GELLU DORIAN
EdiÅ£ia a XXVIII-a a Premiului NaÅ£ional de Poezie "Mihai Eminescu", după precedenta, care, din motive de neînÅ£eles pentru mulÅ£i, dar explicate ulterior ÅŸi acceptate de mai toÅ£i (ÅŸi mă refer aici la cei din BotoÅŸani, oficialităţi ÅŸi public), a decurs normal, fără probleme, de la sondajele pentru nominalizări la nominalizările care au fost făcute cunoscute la finalul lunii decembrie anul trecut, cît ÅŸi jurizarea, conform regulamentului, prin vot secret. Totul a mers bine, pînă pe 14 ianuarie, ora 22, cînd un membru al juriului m-a anunÅ£at că laureatul desemnat de juriu, Constantin Abăluţă, nu mai poate veni la BotoÅŸani să i se înmîneze premiul.
Derulasem deja o zi din program. Am invitat la BotoÅŸani pe toÅ£i nominalizaÅ£ii. IniÅ£ial au confirmat toÅ£i, apoi unii au aÅŸteptat o decizie a juriului: unul de la Paris a aÅŸteptat confirmarea juriului, care a ales altceva, altul, pe motive de sănătate, înÅ£elegînd că absenÅ£a lui de la BotoÅŸani implică neobÅ£inerea premiului, iar altul că, de asemenea, aÅŸteaptă decizia juriului, care, după cum aÅ£i văzut mai sus, nu i-a fost favorabilă din prima. Prin urmare, aveam la BotoÅŸani trei nominalizaÅ£i prezenÅ£i în ziua de 14 ianuarie ÅŸi pe al patrulea pe drum. Eram sigur de acest fapt. Åži, ca să fiu sigur că ajunge, toată ziua de 14 ianuarie l-am sunat pe domnul Constantin Abăluţă, dar nu mi-a răspuns. Timp în care, în schimb, acesta îi cerea unui membru al juriului să intervină pe lîngă organizatori să i se dea premiul în absenţă. Asta am aflat-o abia la ora 22. După ora 22 a zilei de 14 ianuarie, după ce am aflat acest lucru, l-am telefonat pe domnul Nicolae Manolescu, preÅŸedintele juriului, să vedem ce putem face. Domnia sa ne-a spus să reluăm votul. Dintre membrii juriului aveam prezenÅ£i la BotoÅŸani patru – Ion Pop, Al. Cistelecan, Mircea A. Diaconu ÅŸi Ioan Holban, desemnat de preÅŸedintele juriului să oficieze în gală decernarea premiului, alături de primarul Municipiului BotoÅŸani. Åži, la telefon, pe Nicolae Manolescu. CeilalÅ£i doi membri ai juriului, Mircea Martin ÅŸi Cornel Ungureanu, absenÅ£i, dar care îÅŸi dăduseră votul prin e-mail, nu au putut fi contactaÅ£i telefonic. DiscuÅ£iile au durat peste noapte, iar a doua zi, după insistenÅ£ele unui membru al juriului cu care Constantin Abăluţă Å£inea legătura, laureatul aÅŸteptat mi-a spus ÅŸi mie la telefon că nu poate fi prezent la BotoÅŸani, invocînd motive de sănătate (membrului juriului cu care a Å£inut legătura i-a spus că soÅ£ia a făcut infarct ÅŸi stă cu ea la spital, iar mie mi-a spus aÅŸa: „Cum credeai dumneata că la cele 48 de kilograme ale mele aÅŸ putea urca pe scena galei de la BotoÅŸani să-mi ridic premiul – nu pot veni!”). I-am explicat ce spune regulamentul ÅŸi a înÅ£eles abia în acel moment situaÅ£ia ÅŸi a acceptat-o. Dar, se vede după ce a urmat, nu s-a resemnat. S-a purces astfel, la ora 8,30, în dimineaÅ£a zilei de 15 ianuarie, cu cei patru membri ai juriului prezenÅ£i ÅŸi prin telefon cu domnul Nicolae Manolescu, la reluarea votului, în spiritul regulamentului în funcÅ£iune, care spune în cel de al doilea alineat: „(...) În cazul în care, din motive obiective, poetul desemnat de juriu nu poate fi prezent, următorul poet dintre cei nominalizaÅ£i va fi laureat. De asemenea, dacă poetul desemnat de juriu a avut unanimitate de voturi ÅŸi este indisponibil, se va relua procedura de jurizare.” Cum Constantin Abăluţă nu a avut unanimitate de voturi, ci doar 5 voturi, iar următorul nominalizat, Liviu Ioan Stoiciu, 2 voturi, acesta din urmă a fost desemnat laureat, cu voturile celor prezenÅ£i ÅŸi cu acceptul telefonic al celui de al cincilea, preÅŸedintele juriului. CeilalÅ£i doi membri ai juriului, absenÅ£i, la acea oră nu au putut fi contactaÅ£i telefonic.
Acesta este filmul exact al celor petrecute în noaptea zilei de 14 ÅŸi dimineaÅ£a zilei de 15 ianuarie. Nu puteam schimba regulamentul în timpul jurizării, cum ar fi dorit, cu insistenţă, unul dintre juraÅ£i, susÅ£inut de un altul. Nici pe viitor, dacă ar fi să schimbăm ceva din regulament, acel alineat al acestuia nu va putea fi modificat, pentru că este firesc, obligatoriu, onorant ÅŸi pentru el, ca laureatul să onoreze comunitatea care îi acordă premiul ÅŸi distincÅ£ia de Cetăţean de onoare cu prezenÅ£a sa în gală. În restul zilei s-a derulat programul aÅŸa cum a fost pregătit.
A fost anunÅ£at Liviu Ioan Stoiciu, imediat după ora 8 ÅŸi 30 de minute, să fie prezent la BotoÅŸani, pentru gala de decernare a premiului. A acceptat ÅŸi astfel am putut anunÅ£a primăria cine este noul laureat. Dar între timp a apărut situaÅ£ia care a creat motivele discuÅ£iilor de după gală: Constantin Abăluţă, în seara zilei de 13 ianuarie, m-a anunÅ£at că va sosi la BotoÅŸani cu soÅ£ia, cu o maÅŸină a unui prieten. Mi-a transmis contul ÅŸi copia cărÅ£ii de identitate. Acestea au ajuns în acea seară, prin e-mail, la primărie, care, în generozitatea sa, dorind să ofere totul pentru bunul mers al acestei ediÅ£ii, a virat, în decursul zilei de 14 ianuarie, suma cuvenită în contul laureatului. Nu s-a mai putut face nimic în dimieaÅ£a zilei de 15 ianuarie: banii ajunseseră în contul domnului Constantin Abăluţă, care, înÅ£elegînd, deci, situaÅ£ia, a promis că va returna suma primită în cont: ceva în jurul sumei de 31 mii lei, diferenÅ£a ce a rămas după ce au fost reÅ£inute cele legale din suma totală de 35 mii lei, cît este valoarea brută pecuniară a premiului. Dacă domnul Contantin Abăluţă ar fi anunÅ£at din timp pe organizatori că nu vine la BotoÅŸani, toate acestea nu s-ar mai fi întîmplat.
Cele ce au urmat, declaraÅ£iile de presă, ale dlui Abăluţă ÅŸi ale unui membru al juriului care nu a fost prezent la BotoÅŸani, o scrisoare deschisă adresată de un senator Primarului Muncipiului BotoÅŸani, valurile online, făcute de mereu aceiaÅŸi nemulÅ£umiÅ£i, cărora, pasămite, le-a venit apa la moară, toate Å£in de siajul pe care astfel de incidente nedorite le creează. Unora li se pare regulamentul abuziv, aberant ÅŸi aÅŸa mai departe. RecunoaÅŸtem, este perfectibil, dar este un regulament care, prin respectarea lui, a făcut din acest premiu oferit de douăzeci ÅŸi opt de ani de Primăria Municipiului BotoÅŸani cel mai rîvnit ÅŸi respectat premiu literar din România – asta recunosc chiar ÅŸi cei care l-au contestat vehement în ultima vreme, căutînd „neregularităţi”, care, iată, se vede ÅŸi acum, devin foarte grave doar în mintea lor. Cum ar fi reacÅ£ionat aceÅŸtia sau botoşănenii, oficialităţile, care aÅŸteaptă timp de un an să vadă, în cadrul galei pe 15 ianuarie, la BotoÅŸani, un poet autentic, care devine ÅŸi cetăţean de onoare al municipiului, deci cum ar fi reacÅ£ionat aceÅŸtia dacă premiul ar fi fost acordat unei fotografii cu un nume sub ea, însoÅ£ită de scuzele organizatorilor ÅŸi juriului că laureatul nu poate fi prezent din varii motive, fie ele ÅŸi obiective? Un astfel de precedent ar duce premiul în derizoriu, s-ar transforma într-un soi de ajutor social, urmînd, evident, în timp, alte ÅŸi alte absenÅ£e de la gala de decernare, care ar diminua, în faÅ£a celor care oferă din banii lor acest premiu, interesul faţă de un eveniment ce le scoate oraÅŸul în lume.
Un astfel de premiu, dacă onorează, trebuie onorat cu prezenÅ£a, nu numai cu opera, pe care critica literară o va aÅŸeza acolo unde îi este locul.
Prin urmare, în esenÅ£a derulării evenimentelor ÅŸi la această ediÅ£ie, Premiul NaÅ£ional de Poezie „Mihai Eminescu” pentru Opera Omnia nu a picat în ridicol, ci ÅŸi-a făcut cunoscută, poate mai bine ca pînă acum, regula după care se acordă de atîÅ£ia ani ÅŸi de la care cei ce asigură financiar acest cadru generos nu vor să se abată.
