Foarte mulți dintre noi am auzit şi învățat despre celebrul psiholog rus Ivan Pavlov şi despre experimentul pe care acesta l-a realizat pe câini, în urma căruia a ajuns la descoperirea condiționării clasice sau pavloviene. Totuşi, la fel de adevărat este faptul că puțini dintre noi cunoaștem sau am auzit despre condiționarea neo-pavloviană, fenomen care nu a fost descoperit de vreun urmaș al lui Pavlov, ci a fost inventat şi tratat de către cunoscutul scriitor Aldous Huxley în romanul său distopic, Minunata Lume Nouă. În ciuda acestui fapt, fenomenul de condiționare descris de către autorul englez merită să fie analizat în continuare, întrucât el are legătură cu titlul acestui articol şi, mai mult decât atât, cu una dintre problemele cu care se confruntă societatea românească de astăzi, respectiv demersul de definire constitutională a căsătoriei.
Modul de desfășurare a fenomenului lui Huxley este simplu. Într-o cameră cu podeaua străbătută de fire electrice de înaltă tensiune, se află mai multe obiecte: ghivece cu flori, cărți –în general, lucruri cu semnificatia unor anume valori. În această cameră, când curentul este închis, sunt introduşi mai mulți copii. Cum este şi normal, aceștia se apropie de obiecte şi încep să le atingă, să le miroase, să le simtă, într-un cuvânt să le studieze pentru a le înțelege. După scurt timp, se deschide curentul electric, iar copiii încep să sufere șocurile provocate de acesta. Când curentul este închis la loc, copiii, plânşi şi înfricoșați, rămân afectati de experientă. Ei sunt îndemnați să se apropie iarăsi de obiecte şi să le studieze. Atunci, se deschide din nou curentul electric, iar ei... retrăiesc reactia. După un anumit număr de repetări ale acestei experiențe, copiii refuză să se mai apropie de respectivele obiecte întrucât le asociază cu durerea pricinuită de curentul electric. Rezultatul condiționării neo-pavloviene pe termen lung, așa cum ne explică unul dintre personajele lui Huxley, este acela că respectivii copii nu vor mai citi niciodată în viața lor o carte, nu vor mirosi sau nu vor planta vreodată o floare, deoarece vor asocia aceste acțiuni pozitive cu reacția negativă a șocurilor electrice.
Firește că pentru lumea distopică a lui Huxley, în care oamenii trebuie controlați din toate punctele de vedere, acest tip de condiționare pare să-şi îndeplinească perfect rolul. Dar cum am putea să legăm acest fenomen de societatea noastră de astăzi? Nu neapărat în forma concret inumană în care ne este prezentat. Dar aceasta nu înseamnă că la un alt nivel, mult mai subtil, nu putem suferi numeroase șocuri care să ne condiționeze într-un anumit sens.
Problema Referendumului mi se pare cel mai potrivit exemplu în acest caz. Să considerăm podeaua- opinia publică, mass-media, iar obiectele - demersul de definire constitutională a căsătoriei împreună cu toate valorile promovate implicit o dată cu acesta. Noi nu suntem altceva decât acei copii care vrem să înțelegem ceea ce ni se spune. Dar șocurile electrice ce sunt? Fără doar şi poate că sunt toate mesajele, articolele, emisiunile, clipurile cu care suntem sufocați zi de zi prin diferite platforme şi de către diferiți formatori de opinie prin care totul - începând de la ideea de Referendum şi până la cei trei milioane de români care au semnat pentru organizarea lui - este aruncat într-o lumină neagră.
Iar acest procedeu al electrizării se bazează numai pe acuzații, care în zilele noastre par a nu avea nevoie deloc de dovezi, fiecare opinie în acest sens intrând automat în sfera generalizării si devenind un nou adevăr, o nouă etichetă pusă demersului sau oamenilor care îl sustin. În acest fel se ajunge ca suveranitatea poporului român să fie aruncată în derizoriu prin promovarea ideii conform căreia majoritatea ostracizează minoritatea, cu punerea în pericol a democratiei; fundamentarea instituției căsătoriei ca uniune dintre un bărbat şi o femeie este cotată drept un act de intolerantă la adresa comunității LGBT; apărarea familiei este calomniată ca fiind un atac la adresa copiilor proveniți din afara căsătoriei; membrii Coaliției pentru Familie şi susținătorii ei sunt etichetați legionari şi putiniști– neexplicând nimeni cum se poate în acelaşi timp şi una şi alta, mai ales că vorbim de trei milioane de români...
Exemplele pot continua, ducând până în noaptea minții - ultima catalogare a Coalitiei pentru Familie ca fiind grup infractional, răspunzător pentru consecinte nocive, criminale sfidează orice rational, orice minim de bună-cuviință caracteristic discursului unei societăți democratice, cu acuzații de un absurd al denigrării demn de cele mai întunecate vremuri ale istoriei. Ceea ce contează este că rezultatul socurilor electrice ale acestor acuzatii nu conduce la plânsete, ca in cazul copiilor electrocutați, ci direct la scopurile pentru care astfel de afirmatii sunt făcute: la confuzie şi, mai departe, la indiferență. Aceste șocuri fie stimulează scindarea societății, fie provoacă nepăsarea generalăfie ce-o fi, că doar nu ne afectează pe noi. Iar această condiționare neo-pavloviană, pe care am analizat-o în contextul acestei situații, reușește să aibă rezultate, având în vedere că ea tulbură- prin defăimarea adevărului - capacitatea noastră de a gândi obiectiv. De la această situatie si până la totala lipsă de a gândi pe care o au oamenii lumii lui Huxley, datorită căreia sunt controlați, nu este decât un foarte mic pas...
Așadar, să remarcăm lucizi mecanismul acestui curent, adică fluxul nebun de acuzații şi informații calomnioase, şi să gândim obiectiv, liber de manipulări și dezinformări – din fericire, putem face asta, doar să vrem cu adevărat. Atunci vom observa că obiectul Referendumului, respectiv fundamentarea instituției căsătoriei, reprezintă o consfințire morală a trecutului poporului nostru şi totodată o dăinuire a viitorului lui, deci o obligație față de copiii noștri. Mai mult, am vedea că acest demers nu are nimic de împărțit cu minoritățile sexuale, nu le interzice căsătoria pentru că ea nu există reglementată în actualul Cod Civil care nu prevede la articolul 259 decât căsătoria heterosexuală (nu poți interzice ceva ce nu există); acest demers doar propune ceva, cheamă pe toți românii la vot pentru a exprima realitățile unei societăți (manifestare mai pură a democrației nu poate exista, mai ales când validitatea acestui act este recunoscută de Curtea Constituțională, de toate deciziile CEDO şi de articolele legislative internaționale specifice). Restul informațiilor nu sunt decât divagări intenționate de la subiect, fără niciun fel substanță pentru cei care gândesc şi judecă cu adevărat.
În concluzie, atenție la șocurile electrice ale denigrărilor care vor să ne condiționeze gândirea, pentru că ele ne pot face să nu mai înțelegem cu adevărat valorile din jurul nostru şi rolul pe care-l avem de jucat - ca cetățeni şi ca membri ai unei națiuni - pentru generațiile care vor veni după noi.
(Teodor Mihail)
