Să renunți la o dragoste mare și să înțelegi, peste decenii, că te afli în rânduiala pe care Dumnezeu ți-a hărăzit-o.
”Toate câte ni se întâmplă în viață ne sunt sortite”, spune Anna. Tânără și fragedă încă, se îndrăgostește de un bărbat frumos, fiu de bancher, care îi cere să fugă cu el la Geneva. ”Trebuia să-mi ascult inima îndrăgostită?”, se întreabă Anna. I-a spus NU. Dar… ”cât voi trăi îmi va răsuna în urechi o întrebare: Vii cu mine la Geneva?”. A spus NU unei iubiri ce nu avea să se mai întoarcă vreodată. ”Aici se încheie pagina sentimentală a vieții mele”, scrie amar, dar și cu recunoștință, Anna.
Peste un timp este cerută în căsătorie de un bărbat ”văduv, foarte bogat și cu o educație aleasă”. Renunțase la diplomație și nu mai avea decât o pasiune: muzica. Era un admirabil violonist, elev al lui Pablo Sarasate. Anna o excelentă pianistă. Acceptă căsătoria cu Constantin, pe care apropiații îl alintă Dorel. În anul în care împlinește 30 de ani, Anna aduce pe lume un fiu. ”Îi dădusem cu mult înainte numele: Dinu”.
În Dinu avea să își găsească Anna rostul. ”El a fost pentru mine ceea ce este arta pentru un artist, harul pentru un preot, gloria pentru un soldat. A fost Dumnezeul meu și universul meu”, scrie Anna în târziu vieții ei.
Fiul Dinu s-a stins la numai 33 de ani. ”Mamelor care v-ați pierdut copilul iubit, numai voi puteți plânge odată cu mine!”, strigă sfâșietor Anna.
Deși știe că Dinu al ei trăiește! ”Trăiește în miile de inimi recunoscătoare pentru tot ce le-a dăruit, fermecându-le. Trăiește în compozițiile lui, mereu reluate. Trăiește în muzica lui. Iar prin ea, grație discurilor, mii de oameni care nu l-au cunoscut ajung să-l îndrăgească”. Inima de mamă rămâne nemângâiată, dar geniul fiului ei viețuiește peste timp.
”Amintirile unei mame îndurerate”. Povestea Annei Lipatti. Mai puțin de 90 de pagini răscolitoare. Și nu mi-e rușine să spun, la finalul cărții, că a fost ziua în care l-am plâns pe Dinu Lipatti.
Totuși, rămâne obsesiva întrebare: și dacă tânăra și frageda Anna ar fi spus DA unei iubiri înflăcărate pe care, poate, ar fi risipit-o apoi prin lumea mare?!
