Când era tânăr, într-o vreme, era atât de sărac încât n-avea decât cărÅ£ile din raniţă ÅŸi hainele de pe el. Nu-l deranjau aceste lucruri, ori mai bine zis absenÅ£a lucrurilor, nici puÅ£ina mâncare, cât absenÅ£a unui “acasă” conceptual pe care să-l poată ataÅŸa unui loc în jurul căruia să graviteze concentric elementele din care îi era compusă viaÅ£a. Åži atunci a luat decizia de a numi “acasă” un metru în jurul corpului lui, nemaifiind astfel nicăieri străin ori departe.
Când ÅŸi-a luat prima casă, s-a gândit că pentru copilul lor e mai bine să aibă un reper, să nu trăiască traumele mutărilor succesive din chirie în chirie. El ÅŸi-a scos cărÅ£ile din raniţă, erau deja extraordinar de multe cărÅ£i în raniÅ£a aceea, multe dintre ele acolo unde nu te-ai fi aÅŸteptat să le găseÅŸti, pe un suport magnetic. I-a plăcut casa aceea ca un liman pe care-l găseÅŸti frumos ÅŸi bun chiar dacă-i noroios, ori te tai în scoici, ori trebuie să te fereÅŸti de stânci. Åži chiar era frumos ÅŸi bun: nu există nimic mai bun decât o casă pentru a fixa în planul fizic conceptul de “acasă”.
Când ÅŸi-a luat pământul de la Å£ară, mai mult ÅŸi mai bun decât tot pământul pe care nu l-a avut ÅŸi nu l-a iubit neamul lui de orăşeni, s-a minunat ani la rândul de hectarele acelea de cer pe care le primise cadou pe lângă cele de ţărână, nevenindu-i să creadă că “acasă” ar putea fi deschis vântului ÅŸi zăpezilor, caniculei ÅŸi noroaielor. În fiecare fir de iarbă, pe creanga fiecărui copac, în furtună ÅŸi-n ger, el s-a găsit în ale lui, deschizându-ÅŸi uÅŸa “acasei” lui conceptuale ÅŸi căprioarelor, ÅŸi iepurilor, ÅŸi vulpilor, ÅŸi ţărcilor, ÅŸi stăncuÅ£elor, ÅŸi ÅŸerpilor.
Acum, că ÅŸi-a luat casa cea nouă ÅŸi mare de la oraÅŸ, ca să fie în lărgime familia numeroasă, ÅŸi cărÅ£ile puse în două rânduri în bibliotecă, ori adunate în teacuri direct pe parchet, s-a poticnit. Unde e acasă? În casa veche, în casa nouă, ori pe pământul de la Å£ară? Acolo unde a locuit în ultimii zece ani, acolo unde va locui de acum înainte, sau acolo unde evadează din oraÅŸ? Prea multe case sunt ca nicio casă: un metru în jurul corpului lui va fi de acum încolo “acasă”. Cum a fost când era sărac ÅŸi fericit, la fel trebuie să fie ÅŸi acum, când este bogat ÅŸi fericit.
Radu ILIESCU, Frânturile zilei (CLXI)
Mai multe articole de acelasi autor AICI
