Ce spune legea? 1 oră de teme pentru nivelul primar, 2 ore pentru nivelul gimnazial și liceal. Maximum! Se respectă? Nu! Se dau teme și copiilor de clasa pregătitoare? Da! Se dau teme celorlalți copii cu mult peste timpul prevăzut de lege? Da!
De ce? De ce s-a ajuns aici? Pentru că programul actual școlar, dacă nu este dublat de afterschool, școală după școală, program școlar prelungit în școlile private nu este suficient pentru a acoperi programele școlare în vigoare! Și ajungem din nou la discuția celor 8 ore petrecute de profesori în școală, care nu ar trebui să fie doar de predare, cât și de îndrumare teme sau activități suplimentare de învățare.
Hai sa vă spun cum arată programul unui copil de 7 ani, un copil cu niste părinți interesați de educația lui.
Luni- Sâmbătă: trezirea ora 7.00. Program de școală prelungit și de opționale, cele mai multe dintre ele de sport, pentru a putea să își consume energia de băiat. Final de program zilnic: ora 18.30-19.00.
Duminică, singura lui zi liberă… Câte teme ar mai putea face acești copii în plus, la acest program săptămânal? Știți că ele se dau în plus și la aceste tipuri de programe prelungite? Personal, nu știu cum rezistă fizic și de unde își trag cei mai mulți entuziasmul, curiozitatea și, mai ales, pentru cât timp…
Pentru cine sunt, de fapt, aceste teme?
Încetați să mai puneți și voi, profesorii, presiune pe ei cu temele voastre pentru acasă, pentru că faceți galop prin materie și vreți să vă asigurați că s-a bifat totul. Este programa încărcată? Este! Sunt orele insuficiente pentru programele existente? Sunt! Puteți să faceți predare diferențiată, să susțineți ritmul fiecărui copil? Nu! Ce sperați să facă temele pentru acasă? Să îi ajute, prin părinți, prin profesorii meditatori pe acei copii care nu țin pasul cu învățarea, iar pe ceilalți să îi ridice și mai mult? Vor fi recuperate așa decalajele? Slabe șanse!
Pentru cine sunt, de fapt, aceste teme, multe, pentru acasă? Pentru dvs, pentru părinții care să aprecieze că se lucrează? Unde? Pentru a justifica existența afterschool-urilor? Explicați realitatea care nu ține de voi, din păcate, și oferiți diferențiat temele, volumul acestora, nivelul lor de dificultate, predominant la sfârșit de săptămână, chiar dacă arde pipota în unii părinți să vadă zilnic pe caiete înșiruirea de sarcini în plus, pe care să le realizeze nopțile cu copiii, copii frustrați mai târziu, neiubitori de cunoaștere, epuizați fizic și psihic. Nu toți pot și nu este indicat să treacă nici măcar aceia care pot prin acest efort cognitiv zilnic!
Faceți la școală ce sunteți obligați să faceți!
Încetați să mai transformați părinții în profesorii copiilor, nu sunt și nu trebuie să fie niciodată. Una este să fii un părinte responsabil, să fii preocupat de educația copilului tău, de evoluția lui școlară și socio-emoțională și alta este să transformi casa și familia în școală. Ajutați familiile care nu știu, nu pot, nu vor să fie partenerii voștri în educația copiilor. Faceți acolo tot ce ține de voi pentru a vă asigura că partea școlii a fost făcută. Ce nu se vrea nu poate să vă fie imputat, nu veți putea să vă luptați cu morile de vânt la nesfârșit. Cine dorește mai mult decât prevede programa este liber să o facă pe cont propriu, pentru copilul propriu, prin programe de performanță, nu trebuie uniformizată practica în învățământul de masă.
Faceți la școală ce sunteți obligați să faceți, predare-evaluare de calitate, nu mai înlocuiți predarea cu conspecte, cu trascrieri din manuale, cu proiecte copy-paste, țineți lecții atractive din perspectiva suscitării curiozității copiilor, faceți evaluare periodică, de etapă, sumativă, nu mai întârziați, nu mai lipsiți, căutați local, împreună cu directorii, cu întreaga echipă de profesori, soluții pentru a nu mai fi privați acești copii de atâtea ore lipsă, săptămâni lipsă de școală. Dacă se vrea se poate!
Nu mai comparați cu vremea voastră!
Părinții nu sunt profesori și nu trebuie să fie. Rețineți o dată pentru totdeauna! Oamenii aceștia „răi” muncesc și ei 8-10 ore pe zi, așa cum o faceți și dvs, mamele nu mai pot sta acasă să facă teme cu copiii precum se întâmpla în trecut. Sunt niște copii și adolescenți care fac enorm pentru vârstele lor! Nu mai comparați vremea voastră, vremea unei copilării trăite, orașele, viața, dinamica ei sunt altele…
Știți ce vor părinții responsabili de la școală, de la profesori? Să nu le mai transfere lor și responsabilitatea învățării copiilor, să le fie parteneri în a-i învăța pe copii cum să învețe, cum să își organizeze, planifice, să obțină independența în învățare, să folosească tehnologia constructiv în învățare pentru a face față acestor programe învechite și îmbâcsite, acestor planuri cadru neadaptate timpului, acestor reforme continue și inconsecvente, acțiunilor acestor politicieni aerieni, pentru care educația, mai ales cea din mediul preuniversitar, este discurs și atât. Putem fi profesori mai buni decât ne permite arhitectura actuală a școlii, decât politicienii care ne reprezintă. Încă suntem!