Prof. AUREL DORCU
În urmă cu 7 ani, la început de septembrie, pleca în veșnicie una dintre cele mai mari personalități ale Botoșanilor, un om care a lăsat în urmă o moștenire culturală pe care cu greu, cei de astăzi, o putem contabiliza și asimila la adevărata dimensiune și valoare. Aurel Dorcu a fost mai mult decât un Profesor. A fost un spirit elevat, un prețios dascăl și, mai ales, un om generos. Discret, modest, luminos la chip, de o erudiție rară și o decență proverbială. Aurel Dorcu era profesor de Viață, dascăl de Bună Cuviință. Aurel Dorcu ne amintea în fiecare clipă că suntem datori să rămânem Oameni, indiferent de chinuri, încercări, orgolii sau provocări.
Nu numai foștii elevi, ci și botoșănenii care, ani și decenii la rând, s-au bucurat de minunatele Dialoguri ale Artelor, pe care Domnul Profesor le-a susținut la Muzeul Județean cu enormă dăruire și un impecabil simț al respectului față de marea Artă a României și a lumii, mărturisesc la rându-le despre personalitatea ilustrului om de cultură. Dascăl timp de multe decenii, aspru căutător al frumosului și, mai ales, stăruitor în a transmite mai departe tot ce a acumulat în tot acest timp, Aurel Dorcu a fost unul dintre cei mai răbdători colecționari de artă din zona Moldovei. În casa mică, liniștită, au poposit de-a lungul anilor pictori celebri, compozitori geniali, personalități de marcă: tablouri, discuri, albume. O colecție fascinantă!
Aurel Dorcu a fost Cetățean de Onoare al Botoșanilor și a făcut cinste urbei în care a trăit.
În prima jumătate a lunii august 2017, Botoșanii au pierdut doi oameni cărora comunitatea le-a acordat Titlul de Cetățean de Onoare. Este vorba despre scriitorul Dumitru Țiganiuc (foto dreapta) și prof. Eufrosina Costeschi, personalități ilustre care nu doar că au format zeci de generații de elevi, dar au contribuit la schimbarea unor mentalități, la dezvoltarea și construcția unei societăți aflată în derivă.
Oameni precum Aurel Dorcu, Dumitru Țiganiuc, Eufrosina Costeschi, dr. Leon Dănăilă, Solomon Marcus, prof. Vasilică Constantin, Cristian Simionescu, Alexandru Zub, Petre Achițenie, Constantin Piliuță și mulți alții mențin identitatea și dau valoare locului în care s-au născut demult Eminescu, Enescu, Iorga, Luchian.
Desigur, Titlul de Cetățean de Onoare înnobilează, conferă un statut de ales (nu în termenul de cetățean votat!), adaugă personalității o valoare pe care comunitatea, Cetatea și, în ultimă instanță, administrația, o recunoaște și o cinstește. Nu ne-am întrebat niciodată dacă Profesorul Aurel Dorcu avea nevoie de acest titlu. Sau dacă, în urma acordării acestui certificat, scriitorul Dumitru Țiganiuc a trăit mai bine în urbea sa, știind că ultimii ani ai vieții i-au fost chinuiți de boli care l-au șubrezit și l-au însingurat.
Oare nu folosim aceste nume spre propria noastră mândrie, spre neîndestulatul nostru orgoliu?
Mai în glumă, mai în serios, se spune că un titlu de cetățean de onoare aduce și ceva foloase, pe care unii chiar le rostesc într-o crudă autoironie: măcar vor merge gratis cu tramvaiul și vor avea loc de veci asigurat! Doar că la Botoșani, la fel ca în multe alte orașe ale țării, locul de veci gratis nu este decât o... legendă urbană!
Simion Drelciuc, directorul Urban Serv, confirmă că, la Botoșani, nu există o hotărâre în sensul acesta, de acordare a unor locuri de veci gratuite. Nici măcar deținătorilor de titluri de Cetățean de Onoare! Desigur, există gratuități, iar acestea se acordă în baza unei Hotărâri de Consiliu Local, dar pe spețe care țin mai degrabă de sfera socială. "Am discutat și cu domnul Egner care spunea că, prin anul 2000, când era dumnealui primar, ar fi existat o asemenea hotărâre, dar noi nu avem la cunostință de o asemenea hotărâre. La nivelul societății nu avem o asemenea hârtie", spune directorul Urban Serv, accentuând că discuțiile pe marginea acestui subiect sunt "la stadiul de zvonuri: știm că ar exista, știm că ar fi vorba…". Iar bănuiala noastră este și ea confirmată: "Nu am avut cetățeni de onoare care să fi beneficiat de o asemenea gratuitate. Pot ocupa (sic!) în urma concesionării, așa cum prevede legea".
Florin Egner, primar în perioada 2000-2004, își amintește și nu prea! "Știam că beneficiază (cetățenii de onoare, nota red.) de loc de veci gratuit. Am și dat în nu știu ce măsură atunci, probabil, la cineva, nu știu dacă l-a folosit sau nu vreodată". Florin Egner vine în întâmpinarea subiectului nostru, dând la rândul său mărturie că, în anul de grație 2017, o asemenea facilitate lipsește cu desăvârșire la Botoșani. "Am avut acum, recent, doi cetățeni de onoare din Botoșani care au fost înmormântați. Domnul Țiganiuc mi-a fost întâmplător profesor la liceu și am vrut să sprijin. Am vorbit cu cei de la Urban Serv și mi-au spus că e o reglementare a Guvernului României, prin lege, în care nu dă voie nu știu din ce motiv decât anumite facilități pe care să le acorde administrația publică locală. Având în vedere subordonarea deplină și totală a administrației cimitirelor de Consiliu Local, prin intermediul Urban Serv, eu cred că o hotărâre care prevede locuri de veci pentru cetățenii de onoare cu gratuitate e perfect legală. Este punctul meu de vedere. La fel cum le dăm o gratuitate la transportul public cu tramvaiul am putea da absolut legal și pentru locurile de veci".
Tonul optimist al fostului primar este repede spulberat de actualul primar. "Nu există o astfel de hotărâre privind gratuitate pentru locurile de veci. Nu ne-am pus problema aceasta. Mulți nu sunt de aici din oraș. La ce locuri mai sunt acum, am putea da o anumită parcelă și să spună că nu le place…", opinează Cătălin Flutur.
Așadar, locul de veci oferit gratuit deținătorilor acestor titluri onorante ține, așa cum spuneam, de o veche legendă urbană. Care, ca toate legendele urbane, sunt spulberate la prima ploaie.
Leo Frobenius, unul dintre cei mai importanți antropologi germani, a formulat conceptul filosofic paideuma, un termen care a fascinat în vreme sute de cercetători și care se referă la sufletul unui loc, al unei așezări omenești. La noi, Anton Dumitriu (strălucit matematician şi filosof), spunea că paideuma, aşa cum înţelegem noi acest concept, nu este numai "sufletul local", ci şi ambianţa unde hălăduieşte acest "suflet". O Paideumă a noastră, spune Anton Dumitriu, s-ar numi "Terra Mirabilis".
Spre deosebire de alte orașe ale țării, Botoșanii poartă cu mândrie și o salbă de Cetățeni de Onoare deținători ai Premiului Național de Poezie Mihai Eminescu. "Mulți nu sunt din acest oraș", spune primarul Cătălin Flutur. Dar ce Terra Mirabilis am fi avut aici, la Botoșani, dacă pe o alee din Cimitirul Eternitatea și-ar fi dormit somnul de veci Cezar Ivănescu, Mircea Ivănescu, Constanța Buzea, Gellu Naum, Cezar Baltag, Ștefan Augustin Doinaș, Petre Stoica!