Are 14 ani, este elevă la Liceul de Artă ”Ștefan Luchian” Botoșani, iubește cobza, studiază vioara, citește, cântă, se bucură de adolescență, dar mai presus de toate are Miruna, ”zgâtia de fată” desprinsă parcă din poveștile lui Creangă, darul de a aduce bucurie oriunde se află: pe scenă, în clasă, la clubul de lectură, în corul liceului sau în familie.
O știm de mulți ani. Este Miruna-Iustina Gireadă. ”Fata cu cobza”. Cu un bun simț remarcabil, cu priviri sclipitoare și zâmbet cât tot soarele verii, Miruna impresionează prin generozitate, prin felul în care știe să le fie alături celor mai puțin norocoși. Pe marea scenă ”Românii au talent” sau în spectacolele copiilor ”speciali”, copila de 14 ani ne învață lecția iubirii. Și o face fără să impună ceva, dimpotrivă. Știe să dăruiască, să împrăștie optimism, să ne arate că a fi bun nu este o obligație, ci un dar.
Miruna Iustina Gireadă deține premii importante în țară, fiind apreciată în competițiile de canto tradițional, dar și la concursurile de instrument. Unde cobza impresionează, uimește, stârnește curiozități.
Instrument atât de puțin abordat în zilele noastre, un simbol al moștenirii noastre culturale, cobza devine deopotrivă și un mijloc de exprimare a identității, a trăirilor și a tradițiilor românești. Și din această cauză, a cânta la cobză nu este doar un act artistic, ci și un act de asumare și responsabilitate față de valorile pe care acest instrument le reprezintă.
O responsabilitate de care Miruna este conștientă.
Prea puțin cunoscută în zilele noastre, întâlnită în special ca acompaniament în formațiile de lăutari, cobza este considerată a fi ”instrumentul lăutarilor autentici”.
Un instrument care, în acest an, face obiectul unui dosar de evaluare pentru includerea în patrimoniul cultural imaterial al umanității. Chiar în aceste zile, în Comisia Parlamentară UNESCO de la București se poartă dialoguri decisive despre viitorul acestui instrument străvechi. Iar decizia finală aparține unui for internațional.
Potrivit lui Ciprian Iacinschi, în spațiul carpato-danubiano-pontic, cobza este considerată ”cea mai veche formă de acompaniament ca instrument muzical”. Pe lângă întreținerea armoniei propriu-zise, ea ”îndeplinește și alte funcții, precum cea ritmică, dinamică și adesea parțial melodică”.
Iar dacă, la Botoșani, ”până acum bărbații erau cei care mânuiau cobza și erau prezenți în formațiile de taraf, astăzi mai avem o fărâmă de speranță că acest instrument popular împreună cu tehnicile și secretele sale nu va dispărea brusc din peisajul tradițional al folclorului botoșănean, datorită talentatei Miruna Iustina Gireadă, Fata cu cobza, o tânără artistă în devenire și o iubitoare a portului popular românesc și a tot ceea ce înseamnă tradiție și autentic”, opinează același Ciprian Iacinschi, într-un studiu publicat în Țara de Sus.
Și cum, pe timpuri, un cobzar adevărat ”trebuia să știe să cânte vocal și să se acompanieze simultan cu instrumentul”, Miruna-Iustina Gireadă își însoțește cobza cu vocea bine articulată artistic, într-un noian de acorduri menite să pună în valoare un instrument care – și datorită acestei copile de doar 14 ani - va dăinui peste timp.