând, în trendul actual, / Că VIP-urile au o nouă modă: / Înjură fiecare, pe un canal.”
Un alt aspect pe care îl tratează volumul îl reprezintă „un ingredient comun al vieţii politice” (Irina Petraş) care răspunde la numele de trădarea politică. Ea vine dinspre lipsa culturii politice, influenţa baronilor locali, starea de ghiveci politic, dispariţia militantismului sau dorinţa de răzbunare: E mai palidă…: „Cu vădit talent de frondă, / Liberalllă pe hârtie, / Deputata este blondă… / Dar a fost portocalie!”; Familia politică: „Mama PSD-istă, tatăl liberal, / Fiul e cu Soros, e-un imens scandal; / Le mai dă o ciorbă, că-i mai sufletistă, / Contra cost, bunica, o UDMR-istă!”; Statuie de politician: „Din lemn, granit sau tinichea, / Călare,-n frac sau pielea goală, / Statuia lui se năruia… / N-avea coloană vertebrală!”.
Umorul lui Valentin David nu iartă nici presa care, abandonându-şi menirea, e tot mai deprofesionalizată prin pactizarea cu politicienii: Un os de ros: „Vocalii ziarişti locali / Zeloşi şi ne-ntrecuţi în critici, / Susţin că-s intelectuali, / Dar sunt de fapt căţei politici”.
Sistematizând, putem afirma: 1. volumul lui Valentin David este unul al cărui sens nu este întrerupt de alt scop decât cel propus: viciul ca motor epigramistic; 2. aşa cum îi stă bine unui epigramist, tema este asumată de autor. Din incisivitatea demersului epigramistic se deduce că Valentin David este ceea ce se consideră: „un cobai calificat” („Să mă omoare-au încercat / Mai mulţi în scumpa Românie: / Pe noi Guvernul a testat / Reţete de democraţie… / Sunt un cobai calificat!”); 3. suportul pe care se bazează tema îl constituie realitatea imediată; 4. Fiecare epigramă este rezultatul reflecţiei situaţionale datorită unei bune înţelegeri a elementelor date de motorul epigramistic; 5. e de apreciat că nici autorul în cauză nu consideră boemul ca fiind purtătorul unor vicii. Fiindcă, spune Balzac, „boemul nu deţine nimic şi trăieşte din ceea ce are.
Speranţa-i este religie, încrederea în sine este regulă, iar caritatea îi este bugetul”; 6. Volumul, fiind unul compact ca temă, atacă toate viciile atât la nivel micro cât şi macro, la acest ultim palier remarcându-se ideea că nu sistemul viciază politicianul ci, în realitate, mecanismul este în mare măsură invers: politicianul viciază sistemul.
(GEORGICĂ MANOLE)
Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA.
Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole)
GLASUL ALEGĂTORILOR
Azi despre-aleşi mai toţi susţin
Că fac într-adevăr puţin,
Dar nu fiţi trişti, căci şi un pic,
E mult mai bine ca nimic!
(VASILE LARCO)
SUBALTERNUL FIDEL
Îi pune zilnic flori în vază,
I-aduce patru-cinci cafele
Şi într-atât îl periază…
Că i-a luat un strat de piele.
(VASILE LARCO)
LEGE CONTESTATĂ
Aleşii au luat notiţă
Şi sunt cuprinşi de supărare,
Că-n lege nu e o portiţă,
Nici una mică…de scăpare.
(VASILE LARCO)
PENTRU DNA
Pe gratis, cică azi oricine poate
Găsi destui specialişti amabili,
Să le predea metode adecvate
De-a-ncondeia pe cei indezirabili.
(GHEORGHE BĂLĂCEANU)
EPIGRAMIŞTII
Cu slova, astăzi, sus pe metereze,
Se-avîntă sute-n lupta de idei
Cu răul, reuşind să-ncondeieze
Eficient… doar cei ce au condei!
(GHEORGHE BĂLĂCEANU)
SFAT PENTRU DEMONSTRANŢI
Pe orice candidat îl pot desfide,
Dar ca să fie totuşi respectate
Culorile diverselor partide,
S-arunce şi cu ouă-ncondeiate!
(GHEORGHE BĂLĂCEANU)
CIUDĂŢENIE
Eu nu ştiu ţara mea ce are
Dar la scrutine, bat-o vina,
Din grâul etalat la soare
Alege tot mereu…neghina.
(PETRU-IOAN GÂRDA)
EROARE REPETATĂ
Alegând acea „elită”
Ce-i, în fond, monedă calpă,
Biata ţară chinuită
Tot îşi bate cuie-n talpă.
(PETRU-IOAN GÂRDA)
DIETĂ ESTIVALĂ
Se-apucă lumea de diete,
Dar cea pe care eu o ţin
Nu este pentru siluete,
Ci pentru burţile de vin.
(GRIGORE COTUL)
ÎN COMPENSARE
Nu mai fumez de zece ani,
Greu m-am lăsat, cu sacrificii,
Dar nici acum nu am bani
C-am investit în alte vicii.
(GRIGORE COTUL)
PUNCTUL VULNERABIL
Pentru războinicii troieni
A fost călcâiul lui Achile;
Iar la haiducii moldoveni
Acesta-i gâtul lui Vasile.
(ION DIVIZA)
EPIGRAMIŞTII SUB ARME
Sar în focul luptei sfinte
Mulţi cu bâte şi cu flinte.
Lumea caută, discretă,
Măcar unul cu floretă. (ION DIVIZA)
DEFINIȚII ÎN A: Abecedarul
De pe vremea străbunicii
E capac de pus la oală;
Carte pentru ăia micii
Ce-i încurcă azi la școală!
(GHEORGHE GURĂU)
DEFINIȚII ÎN A: Alivence
Plăcințele ce sunt bune
De servit astăzi la fițe;
În Moldova li se spune
Poale-n brâu… pentru fetițe!
(GHEORGHE GURĂU)
DEFINIȚII ÎN A: Automobilul
E-o mașină ce te duce
În loc sigur și dorit;
Doar dacă nu-ți pune cruce
Că ești sigur… adormit!
(GHEORGHE GURĂU)
DEFINIȚII ÎN A: Andreaua
Doi pe față, doi pe dos
Tricotând să facă rochii;
Doamne cât e de frumos…
Numai să nu-ți scoată ochii!
(GHEORGHE GURĂU)
AM FURAT STARTUL
Când liliecii au adus urgia
În China şi se caută formula,
La noi era în floare pandemia…
C-a început pe vremea lui Dracula!
(VALENTIN DAVID)
LIMITE
Oricât de fals e-un individ,
Minţind flagrant pe-un cor de glasuri,
Nu-şi schimbă, nici dacă-i covid,,
O mască tot la patru ceasuri!
(VALENTIN DAVID)
TIMPUL SĂRUTĂRILOR
Sărutai cu-atâta har,
Că-nfruntam canoanele;
De un timp sărut mai rar
Şi doar, strict, icoanele.
(MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
EXPLOATĂRI PRIN FRACTURARE
La exploatări cu fracturare
Deşi o facem noi pe calmii,
Am constatat cu-nfrigurare
C-au fracturat întâi jandarmii!
(MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)k
SENATORII, ÎN EPIGRAME (?!...)
Excelând prin fapte mici -
Spun, făr-a mai sta pe gânduri:
Prea mulți nu merită nici
Patru rânduri.
(AL. D. FUNDUIANU)
UNEI FEMEI UŞOARE
O clipă-n viaţă, doamna X
De viitor, nu s-a temut;
Schimbând al şaptelea prefix,
Se teme azi de-al ei trecut.
(MIHAI HAIVAS)
ZICALĂ COMENTATĂ
Că “aparenţele înşeală”,
Eu cred că nu-I doar vorbă goală,
Când vezi un prost cu fruntea lată,
Mai idiot de cât arată!
(MIHAI HAIVAS)
PRIMA DRAGOSTE
Atât de mult ce s-au iubit
Adam şi Eva, doi „afini”,
Că Dumnezeu nu i-a oprit
Să fie primii concubini.
(VASILE MANOLE)
O FECIOARĂ ŞI DON JUAN
Lasă-mă să te ajut
Să cunoşti puţin mirajul,
Doar atât, la început,
Până capeţi tu curajul.
(VASILE MANOLE)
ESTIVALĂ
La sanatoriu sau la mare
Se duc mulţime de bărbaţi,
Măcar puţin să se repare,
Dar vin de-acolo mai stricaţi…
(GHEORGHE BÂLICI)
DONJUANI ÎMBĂTRÂNIŢI
Voinici cândva ca nişte zmei,
S-au dat în vânt după femei,
Iar vântul, cum bătea prea tare,
Le bate azi şi-n buzunare…
(GHEORGHE BÂLICI)
INVERSIUNILE VIEŢII
Cu statutul de burlac,
L-a prins soţul la „madam”;
Şi-a sărit iute pe geam...
Cum să zic: din puţă-n lac!
(GEORGICĂ MANOLE)
MINIŞTRII NOŞTRI ŞI CORONAVIRUSUL
Cu alţi miniştri nu poţi să-i compari;
S-au adunat rapid, apoi în bloc
Au luat o hotărâre chiar pe loc:
Să angajeze-o mie de gropari.
(GEORGICĂ MANOLE)
SIC TRANSIT
Când ești bun de pus în ramă:
Medic, geniu, episcóp,
Statul nu te ia în seamă
Dacă n-ai fost interlop.
(NICOLAE MĂTCAŞ)
REACŢIE LA AVERTISMENTUL MINISTRULUI
Fanfaron, ca un rățoi:
- Suntem cu ochii pe voi!
- Dar decât ați sta pe noi,
Nu mai bine-ați sta pe voi?!
(NICOLAE MĂTCAŞ)
CLANURILE MAFIOTE SUN SUSŢINUTE
DE UNELE STRUCTURI ALE POLIŢIEI
Măciucă ți se face părul:
Serviciul „Anticriminale”-i
Oprit din mers. Nu-i putred mărul
La chiar comanda capitalei?!
(NICOLAE MĂTCAŞ)
DECOR FUNEST LA MORT ONEST
Moare - când - un interlop,
Forțele-l păzesc non-stop.
Când moare un om cinstit,
Deie-i Domnul somn tihnit.
(NICOLAE MĂTCAŞ)
LIMBĂ COMUNĂ
Traficanții, DROGomanii
La taifas stau cu curcanii
Cu tupeu de la și până
Fiin`că-i au și ei la mână.
(NICOLAE MĂTCAŞ)
CINE PE CINE CONTROLEAZĂ
Banii romilor, o torță,
Când pe șefi îi captivează,
Zisele structuri de forță
Ajung firma lor de pază.
(NICOLAE MĂTCAŞ)
ÎN TURCIA, 10% NU POARTĂ MASCĂ,
ÎN ROMÂNIA, 10% POARTĂ
Dacă nu ne protejăm
De acest parșiv COVID,
Măcar să ne întrebăm:
Merită să mori stupid?
(DUMITRU BUJDOIU)
PRECUM ECONOMIA ȘI POLIȚIA “DUDUIE” GROTESC
Asta da mobilizare,
Interlopu-i boss când moare;
Mai lipsea Vela călare,
Niște salve și-o urare.
(DUMITRU BUJDOIU)
SALAM OMIS DE PE LISTA INVITAȚILOR LA
ÎNMORMÂNTAREA LUI PIAN
A fost mare supărare,
La cimitir, la intrare;
I-au pasat niște povești:
Florin, tu pe-alt tabel ești.
(DUMITRU BUJDOIU)
LA A ȘAPTEZECI ȘI DOI(ȘPEA) ANIVERSARE
Nepoți plini de gologani,
Vin cu vin și “La mulți ani!”;
-Ia, ascultați măi cârlani,
Schimbaț placa: La mulți...bani!
(DUMITRU BUJDOIU)
ZICALĂ ACTUALIZATĂ DUPĂ NUNTĂ
Cum altă metodă nu e,
I-am luat o tonă de cuie;
- Ce faci, mă, cu-atâtea,-mi spui?
- Păi, poftele un’le pui?
(DUMITRU BUJDOIU)
DEGRINGOLADĂ POLITICĂ
E vremea primarilor,
Unii işi laudă fapta,
Dar, stangaci, în mintea lor,
Cei mai slabi, se cred de dreapta.
(MAX OPAIŢ)
DRAGOSTE CU NĂBĂDĂI
Aş vrea iubirea să-ţi declar,
Şi asta, pentru că-mi eşti dragă,
Dar mi-e din ce în ce mai clar,
C-ai lipsă cel putin o ...doagă!
(MAX OPAIŢ)
UNOR POLITICIENI
Politica, totdeauna,
A fost şi va fi belea,
Apărută, când minciuna
A legat prost de lichea.
(MAX OPAIŢ)
UNOR POLITICIENI DEMAGOGI
Candidaţii, fiecare,
Folosesc replica dură,
Vrând s-ascundă, (mi se pare!),
Ce nu fac, cu dat din gura!
(MAX OPAIŢ)
CUMPĂTARE
Medicii mereu îmi spun:
- Ce-i prea mult nu este bun!
Eu zâmbesc când îi ascult:
- Nici ce-i bun nu e prea mult!
(CORNELIU BERBENTE)
STATUII OSTAŞULUI SOVIETIC
Soldat rus, soldat rus,
Te-au ridicat atât de sus,
Ca să te vadă popoarele…
Sau fiindcă-ţi put picioarele?
(PĂSTOREL TEODOREANU)
LUI MARCEL BRESLAŞU
Un critic aspru şi abraş
Mi-a spus zâmbind cu ironie:
“De ce să te numeşti Breslaş,
Dacă nu eşti de meserie?”.
(PĂSTOREL TEODOREANU)