Poate că nu ne-am declarat oficial învinși doar pentru că am ținut morțiș să vă arătăm lumea, chiar și așa ciuntită, slăbănoagă sau șchiopătândă, cum arată ea în mileniul 3! Noi am simțit aerul comunismului și, după 1989, ne-am pierdut în entuziasmul libertății, nerăbdători să vă naștem pentru că nu aveam cu cine împărtăși bucuria. Părinții noștri au fost sceptici de la început, ei visează și acum la anii 70, 80 și s-ar întoarce și mâine în tinerețea lor, fără niciun regret.
Dar noi am avut șansa de a trăi încă o copilărie alături de voi. Am mâncat împreună portocale pe săturate, am schimbat blugii la câteva luni, am fost cool și am experimentat toate gusturile posibile și imposibile, toate senzațiile tari ale libertății.
Puțin câte puțin, am început să ne ratăm șansele de a crește din voi o nouă generație de părinți. Am fost mândri că sunteți mai inteligenți decât noi și am renunțat să vă mai cumpărăm cărți. Pentru că nu reușeam să prindem toate emisiunile, dezbaterile (oh, dacă ați ști cât de importante, vitale, fascinante sunt dezbaterile!!!) TV, filmele și - (Doamne!!) - reality show-urile atât de necesare pentru a ști cum să vă educăm, v-am dăruit CD-uri cu povești, convinși fiind că orice minut în plus în fața televizorului va adăuga un mare plus calității noastre de părinți.
Banii câștigați au mers însă, știți bine, în educația voastră: cursuri de înot, muzică, dans, actorie, karate, fotbal, apoi meditațiile la română, mate, istorie, engleză, dar și festivalurile școlare, locale, naționale, internaționale, contabilizarea zecilor de diplome și publicitatea în ziare, TV… Dar nu ne-am plâns! Bucuria de a vă ști ocupați de dimineață până seara ne-a determinat să muncim pe brânci. Ați înțeles repede că plimbările prin parc, bătaia cu perne, clătitele cu gem de altădată, copacii din curtea bunicii pe care îi scotoceam de poame, bicicleta sau leagănul nu reprezintă decât pericole, oricând te poți accidenta și… v-am repetat ani la rând, numai în spitalele românești să nu ajungi.
V-am învățat să negociați cu profesorii în locul nostru, să vă descurcați în situații dificile – nu contează cum obții mediile, ci să câștigi un loc bun la o facultate de stat, v-am inoculat noțiunile despre asumare și curaj – păcat că legile vă permit abia la 18 ani șofatul, uneori nu rezistăm tentației și vă strecurăm cheile mașinii mai devreme!
Din fericire...
...prea puțin ați învățat din tot ce – cu sacrificii – v-am îndemnat să faceți!
Ați crescut și acum, iată, ați devenit o generație.
Voi, copiii noștri maturizați înainte de vreme, ați dovedit decență și iubire: nu ne-ați arătat cu degetul așa cum noi ne-am țintuit părinții, considerându-i demodati, învechiți, comuniști… Voi, copiii noștri cu inima mare, ați învățat singuri să vă iubiți unii pe alții, să construiți prietenii și să fiți generoși cu bătrânii noștri. Ați ales din noianul de cursuri la care v-am înscris doar pe acelea care vă înfrumusețează sufletește. Sunteți selectivi și greu de păcălit. Sunteți curați și calzi și vă manifestați că atare. Sunteți toleranți și căutători de frumos.
Noi am eșuat, dar poate că nu e totul pierdut! Modelele noastre sunteți voi, cei nemânjiti de culorile țipătoare politic, neatinși de zimții banilor, dar mărturisiți în libertatea de a decide pentru fiecare zi. Nu trebuie decât să aveți încredere în voi, în capacitatea voastră de a crește o lume nouă!
De 1 iunie va spunem LA MULȚI ANI vouă, copiii noștri care ne-ați învățat să devenim părinți!
Ne cerem iertare pentru greșeli, erori, ratări, iluzii, îndoieli. Mulțumim că ne-ați primit în copilărie, alături de voi, și că ne amintiți fericirea de a fi părinți.
LA MULȚI ANI, COPII!