Eminescu spunea că cei de sus trebuie să merite poziția în care se află. Și că elita poate fi judecată în raport cu neamul său. Adică, spunea Eminescu, atunci când devine vizibilă o depărtare a elitelor de popor apar conflicte în interiorul societății, iar aceste conflicte ne îndepărtează de modernizare, de progres.
Rolul elitelor este să tragă societatea după ele, "dar ele, elitele, au fost prea complexate pentru că au pornit de la premisa că spațiul românesc trebuie modernizat pentru că tot ce este aici este rău, inferior Occidentului", spune Ovidiana Bulumac, sociolog. Așa am ajuns să avem în societatea românească un corp al elitelor negative. Ce înseamnă asta? Chiar dacă vor un bine pentru societate, ele nu reușesc nimic pentru că imaginea lor despre spațiul românesc este alta.
"Elita trebuie să cumuleze două calități: să aibă o răspundere socială supremă față de o comunitate pe care o reprezintă. Apoi ei înșiși să fie competenți, adică să ocupe locul respectiv în virtutea competenței, nu prin consumarea altor canale sau persoane", ne mai spune Ovidiana Bulumac.
Și ne întoarcem la Eminescu, poetul nostru botoșănean, care ne atrăgea atenția: Nu avem nevoie de inteligențe, pentru că asta avem din plin. Ne interesează caracterul! Este adevărat că, pentru obținerea competențelor, învățământul, educația sunt esențiale. Dar omul competent are nevoie de vocație. Or prin acea vocație elitele vor influența societatea. "La noi, după 89, elitele nu fac decât să ne fure demnitatea națională, respectul de sine. Și atunci când ai de a face cu o populație căreia constant i se spune că suntem la coada clasamentelor, că Europa de abia ne-a înghițit, dar nu meritam să fim acolo, că istoria noastră națională e plină de mituri care nu prea reflectă realitatea... Acest dilematism ne-a destructurat. Și când ai de a face cu o societate care nu se mai respectă pe sine…", spune sociologul. De aceea, într-o societate fracturată, măcinată de corupție și subjugată ideologic, avem nevoie de elite care să îndrume, care să rostească adevăruri nerostite. "Am trecut de perioada comunistă, dar nu ne-am refăcut la nivelul elitelor", concluzionează Ovidiana Bulumac.
În mare parte, media de astăzi promovează acele elite marcate de complexul eșecului, ceea ce în sociologie se numește fracasomanie - neîncrederea societății în a depăși sau a îmbunătăți situația în care se află la un moment dat, după cum ne explică Hirschman. Este vorba, de fapt, despre un complex de inferioritate al elitei față de Occident, dar în același timp și de superioritate față de cei pe care îi conduce. Această atitudine este foarte nocivă, este o ideologizare.
Și - într-o realitate precum cea pe care o străbatem - se va întâmpla ceea ce s-a mai întâmplat. În absența elitelor, alte ideologii se vor impune în spațiul românesc.
De aceea avem nevoie de elitele care să susțină și să îndrume societatea, altfel vom redeveni sclavii ideologiilor care macină și distrug spiritul și creativitatea.
Analfabeți hrăniți cu mărunțișuri electorale
Trăim astăzi într-un timp al intelectualului-dirijor, al intelectualului public, al cuvântului tăietor în carne vie. Atât de multe cuvinte se rostesc în fiecare zi pe ecranele televizoarelor, atât de multe păreri, opinii, în presa tot mai radicalizată… Asta în timp ce poporul privitor ca la teatru a pierdut parcă orice simț al realității, hrănind în schimb o speranță recurentă, un soi de așteptare păguboasă, de ultra-toleranță față de aceiași politicieni pe care îi vedem de aproape trei decenii, bine proțăpiți și susținuți cu asupra de măsură de unii sau alții dintre intelectalii vremii.
Cât de vinovați sunt analfabeții unei țări de statutul lor de analfabeți? Cât s-a străduit societatea să îi educe? Ce a făcut statul pentru ei, în afară de a le arunca mărunțișul minim garantat, în fapt un laț anume inventat pentru a stăpâni și manipula o categorie socială năpăstuită?
La ce bună educația?
Desigur, e ușor să acuzăm și să apelăm la invective de tot soiul atunci când caracterizăm o categorie socială așa-zis analfabetă și incapabilă să își depășească propria condiție.
De aceea specialiștii insistă pe salvarea prin educație. Nu degeaba țări dezvoltate economic au consolidat mai întâi educația, au păstrat rigorile și au impus respect maxim față de profesor și școală.
Cheia dezvoltării și a evoluției unei națiuni este educația. Un popor educat nu va avea conducători analfabeți, un om cultivat nu va putea fi manipulat, nici umilit! Pentru asta avem nevoie de intelectuali, de educatori. Avem nevoie de elite.