În fiecare lună, furnizorii de servicii publice emit facturi pentru fiecare dintre noi. Și tot în fiecare lună deschidem plicurile, aruncăm o privire crucișă, apoi înghițim în sec. Nu trece mult și în cutia poștală se adună somațiile de plată. Intrăm în panică. Ne luăm cu mâinile de cap fără să mai gândim.
Niciodată nu gândim. Lucrează amnezia în noi ca un virus. De un sfert de secol lucrează amnezia în neamul românesc. Și nu, nu căutăm cauze, nici scuze, nici acuze.
Dar nu poți să nu te miri când vezi un popor întreg cum hrănește mii de guri hulpave de politicieni care nu se întreabă de ce ei, cei care i-au ales - care le plătesc toate mofturile, toate vacanțele, timp de patru ani, plus pensii pe viață - o duc din ce în ce mai prost!
Și, mai ales, cum se face că în această democrație originală românească nu s-au creat sisteme de protecție pentru omul simplu și fără ajutor? Da, am învățat, ajutorul nu cade de niciunde, nu vine din măcar din cer. Sistemul creat nu este pentru el - omul simplu - ci tot pentru politician, pentru gura veșnic flămândă.
E timpul să începem să gândim. S-au creat, în cele mai multe orașe și județe, societăți publice cu capital de stat pentru furnizarea apei, a agentului termic, pentru colectarea gunoiului. Celelalte servicii, de furnizare a gazului și energiei electrice, telefonie și altele, centralizate până în 1989, ne-au fost luate cu totul, acolo suntem jecmăniți încă de vreo 25 de ani de alte guri, mult mai flămânde decât ale noastre.
Societățile de servicii publice, fiecare cu sute de angajați, cu salarii deloc de neglijat, dacă le comparăm cu ale unui muncitor din fabrică, au devenit în multe cazuri societăți de intermediere sau, în cel mai bun caz, de transport pe o rază de câțiva kilometri, cum este cazul societății care colectează gunoiul menajer, căreia fiecare dintre noi îi plătește sume nemeritate.
Să ne uităm la numărul de angajați pe care îl are fiecare dintre aceste societăți care ne jecmănesc în fiecare lună, dar și la profiturile înregistrate de fiecare în ultimii ani, profit care la rândul lui ajunge sursă de finanțare pentru consiliul județean sau municipal, deci tot sursă de manipulare politica. Ar mai fi un indicator: nivelul de salarizare pe fiecare categorie de salariați, raportat la salariile din economie, pentru care plătitorii de servicii publice trudesc zilnic.
Aceste societăți ajung surse pentru hrănirea clasei politice, cea care promite o dată la 4 ani prosperitate și siguranță socială, cea care, ajunsă la putere, nu face decât să-și alimenteze cu bani clientela, deși societățile de servicii publice, prin statut, ar trebui să aibă o marjă de profit limitat, poate cea a inflației aplicată la capitalul social, nivelul de salarizare să fie unul decent, dar nu peste nivelul de salarizare în economie, astfel încât tarifele percepute populației să fie unele suportabile, nu așa cum sunt acum.
Dacă la fiecare patru ani ne alegem primarii, președinții de consilii județene și consilierii să ne apere interesele, adică să țină și la punga noastră, lucrurile stau exact invers. Odata aleși, își împart locurile în consiliile de administratie chiar la aceste societăți, de unde încasează indemnizații deloc de neglijat și unde votează… ca primarii.
Cine mai controlează dacă sumele înregistrate de aceste societăți sunt cele reale, la nivelul prețurilor practicate pe piață, dacă achizițiile înregistrate sunt și necesare? Curtea de Conturi?! Curtea de Conturi, la fel ca unele servicii ale poliției, a ajuns în slujba clasei politice, nu a cetățeanului. Controalele formale nu fac decât să acopere ilegalitățile care duc în final la creșterea prețurilor suportate de omul de rând.
Dacă motivele de mai sus sunt din ce în ce mai îngrijorătoare și asistăm de la o perioadă la alta - iar perioadele sunt din ce în ce mai scurte - la creșterea prețurilor la tot ce înseamnă servicii publice, la plata unor utilități la prețuri exorbitante, printre cele mai mari din Europa, așteptăm în aceeași măsură ca și cetățeanul să se responsabilizeze social, sa ceară explicații atunci când se constată încălcarea gravă a normelor din partea acestor societăți sau a salariaților acestora.
Conform Dicționarului explicativ al limbii române, noțiunea de serviciu face trimitere la latinescul servitium și este definit ca acțiunea, faptul de a servi, de a sluji; formă de muncă prestată în folosul sau în interesul cuiva, precum și înțeles de subdiviziune în adminitrația internă a unei instituții, întreprinderi. Serviciile publice, serviciile de utilitate publică, reprezintă suma obligațiilor statului față de drepturile fundamentale ale cetățenilor. Să nu deturnăm scopul și utilitatea acestor servicii, domnilor! Pentru că, politicieni fiind, beneficiați de scaune călduțe în comisii, comitete, consilii și alte cămăruțe ocazionale, nu înseamnă că trebuie să vă și întreținem!
(Radu Șerban)
