”Baroque Tour Op.2”, cu violonistul Răzvan Stoica și pianista Andreea Stoica, aduce pe scena botoșăneană un repertoriu rarisim în România. Despre ce se va întâmpla sâmbătă la Botoșani, despre povestea viorii Stradivarius, dar și despre muzica barocă pe care publicul o va asculta, am vorbit cu muzicologul Cătălin Sava.
-Domnule Cătălin Sava, ne aflăm înaintea unui concert-eveniment care va avea loc sâmbătă, 25 noiembrie, la Botoșani. Publicul va avea ocazia să asculte din nou sunetul viorii Stradivarius, dar și acorduri de pian, în interpretarea unui duo consacrat nu doar în România, ci și în Europa: Răzvan și Andreea Stoica. Puctăm de la început că organizatorii au decis ca liceenii să beneficieze de invitații gratuite la concert.
-Așa este! Fundația Culturală Gaudium Animae și-a făcut un scop din încurajarea publicului tânăr pentru acest tip de concerte. Iar faptul că ei sunt invitați să asculte muzică clasică într-o interpretare foarte bună, cu invitații gratuite - asta s-a întâmplat și la Iași -, e pur și simplu pentru a încuraja prezența publicului tânăr în sălile de concerte. Pentru că, dacă privim într-o sală, media de vârstă este ridicată. Iar tipul acesta de muzică – baroc, e foarte simplu. La primul contact vei iubi muzica barocă, pentru că se spune că este o muzică ce încurajează atât activitatea cerebrală, cât și o muzică ce te poate duce pe un drum, acela de a deveni meloman. Or muzica barocă, și vorbim aici de Vivaldi, de Bach, este cel mai potrivit vehicul pentru a intra pe această autostradă minunată a muzicii clasice.
-Un alt element care se distinge pe afișul concertului este vioara Stradivarius. În România, când spunem Stradivarius, ne-am obișnuit cu numele lui Alexandru Tomescu. Și totuși, există și această vioară Stradivarius care ”cântă” în România, dar cu o istorie prea puțin cunoscută.
-Da, noi ne-am obișnuit să gândim în clișee. Alexandru Tomescu a beneficiat de acea vioară Stradivarius (Elder-Voicu 1702, nota red.), o moștenire enesciană, în urma unui concurs, dar, cum ați spus, nu există un singur Stradivarius în România. Gabriel Croitoru și fiica sa au un turneu tot cu viori Stradivarius, tot legat de George Enescu. Iar Răzvan Stoica, cu acest Stradivarius deosebit, performează de aproximativ 5-6 ani în țară. Paradoxal, Răzvan Stoica este mult mai cunoscut în străinătate, în Europa, acolo unde susține concertele alături de sora sa, Andreea Stoica, în formulă de duo, și nu numai. Vioara lui Răzvan Stoica este un Stradivarius ex-Ernst din 1729. Heinrich Wilhelm Ernst a fost un violonist cu totul și cu totul special, și vioara lui are de asemenea o poveste specială. Această vioară a ajuns la Răzvan Stoica printr-un concurs. O fundație care se ocupă de tineri violoniști talentați, din Austria, a scos la concurs această vioară în 2012. Dintre cei 170 de candidați, românul Răzvan Stoica a fost cel mai bun și în fața unui juriu de specialitate s-a impus, a câștigat dreptul de a cânta pe această vioară. Fundația i-a concesionat-o pentru că o vioară Stradivarius, dacă e ținută într-o cutie, se strică. O vioară trebuie ”cântată”, spun muzicienii, și orice instrument, de altfel, pentru că dacă îl lași într-o cameră el își va pierde din proprietățile sonore, din sunetul acela unic, mai ales la o vioară Stradivarius.
”Este o promisiune făcută familiei”
-Sâmbătă, la Botoșani, pe scenă se vor afla doi frați, doi muzicieni instrumentiști. Cum vedeți dvs., criticul muzical, comunicarea dintre cei doi artiști, cum se regăsesc ei ca echipă, cum îi simte publicul meloman?
-Este o relație specială! Andreea și Răzvan cântă de când erau copii, ei fac parte dintr-o familie de muzicieni. Această formulă de duo care i-a consacrat e o promisiune făcută familiei. Răzvan a cântat de foarte mic la vioară, Andreea la pian, ambii sunt foarte talentați, au premii la concursuri de specialitate, iar această formulă de duo care îi consacră și în zilele noastre, atât în Luxemburg, Geneva, unde ei cântă cu precădere, dar mai nou și în România, îi face să fie speciali. Este o comunicare specială atunci când doi frați evoluează pe o scenă.
-Iată, o promisiune făcută părinților a devenit, în timp, un destin muzical. Cei doi frați au rămas împreună, pe scenă și în spatele ei, pentru că ei se pregătesc tot împreună pentru concerte.
-Ca să poți să ai un concert, asta însemnă un număr mare de repetiții. Doi muzicieni pe care noi îi vedem pe scenă un ceas, un ceas și jumătate de concert, repetă 4-5 sesiuni ca să se prezinte foarte bine în fața unui public exigent. Iar faptul că cei doi sunt frați le ușurează foarte mult munca asta grea, partea nevăzută a unui concert despre care noi, din public, nu știm foarte multe. I-am văzut și la repetiții de câteva ori, aveți dreptate, este o chimie specială între doi frați, mai ales când vine vorba de muzică. Este vorba despre intrări, este vorba despre a ști să te asculți cu partenerul de pe scenă.
”Un concert care nu trebuie ratat!”
-Cine se va mai afla pe scenă, alături de cei doi artiști?
-De această dată, la Botoșani, Răzvan și Andreea vor fi acompaniați de membrii Ansamblului „Kamerata Stradivarius”, e un ansamblu cameral care numără 11-12 membri, de data aceasta vor fi mai puțini, într-o formulă camerală, care să acompanieze repertoriul baroc, un repertoriu minunat și care nu se aude foarte des în România. Pentru că muzica barocă, deși este foarte iubită încă de la prima ascultare, are câteva specificități care trebuie respectate atunci când vii cu acest gen muzical în fața publicului. Or barocul necesită multe repetiții, necesită instrumente speciale, iar Stradivarius-ul lui Răzvan Stoica intră în acest capitol. În România, ca să faci doar muzică barocă, este destul de complicat. Un muzician, ca să trăiască în țara asta, nu poate să o facă doar dintr-un turneu, cum este cazul acestui turneu național. Trebuie să fie angajat undeva, trebuie să aibă un salariu, iar muzica îți răpește foarte mult timp. Ca să poți evolua pe o scenă, în fața unui public, trebuie să repeți. Asta e munca de căpătâi, acesta este traseul zilnic al unui muzician. Sunt opt ore zilnice în care tu trebuie să lucrezi pe vioară, pe pian, pe violoncel, pe contrabas, pe instrumentul ales, și lucrul acesta îl faci până la sfârșitul vieții. Pablo Casals, marele violoncelist și prieten al lui George Enescu, studia la vârsta de 90 de ani. A fost întrebat: ”Maestre, de ce studiați la vârsta aceasta?” Și el a spus: ”Studiez pentru că mi se pare că sunt din ce în ce mai bun!”
-Este un final bun pentru discuția noastră, care sună și ca o invitație, dar și o garanție a calității unui concert! Așadar, sâmbătă, de la ora 19.00, în sala Casei de Cultură a Sindicatelor Botoșani…
-Da, îi așteptăm pe botoșăneni! Este un concert care nu trebuie ratat. Și spun lucrul acesta pentru că nu te întâlnești toată ziua cu „La Stravaganza”, acele concerte superbe pentru vioară ale lui Antonio Vivaldi, dintr-un ciclu special, nu te întâlnești cu un concert de muzică Bach, un concert pentru pian și acel ansamblu cameral care va fi interpretat de Andreea Stoica, avem Tartini cu acea sonată în sol minor, ”Trilul diavolului”, care este superbă și are o poveste despre cum compozitorul, Giuseppe Tartini, l-a visat pe diavol cântând această muzică la vioară, s-a trezit dimineață și a scris notele… Bineînțeles, este o legendă, dar este o legendă frumoasă! Mai sunt și câteva aranjamente, Răzvan Stoica este un muzician complet și complex care nu doar cântă la vioară, el dirijează Ansamblul ”Kamerata Stradivarius”, el își face multe dintre aranjamentele lucrărilor pe care le cântă pe o scenă. Botoșaniul este capăt de drum pentru Răzvan și Andreea Stoica, este ultimul concert din turneul național „Baroque Tour Op.2”, care s-a plimbat pe la Galați, Brăila, Bușteni, pe la Castelul Cantacuzino, și la Oradea, Iași… Îi așteptăm mai ales pe cei tineri, să se bucure de această muzică gracilă, facilă, ce ajunge direct la inima celui care o ascultă.
(Răzvan și Andreea Stoica, Foto: Radio România Cultural)