Inalt Preasfintitul Parinte Teofan, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, alaturi de un sobor de preoti si diaconi, va sfinti sambata, 17 august 2013, Biserica "Adormirea Maicii Domnului" din satul Vorona Mare, comuna Vorona, judetul Botosani.
Ceremonialul religios va incepe la ora 7:00 cu Slujba Utreniei si primirea jertfei la Altar pentru Sfintire, iar in jurul orei 8:15 va sosi in parohie IPS Teofan.
Slujba de sfintire a bisericii va incepe la ora 8:30 si va fi urmata de Sfanta Liturghie Arhiereasca.
"O sfințire de biserică înseamnă o adevărată ploaie de har și binecuvântare, o "inundație" de lumină și viață pentru că se naște și se sfințește o nouă poartă a cerului prin care Dumnezeu unește cerul cu pământul. Vă facem așadar aleasă poftire la Bucurie, la nădejde și la dragoste căci suntem mândri că și in satul nostru Vorona Mare, comuna Vorona, judetul Botoșani, pururea pomeniții ctitori dimpreună cu toți binefăcătorii și sătenii cei binecredincioși au făcut prin jertfa lor Casă Domnului Ceresc spre slava Lui și a noastră mântuire. Vă aștept cu drag pe toți cei ce doriți să veniți", este invitatia preotului paroh al bisericii, Olivian Mihai Sandu.
Un pamant binecuvantat!
Vorona Mare este nu doar un loc binecuvantat de Dumnezeu, cu oameni vechi si caliti de istoria acestui neam! Vorona Mare este un sat in care timpul si-a facut lacas de credinta, de marturisire si de dainuire a celor sfinte.
Este vatra locului, cel mai vechi sat al comunei Vorona, cu o istorie de mai bine de patru secole.
400 de ani de credinta in jurul bisericii. "Așa cum nu există viață fără soare, așa nu a existat niciodată sat fără biserică, ea fiind prima construită de oameni, apoi în juru-i se nășteau treptat căsuțele pline cu suflete", spune preotul Olivian Mihai Sandu.
Satul trait de batranii iubitori de Dumnezeu si de biserica!
Astazi, satul Vorona Mare se compune aproximativ 80% din bătrânei cu vârsta este 70 de ani, părinți credincioși ce-și pomenesc cu fierbinte rugăciune copiii plecați în țări străine pentru pâinea cea amară dar de toate zilele.
"Deși cu părul alb, ei sunt focare de cultură și tradiție nescrisă, transmisă din generație în generație, dar mai ales fac parte din "categoria norocoasă" a oamenilor care, spre deosebire de noi, cred cu adevărat în ceva, au avut șansa de a lupta pentru un crez sfânt,din păcate noi nu mai credem în nimic", spune cu duiosie parintele.
Unul dintre crezurile lor înfăptuite astăzi este și reabilitarea completă a bisericii din sat, a Porții Cerului în fața căreia așteptă toți marea chemare a strămoșilor și dulcea îmbrățișare a lui Dumnezeu. "Mi-aduc aminte cum mai tânguiau bunicuțele mele din sat când au văzut bisericuța lor "despuiată și goală" – așa o plângeau, adică era decapată până la piatră, dar și cum au acum lacrimi de bucurie când o văd frumoasă și împodobită ca o minunată mireasă a lui Hristos. Multe bunicuțe au contribuit cu bănuții strânși pentru înmormântarea lor zicând: "Lasă părinte că doar nu o să mă lași mata pe laiță" sau "Lasă părinte când oi începe a miroase greu or să mă îngroape imediat". Numele și nădejdea lor s-au încrustat veșnic prin chipurile sfinților pictate de ei pe zidurile bisericii fiecare alegându-și un prieten drag din rândurile celor care au avut puterea de a iubi necondiționat", spune preotul paroh.
Viata unei biserici si istoria oamenilor sai!
"In anul mântuirii 1794, când Revoluția Franceză era la apogeu iar Moldova își petrecea la Cer pe Sfântul Paisie de la Neamț, sub oblăduirea evlaviosului mitropolit cărturar Iacob Stamati, se sfințea pe 4 iunie, biserica din Vorona Mare, pusă sub ocrotirea Maicii Domnului, jertfă a marelui Spătar Vasile Krupenski și a soției sale Maria, născută Vârnav", rememoreaza parintele Olivian Mihai Sandu.
În anul 1836 biserica a fost refăcută în urma marelui cutremur din 1801, această reparație fiind făcută de spătăreasa Maria Krupenski cu toată cheltuiala nepotului său vornicul Iancu Kantacuzino. În anul 1875 a mai fost reparată și acoperită cu cheltuiala marelui proprietar al moșiei Tudora-Vorona, Lascăr Pașcanul și soția sa Lucia; iar în anul 1903, ajungând într-o stare aproape de ruină din cauza crăpăturilor din ziduri și din bolta de sub clopotniță, din ordinul Mitropoliei Moldovei și Sucevei, biserica a fost închisă.
În toamna anului 1904, prin stăruința parohului Dimitrie Ștefănescu, biserica intră într-o reparație capitală având ca binefăcători pe frații Cantacuzin Pașcanu și anume D-l Alexandru (senator), D-l Constantin (deputat), D-na Adela Grigorescu Gogălniceanu, și D-na Lucia Mavrocordat, mari proprietari de moșii, fiind sfințită în anul 1905, 12 iunie de către Mitropolitul Partenie Clinceni.
În 1991 biserica este împodobită cu pictură interioară prin strădania preotului Emilian Hrubaru și apoi resfințită. Toate lucrările efectuate au izvorât dintr-o adâncă dragoste de Dumnezeu și oameni.
Cu toate acestea posibilitățile și tehnologia vremii s-au văzut învinse de procesul de degradare care, deși încetinit, a continuat să acționeze reactivând fisurile din cupole iar pictura s-a deteriorat din cauza umezelii din ziduri.
Anul 2010 aduce cu sine împlinirea a 216 ani de pătimire pentru biserica din Vorona Mare, date fiind urmările adânci provocate de cutremurul din 1801 precum și repetatele lucrări de consolidare, dar aduce, de asemenea, nespusa bucurie și marea înviere a acestei sfinte biserici, căci prin neobosita stăruință a parohului numit aici în anul 2004, pr. Sandu Mihai Olivian, dar mai ales prin jertfelnica cheltuială a ctitorilor Nicolae și Aurora Catană, dar și prin jertfa altor binefăcători precum și a credincioșilor satului se restaurează această biserică din temelii fiind consolidată cu fier beton și grinzi transversale, se pune acoperiș nou se tencuiește la exterior și interior, se pictează în frescă, se împodobește cu catapeteasmă nouă și strane din stejar, se plachează cu marmură și cu mozaic și se pune încălzire centrală. Practic rămân doar zidurile restul fiind refăcut în totalitate.
Jertfa si minunea unui nou inceput!
Aceste lucrări reînvie această sfântă biserică și o înfățișează ca o splendidă poartă a cerului spre slava lui Dumnezeu și mântuirea oamenilor.
"Toate aceste eforturi și daruri de jertfă pură de la începuturile ei ca biserică până acum vor fi încununate pe 17 august 2013 cu resfințirea ei, practic chemăm pe Dumnezeu să primească, pe lângă toate palmele și cuiele înfipte zilnic de noi și această jertfă, această împreună lucrare, această acțiune de dăruire și de mângâiere pentru Cel Preabun. Orice sfințire de biserică este o minune pentru că reprezintă o sfidare puternică a individualismului actual, căci oameni din toate locurile s-au ajutat și sprijinit să facă ceva pentru alții – asta e minunea de fapt de aceea aici Dumnezeu revarsă tone de binecuvântare căci este multă dragoste și implicit bucurie", incheie parintele Olivian Mihai Sandu, parohul Bisericii Vorona Mare.
(Florentina Toniță)
