PărinÅ£ii săi se numeau Grigorie ÅŸi Nona. Pentru vredniciile sale, tatăl său a fost făcut episcop de Nazianz. În tinereÅ£e, Grigorie a studiat la cele mai înalte ÅŸcoli ale vremii: la Cezareea Capadociei, Cezareea Palestinei, Alexandria ÅŸi Atena, ÅŸcoala cea mai înaltă de atunci, unde a ÅŸi fost rugat să rămână ca dascăl.
A fost sfinÅ£it episcop de către Sfântul Vasile cel Mare, prietenul său, pentru cetatea Sasima. Sfântul Grigorie era un cuvântător ÅŸi un teolog remarcabil. Iubea viaÅ£a duhovnicească, poezia creÅŸtină ÅŸi teologia. Întotdeauna vorbea pe înÅ£elesul oamenilor. El a rostit vestitele cinci Cuvântări teologice în care a tălmăcit învăţătura despre Preasfânta Treime.
O vreme a fost ÅŸi întâistătător al Noii Rome ÅŸi a adus dovezi contra ereziilor dezbătute în timpul Sinodului al 2-lea Ecumenic. Din cauza unor neînÅ£elegeri provocate de răutatea ÅŸi invidia unora, în scurtă vreme, Sfântul Grigorie a părăsit scaunul arhieresc al Constantinopolului ÅŸi s-a retras în singurătate. Până la sfârÅŸitul vieÅ£ii a alcătuit multe scrieri ÅŸi poeme despre viaÅ£a spirituală, teologie ÅŸi poezie creÅŸtină. S-a mutat la Domnul la 25 ianuarie, în anul 389, scrie ziarullumina.ro.
Astăzi îl pomenim ÅŸi pe Sfântul Ierarh Bretanion, Episcopul Tomisului, cel care a luptat împotriva arianismului în timpul lui Valens (364-378). Venind împăratul arian la Tomis, Sfântul Bretanion l-a înfruntat spunându-i că nu este alt Crez decât cel de la Niceea ÅŸi, ieÅŸind din biserică împreună cu poporul, l-a lăsat pe Valens singur cu alaiul său. Pentru aceasta a fost exilat, dar a fost readus pe scaunul său la insistenÅ£ele credincioÅŸilor.
La cererea Sfântului Vasile cel Mare, Sfântul Bretanion a trimis în Capadocia moaÅŸtele Sfântului Sava. În anul 380, Sfântul Ierarh Bretanion s-a mutat în pace la Domnul.