"…Primul autor român care cucerește piața internațională editorială ... CARTEA OGLINZILOR publicată în peste 38 de țări din toată lumea...."
Eugen Ovidiu Chirovici, economist, jurnalist, scriitor, pictor român.
Vitrinele librăriilor reflectă, de această dată parcă altfel, cu mândrie aș putea spune, bucuria apariției pe piața editorială românească, la Editura RAO, a ultimului thriller la modă în Occident, scris de un autor român: CARTEA OGLINZILOR, THE BOOK OF MIRRORS.
Trăim niște timpuri paradoxale în care se scrie din ce în ce mai mult și se citește din ce în ce mai puțin.
Și unii dintre cei care încă mai citesc se simt pierduți și singuri între titlurile noi, sofisticate, epatante și atrăgătoare care apar și se așază, vremelnic sau pentru totdeauna, alături de titluri fără vârstă, care au trecut deja proba timpului. Și atunci se simte nevoia unui reper, a unei confirmări, a unei alegeri făcute pe jumătate de altcineva.
Și ce poate fi mai convingător decât faptul că romanul pe care-l ținem în mână, cald încă, și-a obținut girul unor cunoscători cu state vechi în materie.
Nu este puțin lucru să fii publicat în peste 38 de țări, indiferent care este țara ta, dar mai ales dacă țara ta este România.
Eugen Ovidiu Chirovici a mai publicat tot la Editura RAO, de-a lungul timpului, peste 10 titluri. Recunosc și-mi pare rău, nu am mai citit nicio carte de a domniei sale. Pentru mine, s-au rătăcit între mii de alte titluri. Dar, acum, văzând recenzii atât de favorabile, printre cărțile unor autori celebri care-mi stau în așteptarea lecturii, i-am făcut loc imediat acestui roman care a uimit Occidentul.
Încă un exemplu al tristului adevăr că unii dintre noi apreciem creațiile românești după ce au fost descoperite, recunoscute și confirmate de străini. Cartea a fost scrisă în limba engleză, tradusă în multe alte limbi și publicată în multe țări, între care și România, țara natală a autorului.
Este un thriller bine scris, scrisul depășind povestea în sine, o provocare și pentru iubitorii altor genuri literare.
La fiecare pagină și la fiecare licență de exprimare am trăit un sentiment de mândrie și bucurie nespusă, știind că este scriitura unui român. Am avut emoții date de desfășurarea inedită a poveștii, dar mai ales, emoții date de dorința de confirmare personală a izbânzii autorului. Este un sentiment atât de frumos pe dinăuntru, numit cândva patriotism...
Impactul cu această carte este misterios și incitant de la prima privire care trece grăbită peste grafica aleasă pentru coperta întâi a ediției românești. Și-mi spun că, probabil, ademeniți de labirintul ce stă în fața noastră, trebuie să vedem titlul răsfrânt în cioburi de oglinzi, sfidând regulile banale ale despărțirii cuvintelor în silabe...
Cartea oglinzilor este, într-adevăr, un labirint de oglinzi la intrarea căruia ești avertizat că: “Most people are other people” (Mulți oameni nu sunt ceea ce par), iar autorul îți așează la îndemână o oglindă de cuvinte în care să-ți vezi propriile amintiri: “Amintirile sunt ca niște gloanțe. Unele doar șuieră pe lângă tine și te înspăimântă. Altele te nimeresc în plin și te fac bucăți.“
Dacă te-ai decis să intri în labirint, vei avea un periplu interesant, cu recunoașteri, cunoașteri și multe semne de întrebare despre poveste și personajele ei, dar mai ales despre sine și despre cei din jur, despre amintirile personale și despre cât adevăr a mai rămas în ele.
“Când suntem tineri, inventăm diferite variante de viitor pentru noi înșine; după ce îmbătrânim, începem să inventăm variante de trecut pentru ceilalți.”
Sunt câteva voci pregnante care ne însoțesc în carte prin labirintul de oglinzi al rememorării unor fapte petrecute în urmă cu mai mult de un sfert de veac, în America anului 1987, fapte care gravitează în jurul unei crime rămase cu autor necunoscut.
Cea mai frumoasă, rezonantă și incitantă voce este a lui Richard Flynn, student la Princeton, pe vremea când marele profesor Joseph Wieder, considerat un geniu al cunoașterii minții umane, a fost ucis, fără ca jaful să fie motivul.
Înzestrat cu reale calități de scriitor, dar lipsit de norocul afirmării, Richard Flynn, acum un anost angajat al unei agenții de publicitate, trimite pe e-mail lui Peter Katz, agent literar al unei edituri importante, primele 80 de pagini ale romanului său, al cărui subiect este uciderea profesorului Wieder, caz celebru cu treizeci de ani în urmă, dar peste care timpul își așternuse renunțarea și indiferența.
Richard Flynn se aflase în perimetrul apropiat al profesorului, motiv care l-a înscris printre primii pe lista suspecților de înfăptuire a crimei, învinovățire imposibil de dus până la capăt de autorități la vremea aceea, dar a cărei umbră i-a schimbat viața pentru totdeauna.
După 30 de ani, un eveniment neașteptat l-a determinat să scrie cu frenezie despre acele ciudate înșiruiri de întâmplări și despre protagoniștii lor, creionând-o pe Laura Baines, colega sa de apartament în vremea studenției și apropiată a profesorului Wieder. Tușele pe care Richard le folosește arată că, arzând etape, a iubit-o nespus pe Laura dar că, de fapt, nu a cunoscut-o deloc... Când a înțeles asta, era deja prea târziu…
Magistral scrise, atât scrisoarea de intenție cât și primul capitol al romanului din roman, nu fac decât să declanșeze și în carte și în noi, cititorii, dorința de a descifra misterul celor întâmplate atunci.
Celelalte voci naratoare: editorul Peter Katz, jurnalistul John Keller și polițistul Roy Freeman reinterpretează același repertoriu, punând accente personale prin aducerea în scenă, pe rând, a unor personaje care se dovedesc a fi importante și care par a spune altfel povestea, de fiecare dată.
Urmează o cascadă de imagini asemănătoare unor fotografii făcute de oameni diferiți și din unghiuri diferite acelorași peisaje, generând valențe nebănuite și înșelătoare. Doar că, în loc de peisaje sunt personaje și întâmplări, iar în loc de fotografii, sunt versiuni povestite și desigur reinterpretate ale aceluiași trecut.
Nu ar avea rost să vă spun mai multe despre acțiunea propriu-zisă a cărții, despre cum se încearcă și dacă se reușește a se descoperi autorul unei crime după 30 de ani.
Este o carte care merită a fi citită, nu povestită. Este o cale de străbătut. La capătul ei ne regăsim dezorientați și amăgiți de oglinzi, dar, cu siguranță, mai maturi. Și cu speranța că pentru noi, spre deosebire de unul dintre personajele cărții, ”maturizarea nu înseamnă capacitatea de a-ți încuia visurile din adolescență într-o cutie și de a le arunca în ocean”. Poate încă mai există șansa împlinirii lor, a viselor…
Cu siguranță, pentru autor, nu asta a însemnat maturizarea. Ci iată, a însemnat descoperirea, recunoașterea și confirmarea internațională a valorii cuvântului scris, aproape perfect, intr-o limbă străină. Și apoi, publicarea cărții în peste 38 de țări, dar și acasă, în spațiul armonios al limbii române.
Se pare că este un dat al unora dintre noi să descoperim iarăși și iarăși valoarea ”sării” româneși, în bucate gătite cu dor de-acasă, în pribegie, gustate mai întâi de străini.
Excepție face cu siguranță Editura RAO, care a crezut în talentul lui Eugen Ovidiu Chirovici, publicându-i cărțile, pe parcursul ultimilor 15 ani, în exclusivitate.
Oglinda este pusă, sub forma acestui roman, în fața fiecărui cititor. Povestea este deja scrisă magistral. “Frumusețea stă în ochii celui care privește”, citind.
(dr. Delia-Cristina MIRON, martie 2017)
Rubrica Timpul meu liber este la dispoziția cititorilor Știri.Botoșani.Ro! Este spațiul în care ne întâlnim pentru a împărtăși bucuria unei cărți citite, a unui film care ne-a impresionat, a unui spectacol care ne-a fermecat. Nu există reguli, există doar cititori, spectatori și căutători de frumos în timpul lor liber!
Așteptăm cu interes propunerile cititorilor noștri la adresa stiri@botosani.ro, pentru rubricaTIMPUL MEU LIBER!
