În prima jumătate a secolului XX, la Buenos Aires se năștea Astor Piazzolla, cel care avea să rămână până astăzi imaginea muzicianului care a revoluţionat tangoul, dans supranumit deseori "fiul iubit al Buenos Airesului". Un dans în care argentinienii au pus laolaltă trupul, mintea şi sufletul. Se spune că fără aceste trei componente dansul nu s-ar putea povesti şi nici dansa.
Instrumentul vedetă al lui Piazzolla este bandoneonul, cu care compozitorul a făcut cunoştinţă încă de pe când abia împlinise 8 ani. Nu e de mirare că la 25 de ani avea deja prima orchestră şi începea să compună muzică de film. Are sute de compoziţii pentru orchestră, bandoneon şi violoncel.
Despre muzica lui Piazzolla se spune că a influenţat generaţii întregi de instrumentişti, ea reprezentând spiritul nou, în care ritmurile tradiţionale de tango se topesc în acorduri de jazz.
Bandoneonul este un instrument asemănător acordeonului, fiind creat de constructorul de instrumente muzicale Heinrich Band. Este, de altfel, și astăzi foarte popular în Argentina.
Nu foarte cunoscut în România, întâlnit rareori în concertele simfonice – chiar și pe scena Filarmonicii botoșănene, bandoneonul excelează nu doar prin virtuozitate, cât mai ales prin expresivitate emoțională, prin gama largă de nuanțe sonore, de la melancolic la exuberant, de la complexitate melodică la profunzimea trăirii.
Tango și poezie pe scena de la Botoșani
Marți seara, INTIMATE TANGO, spectacol de tango argentinian, a ajuns pe scena Teatrului ”Mihai Eminescu” din Botoșani.
Cinci artiști – o actriță, doi instrumentiști și doi dansatori – au conturat un spectacol inedit, în care tangoul argentinian, muzica și dansul au creat momente magice, publicul aplaudând generos de-a lungul întregii reprezentații.
Elena Ivanca, născută în Botoșani, în prezent actriță a Teatrului Național din Cluj-Napoca, cu o bogată carieră artistică atât în teatru, cât și în film, a impresionat printr-un adevărat recital poetic. Presărate cu momente de tango argentinian, versurile au căpătat strălucire și mesaj. Selecțiile poemelor au urmărit un traseu al vieții către moarte, de la copilărie, tinerețe, până la maturitatea trăirii prin iubire, cu accente în imediatul cotidian. Publicul a ascultat lucrări din autori români (Ana Blandiana, Mircea Dinescu, Marin Sorescu), din literatura universală (de la Rumi, Kahlil Gibran, până la Elli Michler și Gabriel García Márquez), dar și cunoscutele și tulburătoarele cuvinte biblice (Corinteni, 13).
Dacă, în anii din urmă, spectatorii botoșăneni au aplaudat-o în producția „Zeițe de categoria B”, un succes teatral de mare anvergură, de data aceasta Elena Ivanca a oferit imaginea unei altfel de ”zeițe”, una care reușește să îmbine jocul teatral cu poezia, talentul îndelung exersat în teatru cu sensibilitatea pe care versul o impune. Împletirea cuvintelor cu tango-ul a presupus nu doar ritm și muzicalitate în actul actoricesc, ci și o intonație în care autocontrolul actriței a găsit de fiecare dată măsura potrivită. Elena Ivanca a dovedit flexibilitate emoțională, capacitatea de a improviza și de a integra fericit momentele poetice, de a adapta uneori chiar și versurile la muzica de pe scenă.
Irina și Robert Indrei, un cuplu în viață și pe scenă, artiști care cântă tango argentinian de mai bine de 10 ani, cu o experiență bogată pe scenele Filarmonicilor din țară și ale festivalurilor de tango argentinian din România și din străinătate, au adus în fata publicului botoșănean o fărâmă din frumusețea și magia acestei muzici. Discreți pe scenă, dar prezenți în spectacol prin forța muzicii și vibrația puternică a instrumentelor, Irina și Robert Indrei au impresionat prin rafinament artistic și prin repertoriul excelent integrat în programul serii.
Armonia, eleganța, un decor simplu, fără să devină totuși minimal, cu un joc subtil de roșu-negru (culori cu semnificații simbolice puternice în tango), au creat o atmosferă de intensitate emoțională, subliniind atât frumusețea, cât și complexitatea relațiilor interumane.