de Cătălin Borangic, istoric:
Nu e de azi sau de ieri. E dintotdeauna. Mă refer la neîncrederea în autorități. Există aproape visceral un sentiment de ostilitate între decidenÈ›i - indiferent despre ce fel de autoritate vorbim - È™i poporeni.
Nici nu te mai poÈ›i mira ca după un secol două sau mai multe de È™oricăreli È™i È™uturi în coaste date cu sârguință ungrovalahului acesta să dezvolte un acut simÈ› al indisciplinei, nesupunerii, al dublei măsuri È™i al ipocriziei în relaÈ›ia cu autoritatea.
Nimic din ce vine de la comenduire nu poate fi bun, benefic sau de folos. De acolo vin relele, birurile, atitudinea duÈ™mănoasă, È›âfna, neamprostia, ciocoiala.
Nu mă mai mir deloc că acum, când situaÈ›ia este care este, ucazurile stăpânirii sunt luate în tărbacă, ironizate, eludate, evitate sau încălcate flagrant.
Ce parcurs cinstit, demn, profesionist au conducătorii noÈ™tri ca ce spun ei să merite încredere? Cum se prezintă clasa politică dincolo de camerele de vederi? Nu ei chefuiesc fără respectarea măsurilor pe care le cer milogindu-se alegătorilor?
Nu cumva antitalentul lor li se întoarce agravat de ostilitatea tradiÈ›ională a poporenilor? Și nu ei fac pe zbirii când nu sunt luaÈ›i în seamă, luând măsuri exagerate, restrictive prin excelență È™i uneori chiar aberante?
Nu ei au destructurat sistemul de educaÈ›ie È™i acum cer oamenilor să aibă încredere în ce spun specialiÈ™tii? Nu avem noi un popor analfabet funcÈ›ional, dar expert în orice? Cum să le spui că testele, studiile zic într-un fel când ei È™tiu mai bine că vrei să le furi ceva? Oare o fi din cauză că întotdeauna clasa politică le-a furat câte ceva ?
Acum autoritățile zbiară că a venit lupul, pe care până acum l-au tot arătat împăiat.
Cum să-i convingi de ceva când guvernanÈ›ii una spun È™i alta fumează dintotdeauna?
Cred că politicienii culeg respectul pe care tot ei l-au cultivat atâta timp în raport cu cetățeanul.
Ne merităm reciproc.