"Mi se pare simbolic faptul că avem pleoape pentru a acoperi ochii, dar nu avem acoperitoare pentru urechi, nici un mijloc să oprim, să îndepărtăm zgomotele din jurul nostru", spune Yehudi Menuhin despre acest instrument extraordinar care este urechea. Un instrument prin intermediul căruia, spune ilustrul muzician, avem capacitatea de a fi conectați la o realitate pe cât de solicitantă, pe atât de ofertantă.
Prof. univ. dr. Luminița Iacob, de la Facultatea de Psihologie și Științele Educației din Iași, amintește depre un experiment de acum câteva secole, pe care îl definește ca fiind "un act de curiozitate nemărginită, dar dezmărginită etic". Experimentul voia să stabilească în ce limbă vor vorbi copiii care de la naștere nu vor auzi niciun cuvânt. Frederic al II-lea, spune cronicarul, a ales 18 copii din zona pe care o stăpânea și i-a încredințat îngrijirilor a 18 doici: copilul și doica. Condiția: doicile vor sta cu fețele acoperite și nu vor rosti niciun cuvânt. Așadar, întrebarea era, atunci când vor ajunge în jurul vârstei de un an, ce limbă vor vorbi acei copii. Surpriza, spune cronicarul, copiii mureau unul după altul. Explicația intuitivă a acestui fapt, în lipsa unor cercetări științifice, este aceea că micuții nu puteau trăi fără cuvintele mângâietoare și expresiile afective ale partenerului social adult care, la specia umană, reprezintă singura șansă de supraviețuire și de dezvoltare de tip uman. "Știm de copiii-lupi, de copiii crescuți de maimuțe", spune prof. univ. dr. Luminița Iacob într-un dialog cu părintele Sorin Mihalache, "dar acolo este vorba de copii animalizați. Nu potențialul uman cu care vin la naștere s-a dezvoltat, ci plasticitatea atât de mare i-a făcut să preia comportamental și fiziologic din atributele speciei care i-a antrenat în mediul lor". Iată, așadar, că iubirea și atașamentul matern devin vitale pentru supraviețuire. Pentru că, pe lângă afectul auditiv, copiii au fost lipsiți și de chipul mamei, de contactul vizual și de orice mijloc de mângâiere atât de necesare dezvoltării umane.
Atunci când în viața omului intervine muzica, avem de a face cu experiențe menite să transforme structura umană până în cele mai profunde straturi. Putem vorbi, astfel, despre emoția din interior și armonia din exterior, după cum se exprima muzicianul canadian Murray Schafer.
Cât de mult contribuie educația la această modelare umană prin muzică? De ce este important să învățăm să auzim, să ascultăm, să percepem? Același Schafer vorbea în urmă cu câteva decenii despre necesitatea de a învăța oamenii să-și scoată ceara din urechi. Avea și un nume pentru asta: clarauzire, auzul curat, capacitatea specială de a auzi.
Desigur, informația primită pe cale auditivă nu înseamnă decât un început de drum. Un drum lung, după cum spun învățăturile creștine. Iar a rămâne la informație înseamnă a pune barieră acestui drum. Pentru că, spun sfinții părinți, cea mai lungă cale este cea care duce de la urechi la inimă, de la informație la convingere.
Ne întrebăm din nou: cât de mult folosește educația acest instrument exceptional, după cum îl numea Yehudi Menuhin? Cât de mult ne mai conectăm la natură, cât de mult mai reușim să manifestăm noi înșine această conexiune cu propria lume interioară?
Un experiment la care specialiștii apelează deseori este acela prin care își provoacă învățăceii să asculte apa unui pârâu de munte, de pildă. Dacă schimbi stâncile printre care curge apa, schimbi și sunetul, spune Murray Schafer, care își duce ucenicii într-o pădure cu copaci veșnic verzi. Vuietul blând devine feroce pe furtună, o percepție cu totul diferită fiind într-o pădure cu copaci cu frunze căzătoare. Oare ce muzică vom trăi noi înșine dacă vom învăța să parcurgem drumul printre pietrele râului/vieții? De unele ne vom izbi, pe altele le vom ocoli. Dar ce muzică vom auzi atunci când nu vom schimba traiectoria, ci vom învăța să mutăm pietrele, să urnim stâncile din cale? Vom ști să ascultăm vuietul unui timp pe care îl străbatem? Vom înțelege furtunile, adierile, vijeliile din viața noastră?
Dar auzul nu este doar aceasta. Prin auz se creează legături, iar muzica este prin excelență cel mai la îndemână mijloc de a împlini acest dat. În China, bunăoară, muzica a reprezentat dintotdeauna un mijloc de stăpânire a inimii poporului. Se spunea că, dacă într-o casă răsună muzica, se creează o afecțiune între tată și fiu, iar când muzica este interpretată în public, se înfiripează armonia între oameni. De aceea, în sec. VII î.e.n., poetul chinez Le Ly Kim spunea: Virtutea este floarea noastră preferată. Muzica reprezintă parfumul acestei flori.
Este de ajuns, însă, să reproducem pur și simplu pasaje muzicale, să excelăm în tehnică fără să trecem prin inimă, fără să parcurgem și să asimilăm povestea? O emisiune-concurs pe postul national de televiziune - emisiune a cărei menire este de a populariza și promova muzica românească de ieri și de azi – a adus în competiție tineri de 16-17 ani. Voci capabile să reproducă aproape orice melodie, voci care excelează printr-o tehnică fără cusur. Primul gând care exaltă în mintea privitorului este acela că muzica românească nu moare. Că, într-un timp în care limba engleză este regină peste cântec, avem tineri capabili să ducă mai departe sufletul românesc. Însă în cadrul aceleiași emisiuni avea să iasă la iveală un adevăr dureros, pe care vă lăsăm să îl formulați singuri parcurgând rândurile de mai jos. Ele reprezintă fragmente dintr-o probă a competiției, cea de Cultură muzicală românească. Dintre cei 6 concurenți, jumătate au răspuns corect la doar două sau trei - din 8 sau 10 - întrebări, ceilalți trei concurenți nu au știut niciun răspuns corect:
Întrebare: Recunoașteți artistul din imagine (Corect: Gil Dobrică)
Răspuns: PAS
Întrebare: Pe ce stradă se află casa cu flori din celebra melodie a Corinei Chiriac? (Corect: Strada Speranței)
Răspuns: PAS
Întrebare: Recunoate interpretul din imagine (Corect: Mihaela Runceanu)
Răspuns: PAS
Întrebare: Cine a pus pe note muzicale poezia "Emoție de toamnă"? (Corect: Nicu Alifantis)
Răspuns: PAS
Întrebare: Cenaclul Flacăra a fost înființat de Ștefan Hrușcă? Da sau nu? (Corect: NU)
Răspuns: DA
Întrebare: Continuă textul: "Noapte albastră bați la fereastră/nemărginirea în ochii noștri s-o…" (Corect: sădești)
Răspuns: PAS
Întrebare: Recunoaște artistul din imagine (Corect: Aurelian Andreescu)
Răspuns: Adrian Daminescu
Întrebare: Cine interpretează piesa "Ani de liceu" (Corect: Stela Enache, Florin Bogardo)
Răspuns: Oana Sârbu și Ștefan Bănică
Întrebare: Continuă versul: "Iubiți și câinii vagabonzi, sunt mai cinstiți și uneori mai..." (Corect: lorzi)
Răspuns: PAS
Întrebare: Recunoaște artistul din imagine (Corect: Ileana Șipoteanu)
Răspuns: PAS
Întrebare: Cine a compus piesa "De-ai fi tu salcie la mal" (Corect: Horia Moculescu)
Răspuns: PAS
Întrebare: Sanda Ladoși a făcut vreodată un duet cu Ștefan Iordache? (Corect: DA)
Răspuns: NU
Întrebare: Continuă versul: "Suntem doi gemeni pescăruși..." Ce culoare? (Corect: Balada pescărușilor albaștri, Florin Bogardo)
Răspuns: PAS
Întrebare: Cui aparțin versurile melodiei "Ploaie în luna lui Marte", interpretată de Paula Seling? (Corect: Nichita Stănescu)
Răspuns: PAS
Întrebare: Continuă versul: "Să nu uităm nicicând să iubim..." (Corect: trandafirii)
Răspuns: PAS
Întrebare: Prima artistă din România câștigătoare a Trofeului Cerbul de Aur (Corect: Luminița Dobrescu)
Răspuns:PAS
După prima ediție a emisiunii-concurs, organizatorii au decis să elimine această probă.
