Pr. OLIVIAN SANDU, omul prin care Dumnezeu zâmbește lumii!

Cu o chitară atârnată de gât și cu o ceată de copii urmându-l, părintele din Vorona Mare cântă pentru prunci, părinți, bunici. Dar cu câtă duioșie îi cântă și Maicii Domnului, cu câtă dârzenie colindă cu versurile lui Radu Gyr, cu cât patos adulmecă dragostea pentru neamul său!

Pr. OLIVIAN SANDU, omul prin care Dumnezeu zâmbește lumii!

Pr. Olivian Sandu

Pe părintele Olivian Sandu l-am cunoscut în urmă cu câțiva ani, în curtea unei biserici din Botoșani. Era un mijloc de august torid, iar părintele răscolea canicula cu un zâmbet șugubăț pe care aveam să-l regăsesc, ulterior, pe chipurile multora dintre cei care vorbeau despre el. Elevi sau colegi de cancelarie, enoriași sau învățăcei, oameni simpli sau vremelnici spectatori.

M-a uimit atunci la părintele Olivian un anume nonconformism prelungit într-un soi de delicată politețe. Purta o conversație plăpândă, cuminte, dar așezată în cuvinte bine alese, cu mesaj clar. Se pregătea de sfințirea bisericii pe care o păstorea și voia să mulțumească celor care l-au ajutat. De fapt, voia să povestească despre bătrâneii din vechiul sat al Voronei, despre frumusețea sufletească a unor oameni simpli. Apoi a ținut să vorbească despre copii. Puținii copii ai satului cu care cânta, colinda, în inimile cărora se oglindea de fiecare dată când voia să se afle pe sine.

Dacă vrei să explici cuiva cum ai vrea să fie o oră de religie în școală, vorbește-i despre părintele Olivian și va înțelege fără să mai aglomerezi argumente și teorii de editorialist. Dacă ai nevoie de un om care să îi învețe pe copii bucuria, jocul, nevoia de acum, dorul de prezent, părintele Olivian știe să facă toate acestea. Cu o chitară atârnată de gât și cu o ceată de copii urmându-l, părintele din Vorona Mare cântă pentru prunci, părinți, bunici. Dar cu câtă duioșie îi cântă și Maicii Domnului, cu câtă dârzenie colindă cu versurile lui Radu Gyr, cu cât patos adulmecă dragostea pentru neamul său!

Preotul Olivian Mihai Sandu s-a născut pe 31 mai 1978, la Dorohoi. A absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă "Dumitru Stăniloaie" din Iași și păstorește la Biserica "Adormirea Maicii Domnului" din satul Vorona Mare.  

Dintre toate bucuriile lumii, Dumnezeu i-a hărăzit să vorbească limba copiilor, a adolescenților, a tinerilor. Cu chitară sau fără, cu cântec sau cu un poem, părintele Olivian atrage tinerețea și îi dă valoare. Știe să caute și să scotocească acolo unde nimeni nu străbate. Și o face cu simplitate și cu dăruire.

"În lucrul cu tinerii este important, în primul rând, să îți placă ceea ce faci", mărturisea părintele Olivian. Și nimic din ce glăsuiește nu a experimentat mai întâi.

"Personalitatea e un ins care influenţează ambianţa prin simpla lui forţă harismatică; un om cu har. Nu e nevoie să fie savant, ci să aibă har", spunea Petre Țuțea. Și cuvintele par scrise anume pentru a-l descrie pe părintele Olivian. Cuvintele simple, dar potrivite fiecăruia în parte, voia bună așezată înaintea unei serioase învățături, tăcerea asumată. "În cancelarie suntem mulți oameni, dar de multe ori suntem singuri cu ale noastre, cu gândurile, cu problemele noastre. E de ajuns să intre părintele Olivian și cancelaria prinde viață. El are un cuvânt pentru fiecare și chiar este preocupat de ce simți, de cum te simți. Este incredibil și impactul pe care îl are la clasă. Elevii îl iubesc din prima clipă", mărturisea un profesor, coleg de cancelarie de la școala în care pr. Olivian predă religia.

Este paroh la Vorona Mare, cel mai vechi sat al comunei Vorona. Cei mai mulți dintre enoriașii săi sunt bătrânei trecuți de 70 de ani. Vin la biserică purtând în palme pomelnice pentru vii și pentru morți. Se roagă fierbinte pentru copiii plecați prin țări străine, pentru nepoții care cresc acolo, departe, pierzând legătura cu pământul strămoșilor lor. Părintelui i se limpezesc ochii atunci când vorbește despre ei. El, părintele cel tânăr, a învățat să le poarte rugăciunile, să le înțeleagă suferințele și demnitatea. "Deși cu părul alb, ei sunt focare de cultură și tradiție nescrisă, transmisă din generație în generație, dar mai ales fac parte din "categoria norocoasă" a oamenilor care, spre deosebire de noi, cred cu adevărat în ceva, au avut șansa de a lupta pentru un crez sfânt,din păcate noi nu mai credem în nimic", spunea cu duiosie parintele la întâlnirea din anii din urmă.   

Împreună cu bătrâneii din sat a reparat biserica. Cu dragostea lor, cu bănuțul lor, cu stăruință adâncă și minunată jertfă. "Mi-aduc aminte cum mai tânguiau bunicuțele mele din sat când au văzut bisericuța lor "despuiată și goală" – așa o plângeau, adică era decapată până la piatră, dar și cum au acum lacrimi de bucurie când o văd frumoasă și împodobită ca o minunată mireasă a lui Hristos. Multe bunicuțe au contribuit cu bănuții strânși pentru înmormântarea lor zicând: "Lasă părinte că doar nu o să mă lași mata pe laiță" sau "Lasă părinte când oi începe a miroase greu or să mă îngroape imediat".  Numele și nădejdea lor s-au încrustat veșnic  prin chipurile sfinților pictate de ei pe zidurile bisericii fiecare alegându-și un prieten drag din rândurile celor care au avut puterea de a iubi necondiționat".



(FOTO: În spectacolul "Haide, mamă! Haide, tată", alături de corul de copii și de pr. Teodor Cenușă)

"Turma lui Hristos se păstorește cu fluierașul, iar nu cu bățul. Adică cu blândețe, iar nu cu asprime. Se păstorește mai mult cu exemplul vieții preotului, nu numai cu predica de la amvon", spunea părintele Paisie Olaru, și privindu-l pe părintele Olivian Sandu cântând alături de copii, purtându-și degetele pe strunele chitarei, zvăpăind buclucaș melodii jucăușe, repede aducătoare de zâmbet, nu ai cum să nu gândești că Dumnezeu i-a încredințat o misiune aparte. "Încercând să pun o cărămidă la temelia lor, mă zidesc şi pe mine ca om", spunea într-un interviu părintele Olivian.

"Cine se consideră creştin, acela are, obligatoriu, un suflet tânăr sau de tânăr. Adică un suflet care iartă în neştire, care dăruieşte cu nemiluita, care plânge şi râde în acelaşi timp, care iubeşte jertfelnic. Recunosc că "un ciudat" sunt şi eu şi, probabil, plierea aceasta minunată a suflului ciclonic al tinerilor cu sufletul meu mă ajută să lucrez foarte uşor cu ei. Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru darul pe care îl am şi vă spun cu mâna pe inimă asta, aşa, neoficial, că de trei ori, elevii de la liceele din Botoşani, unde am predat, au făcut petiţie la inspectorat pentru a le mai fi profesor", glumea în același interviu acordat Ziarului Lumina părintele Olivian.

Pe 31 mai, pr. Olivian împlinește 39 de ani. Îi urăm sănătate sufletească și trupească, bucurii duhovnicești, împliniri și binecuvântate zile! LA MULȚI ANI, părinte Olivian Sandu!

 

 

Spune-ne opinia ta

Vezi alte știri publicate de Florentina Tonita

ENESCU 136. Cultura de partid și stropșeala gratuită

Vineri, 18 August 2017
845

În urmă cu 136 de ani, pe 19 august 1881, se năștea la Liveni George Enescu. Geniul care și-a venerat mama, casa, pământul. Românul care și-a părăsit țara în 1946, o ...

FIXEUR, filmul de care România are astăzi nevoie!

Vineri, 18 August 2017
292

"Fixeur" e viu. Un film care iese din tiparele peliculelor românești - care agresează vizual și psihic prin prim-planurile griurilor comuniste, prin zgomote de fond asurzitoare. Fil...

INTERVIU - "Nu impunem nimănui ce anume să voteze, ci dorim ca toți cetățenii să își spună punctul de vedere!"

Duminică, 13 August 2017
1291

Nicicând familia nu a fost mai aprig disecată, mărunțită, siluită sub lupa intransigentă a cetățeanului. Un demers al Comitetului National de Initiativă Cetățenească, susținut de Co...