Pr. TOMA CHIRICUȚĂ
Foto: Ziarul Lumina
"La Zlătari - Bucureşti era un preot foarte bun, Toma Chiricuţă, botoşănean, care predica foarte frumos. Predica numai pentru intelectuali. Eu nu am auzit în viaţa mea un predicator mai desăvârşit decât părintele Toma Chiricuţă. Toată întelectualitatea era acolo. Duminica se oprea circulaţia pe Calea Victoriei", mărturisea preotul Dimitrie Bejan, în cartea "Bucuriile suferinţei".
Parintele Toma Chiricuta s-a nascut in data de 6 iunie 1887, in familia preotului din localitatea Odaia, comuna Bursucani, judetul Vaslui. Dupa ce a savarsit Scoala din satul natal, tanarul Toma isi va indrepta pasii spre Facultatea de Litere si Filosofie, iar mai apoi spre cea de Teologie. Deoarece era unul dintre cei mai alesi studenti, el va fi trimis la studii in trainatate, mai intai la Universitatea din Leipzig, unde va studia filosofia, alaturi de profesorul Wundt, iar mai apoi la Universitatile germane din Erlangen si Heidelberg.
Revine în ţară şi se stabileşte la Botoşani, unde va activa ca profesor de limba germană. Tot aici se căsătoreşte, fiind hirotonit preot pentru Biserica Adormirea Maicii Domnului (Uspenia). În această perioadă înfiinţează, împreună cu poetul George Tutoveanu şi cu scriitorul Tudor Pamfil, Academia din Bîrlad, care va avea o intensă activitate în perioada interbelică. Devine, între timp, şi profesor de religie la Şcoala Primară din Botoşani.
"Părintele Chiricuță publicase încă din 1910 la București volumul „Religia omului de știință”, cu o prefață de savantul Nicolae Paulescu. El vorbea încă din 1915 la cercurile didactice de la Botoșani despre înțelegerea lui Einstein sau despre Eminescu pedagog, scria cu pasiune manuale școlare în care arăta complementaritatea dintre trăirea religioasă și cunoașterea științifică", scrie pr. Nicolae Dascălu în Ziarul Lumina.
A fost duhovnicul principesei Ileana a României, precum şi al reginei Elena a României.
Chemat la Bucureşti, este paroh al Bisericii Sf. Ciprian (Zlătari). Conduce revistele Ortodoxia şi Floarea Darurilor.
Fiind "cu putere multă" şi cu influenţă în fata credincioşilor, Părintele Toma Chiricuţă este arestat şi băgat la închisoare, deşi avea 75 de ani.
Moare în anul 1971, la vârsta de 85 de ani, fiind înmormântat la Cimitirul Bellu din Bucureşti.
O mărturie impresionantă a lăsat ing. Mircea Andronic, care a redat "una din expunerile cele mai frumoase, mai expresive, mai captivante, dar şi rafinate, pe care am auzit-o şi pe care aş intitula-o de la început "Proprietarul de drept şi proprietarul de fapt":
"Părintele Chiricuţă voia să atragă atenţia asupra a ceea ce înseamnă să ai o credinţă adevărată, sau alta formală. Iată povestea, o pildă catehetică pentru cei care nu trăiesc cu adevărat credinţa creştină, pentru cei care nu se bucură cu adevărat: Un tânăr student la Litere, deşi sărac, dar cu mult talent liric, a vrut să scrie câteva poezii inspirate. Într-o după-amiază de vară s-a retras într-un parc de la marginea oraşului, un lac superb, în care se oglindea o vilă de o rară frumuseţe. Dacă la această privelişte adăugăm şi un apus de soare cu ultimele lui raze portocalii, ne putem închipui ce condiţii minunate de inspiraţie a avut acel tânăr poet, creând poeziile dorite. La urmă, după cele câteva ore petrecute plăcut, ocolind lacul, s-a dus ca să afle ceva despre „fericitul“ proprietar al acestei vile. După ce-a răspuns la apelul soneriei, pe atunci clopoţel tras printr-o sfoară, apare la poartă un bărbat între două vârste, dar cu o figură blazată, întrebându-l pe musafir de ce a venit şi ce vrea. Tânărul student a şi început să-i zică: „Stimate domnule, trebuie să fiţi foarte fericit în această frumoasă vilă!“ Proprietarul i-a răspuns scurt: „N-am de ce, căci nu mi-am făcut eu această casă, o am doar ca moştenire de la tatăl meu. Aşa că dacă mai vreţi şi altceva, eu n-am timp de discuţii…“ A închis uşa şi s-a retras. Iar tânărul decepţionat de această întrevedere a plecat îngândurat...
Şi terminând relatarea acestei poveşti, părintele Toma Chiricuţă a pus, retoric, marea întrebare: Cine a fost adevăratul proprietar, beneficiarul, chiar şi numai pentru cele câteva ore petrecute feeric pe malul lacului şi scriind minunatele poezii? Desigur că tânărul poet! Proprietarul de drept nu se bucura de minunata vilă, moştenită".
