În noua apariţie editorială, intitulată "Amantul interzis", doamna Maria Panciuc-Bucătaru aduce în faţa cititorilor săi periplul unei legături sufleteşti, oferind imaginea unui labirint, pe aleile căruia personajele sale trăiesc intens, unele dispar, rămânând în memoria locurilor şi a timpului, iar cei biruitori sunt aureolaţi de strălucirea victoriei ce se poate numi viaţă.
De la început, autocintându-se, autoarea ne avertizează că „Dragostea nu e un joc al plăcerilor...”, moto-ul textului la primul capitol de roman are în vedere relaţiile dintre eroii acțiunii desfășurate, evident, în judeţul nostru.
Pe canavaua epică a cărţii, evoluează oameni din imediata apropiere a cotidianului: un preot, un profesor, preoteasa şi jurnalista care devine axul principal al acțiunii.
Părintele Teofil Zamfirescu (Theo), un bărbat monumental, provine din spaţiul transilvan, are o familie fericită: fiică şi soţie, pe care le iubeşte, aşa cum îşi iubeşte şi slujba căreia îi este devotat, în biserică şi în faţa obştii ţăranilor, faţă de aceştia nutrind un respect deosebit.
Iulia, Lia, soţia profesorului Dan Năstase, este jurnalistă, la ziarul local. Printr-o împrejurare în care tânărul preot a salvat-o de la un accident, în zona Zugreni - Vatra Dornei, ziarista şi slujitorul Domnului nu numai că au rămas bune cunoștințe, ci au devenit buni prieteni, după transferul lui Theo la o parohie din judeţul Botoşani.
Prieten şi al profesorului, preotul, și soţia sa erau componenţi ai unui nucleu ce-şi dezvolta puterea în timp, relaţiile relevând o prietenie matură, privită cu multă seriozitate şi ataşament sincer.
Timpul însă avea să inducă unele tulburări în comunitatea celor patru. Moartea fetiţei preotului, în urma unei intervenţii chirurgicale ce se desfăşurase cu succes, mai apoi stingerea din viaţă a soţiei preotului, ca urmare a unei boli de rinichi, au marcat puternic compotarea lui Theo. Pe de altă parte, moartea nou-născutului fiu din familia Năstase deteriorează relaţiile familiale încât, ziarista este mereu acuzată de soţul său, care-i imputa soţiei lipsa de grijă pe timpul sarcinii - accidentul pe gheaţă care a provocat naşerea prematură.
În scurt timp, ca urmare a unei boli de neînvins, se stinge din viaţă şi profesorul Dan Năstase, încât, rămaşi, fiecare în parte, singuri, preotul Theo şi jurnalista Lia ar părea că se vor consola reciproc, dezvoltând relaţiile apărute şi apoi dezvoltate de-a lungul anilor.
Om cu multe cunoștințe în rândul oamenilor de cultură de la nivel judeţean, cu o biserică în cadrul parohiei recent refăcută, părintele Theo hotărăște să-şi continue viaţa la o mănăstire, dar nu pe aproape, ci undeva unde să aibă linişte şi să nu poată fi abordat de cunoştinţele sale.
Lovită în sentimentele pe care le nutrea pentru preot, Lia manifestă nu rezervă, ci împotrivire faţă de planurile lui Theo, eforturi infructuoase, deoarece dispariţia preotului certifica punerea în aplicarea planurilor sale.
Ajunsă în acest stadiu, acţiunea romanului „Amantul interzis” se desfăşoară sub semnul voinţei jurnalistei de a da de urmele „fugarului”, readucerea sa la parohia pe care o părăsise, insuflându-i puterea de a acţiona, astfel ţinta dragostei sale fiind „răpirea” preotului din arealul călugăresc, guvernat de practici ce nu s-ar fi potrivit cu firea, pregătirea şi personalitatea preotului Zamfirescu.
Iubirea pentru Theo o determină pe Lia să facă adevărate „scotociri” pentru a da de urma celui pe care îl credita cu puterea prezenţei sale pentru a-i împlini pe multiple planuri viaţa. Face apel la prieteni, cercetează personal aşezări monahale, se interesează despre locurile unde iubitul său ar putea să se adăpostească, în dorinţa sa de izolare, părăsind locurile de care era legat cu multe amintiri. Preocupată de existenţa lui Theo, acordând atenţie oricărei informaţii despre posibila apariţie prin oraşul reşedinţă de judeţ, Lia este hotărâtă să-şi readucă iubitul în preajmă, iubirea ei pentru cel hotărât să-şi schimbe modul de viaţă necunoscând margini, orice stavilă putând fi învinsă de perseverența sa. Pur şi simplu, era un vulcan activ: îşi îndeplinea ireproșabil sarcinile redacționale, era prezentă în viaţa publică, îşi mobiliza prietenii în căutarea lui Theo, ba, găsise suficiente potenţe și pentru scrierea unor cărţi, bine primite în mediile culturale ale judeţului.
Rămasă singură în câmpul vizual al acţiunii, Lia face ca toate evenimentele romanului să graviteze în jurul său, forţa centripetă a spiritului său atrăgând informaţiile legate de existenţa lui Theo, descoperirea lui fiind obiectivul principal al eroinei, victoria dorind să şi-o adjudece în folosul refacerii vieţii amâdurora.
După un bun interval de timp, marcat de multe frământări, momentul întâlnirii cu Theo, dezvăluirea parţială a locului în care acesta este util în noua sa calitate şterg umbrele presupunerilor făcute anterior, cele câteva zile petrecute într-un cadru de basm, modern, lipsite de griji şi dăruite integral dragostei, fac din cei doi un cuplu pentru care fericirea este aproape, se poate vedea, poate fi admirată, dulceaţa roadelor ei poate fi savurată în ţinutul stăpânit de linişte.
Duşul rece din finalul acestor zile de vis îi aduce pe ambii parteneri la realitate: conform unui anume program, Theo se află în perioada de pregătire ce precede intrarea sa în lumea monahică, el fiind hotărât să-şi continue drumul, în timp ce Iuliana va trebui să revină în Moldova, la Botoşani, reluându-şi activitatea în redacţie.
Definitiv, sentimentele eroinei romanului, dominate de fierbintea dragoste, activate de întâlnirea celor doi, rămân ca o dovadă a ataşamentului ce-l avea faţă de Theo. În această atmosferă în care plutea Lia, promisiunea naturii, confirmată de medici avea să devină o nouă lume care se pregătea să primească fructul iubirii dintre cei doi ̶ copilul căruia i se dedică toate eforturile de a se întâlni cu viaţa în cele mai bune condiţii.
Copie fidelă a celui pe care Iulia l-ar fi vrut aproape, dezvoltat armonios sub supravegherea mamei, el îşi va cunoaşte, abia în adolescenţă, şi tatăl, dar enigma rezolvată nu-i va aduce fericirea deplină, deoarece preotul Theo Zamfirescu este victima unei boli neiertătoare, silit să părăsească lumea pământeană. Mesajul dragostei sale rămâne întruchipat în urmaşul hărăzit să devină statornic sprijin al mamei şi o emblemă a unei fierbinţi iubiri rătăcită în meandrele complexe ale vieţii...
Ajunsă la acest final al romanului, autoarea îşi aşază eroina în galeria personajelor sale izvodite din realitatea imediată, aşa cum ar fi, de exemplu, profilele tinerilor din Păgânul, animaţi de ideile nobile ale unor timpuri noi, decişi să-şi păstreze neîntinate năzuinţele, onoarea şi demnitatea. Din acest „punct de staţie”, privirea poate scruta şi alte orizonturi către care eroii acţiunii pot urma vectorii ascendenţi ai devenirii lor.
Prof. Dumitru Ivan,
directorul Editurii Quadrat Botoșani
