Cezara a venit ca din alta lume. Ca o eleva de pension (da, chiar si bluzita alba, cuminte, aranjata cu gust!), cu gesturi mai degraba prudente, singura spontaneitate pe care o dovedeste fiind aceea a privirilor izbucnind in soare, atunci cand isi da seama ca o intelegi. Teatrul nu a facut din ea un personaj al vietii, ci a invatat-o marea arta a rabdarii: de a asculta, de a exprima ceea ce gandeste si de a vorbi doar despre lucrurile care merita cu adevarat sa fie spuse.
Cezara Munteanu este eleva in clasa a XII-a a Colegiului National "Mihai Eminescu" Botosani. A intrat in scena... cantand. Nu a facut performanta, pentru ca, eleva a Liceului de Arta fiind, s-a simtit atrasa de o forta mai puternica decat muzica. Asa a optat, la liceu, pentru Colegiul National "Mihai Eminescu", motivul acestei alegeri fiind chiar Atelierul de Teatru, care functioneaza sub coordonarea actritei Lenus Teodora Moraru. Se pregateste sa sustina bacalaureatul si apoi admiterea la facultate. Bineinteles, la teatru!
Botosanii au devenit, prin acesti copii, un etalon al teatrului pentru adolescenti. Cezara joaca, dar a obtinut succese si in regie, spectacolul Ampiticipecreier.com, regia Cezara Munteanu si Ilinca Anamaria Prisacariu, fiind distins cu Marele trofeu al Festivalului "Jos Palaria", la Bucuresti.
In urma cu cateva zile, Cezara Munteanu a triumfat din nou pe scena: a obtinut Premiul pentru cea mai buna actrita in rol principal la Festivalul de arte pentru liceeni "Florian Pittis", Bucuresti, pentru rolul Wendla, din spectacolul "Desteptarea primaverii", al Atelierului de Teatru, spectacol premiat si cu Marele Trofeu al competitiei. Un premiu care se adauga altora si prin care ei, tinerii acestia minunati, vorbesc Romaniei despre Botosanii de aur, despre acest colt de tara in care talentul, perseverenta si valoarea nu sunt exceptii, ci o stare de fapt.
-Cezara, cand te-am vazut prima data, acum multi ani, erai tot pe scena, dar cantai! Sperai atunci ca vei face o cariera in muzica?
-Nu m-am vazut niciodata facand o cariera in muzica. Tocmai de aceea m-am si mutat de la Liceul de Arta. Dar muzica ramane una dintre pasiunile mele. Iubesc sa cant, mai ales sa cant la pian, dar nu am facut performanta in acest domeniu. Am auzit de trupa de teatru de la Colegiul "Mihai Eminescu" si am zis ca acolo voi ajunge. Nu stiam prea bine despre ce este vorba, inainte sa intru in trupa nu vazusem niciun spectacol al Atelierului de Teatru, dar a fost ceva care ma chema in directia aceea. Nu stiu cum s-a intamplat sa renunt la muzica si sa ma opresc aici.
-Dar muzica ramane o experienta frumoasa...
-Da, mai ales ca in actorie se imbina... Muzica si orice pasiune complementara pe care o ai poate fi utilizata. Este un avantaj, zic eu...
-Suntem dupa Festivalul de Arte pentru liceeni "Florian Pittis", unde ai obtinut, in afara de Trofeu alaturi de Atelierul de Teatru, si Premiul pentru cea mai buna interpretare feminina, cu rolul Wendla, din "Desteptarea primaverii". Stiu ca este o piesa foarte aleasa de regizori, atunci cand vor sa atinga problemele adolescentilor, pornind de la lipsa de comunicare, sexualitate. Ai un rol foarte delicat, alunecos chiar... Ai urcat pe scena constienta de ceea ce trebuie sa transmiti si, mai ales, constienta de cat de mult trebuie sa tii in frau acest personaj?
-Normal ar fi sa iti asumi in totalitate ceea ce faci pe scena! Acesta este idealul. Pentru ca in momentul in care iti asumi esti credibil si transmiti ceea ce iti doresti. Prin intermediul spectacolelor realizate si, deci, a pieselor alese, in acest caz am reusit si eu sa inteleg problemele adolescentilor, pentru ca am trecut prin ele, dar nu le-am constientizat la timp. Cand te intalnesti cu ele zilnic nu le dai asa multa atentie, dar cand le urci pe scena, toata lumea spune: Vai, chiar asa se intampla! Si da, in realitate asa este, si pe mine m-a facut sa privesc altfel adolescentii si sa ma inteleg si pe mine.
-Ai intalnit oameni in jurul tau care au fost marcati de ceea ce faci tu pe scena, au schimbat efectiv ceva in ei?
-Ultima data, la Festivalul "Florian Pittis", la festivitatea de premiere a venit la mine o fetita de 10 anisori care mi-a spus ca i-a placut foarte mult spectacolul, cum am jucat... Pentru mine asta este cea mai mare multumire. Apoi mi-a adresat o intrebare care m-a pus pe ganduri. M-a intrebat unde este copilul. Si i-am spus ca nu mai este. Cum, a murit?, mi-a zis. Apoi mama ei mi-a spus ca fetita a vazut spectacolul, a inteles, dar nu a stiut sa faca diferenta pana la capat... Nu era atinsa inca de problemele astea. Am ramas un pic marcata de intrebarea ei, asta mi-a transmis mesajul ca noi am reusit sa ne asumam ceea am vrut sa transmitem...
-Sa ne intoarcem la acest moment, Festivalul "Florian Pittis". Trupa Atelierul de teatru a jucat deja pe marile scene din tara, a obtinut premii pe masura, putem spune ca jucati in liga profesionista de teatru, chiar daca teatru adolescent. Ai avut vreodata sentimentul marginalizarii, ai fost privita vreodata altfel pentru ca vii din Botosani? Pentru ca este o limita de care multi dintre adolesentii botosaneni se tem...
-Nu am fost niciodata priviti altfel. Dimpotriva, pentru ca Atelierul face o treaba buna, mereu cand se aude de Botosani toata lumea este incantata. Tot timpul am fost primiti cu bratele deschise, ne-am facut foarte multi prieteni. Nu a fost niciodata o problema ca venim din Botosani.
-Cum vezi conditia actorului roman? Foarte multi parinti pun problema salariilor foarte mici ale actorilor. Care ar trebui sa fie motivatia pentru un parinte ca sa nu aiba inima stransa cand copilul lui il anunta ca a decis sa urmeze o cariera in teatru?
-O motivatie clara nu stiu daca pot eu sa dau parintilor. Cred ca fiecare parinte trebuie sa vada in copilul lui ceea ce trebuie. Eu am noroc foarte mare pentru ca parintii mei ma sustin in tot ceea ce vreau sa fac. Nu si-au pus niciodata problema castigului, cat problema ca eu sa fac ceea ce imi place. Si nici eu nu m-m gandit niciodata la un salariu minim pe economie sau ceva de genul acesta, pentru ca in orice domeniu, nimeni nu iti poate garanta ca vei avea un loc de munca. Asa ca, atata timp cat pot sa fac ceea ce imi place si ceea ce iubesc, nu cred ca mai conteaza succesul sau castigul material.
-Succesul conteaza intotdeauna, daca este o formula care cuprinde si valoarea si profesionalismul. Depinde cum te raportezi la el!
-Asa este. Succesul poate fi si interior, pentru tine. Acum, la festival, am avut marea onoare de a ne intalni cu doamna Oana Pellea si de fiecare data cand o intalnesc sau o aud vorbind imi da cate o mare lectie. Ne-a spus: castigul este intotdeauna pe ultimul loc, si involuntar pot sa spun ca asta am facut si eu. Este relativ, azi este, maine nu. Important este sa iti fixezi alte obiective, prin munca pe care o faci sa transmiti un mesaj oamenilor. Si sa iubesti ce faci, sa faci cu pasiune!
-Esti la finalul clasei a XII-a. Daca ar fi sa schimbi ceva in sistemul de invatamant romanesc, care ar fi prioritatile, pe termen scurt?
- Acum am vazut ca se constituie la nivel national o miscare care militeaza pentru introducerea orelor de teatru in programa scoala. Cred ca asta reprezinta o prioritate ce ar putea fi rezolvata intr-un timp scurt. Ce am invatat la Atelierul de teatru este ca nu vii acolo ca sa te faci actor, pentru ca, in fiecare an, putini dintre noi dau admitere la teatru. Inveti sa ai incredere in tine, sa dezvolti capacitatile de comunicare, inveti sa daruiesti, iti faci prieteni, capeti o alta incredere fata de ei. Inveti sa fii atent la lucrurile din jurul tau si la oamenii din jurul tau. Inveti sa fii prezent in viata ta, pentru ca oamenii au tendinta de a se gandi mereu la viitor sau la trecut, dar nu se bucura de natura, de prezent, de tot ce au in jurul lor.
-Altceva ce ai mai schimba?
-As pune mai mult acces pe practica decat pe teorie, pentru ca in viata de practica ne lovim mai mult.
- Suntem la capitolul multumiri. Adultii spun ca tinerii nu mai au modele, iar tinerii se grabesc si ei sa afirme ca nu mai au nevoie de cei din jur. Cine te-a marcat pana acum, spre cine te indrepti cu recunostinta?
-Nu pot sa spun ca am neaparat un model in viata, dar am avut noroc de oameni care m-au influentat intr-un mod frumos, pozitiv. Mama, careia ii multumesc enorm pentru tot sprijinul pe care mi l-a oferit, si din a carei bunatate am invatat sa daruiesc. O alta persoana care m-a calauzit in domeniul teatrului este Lenus Teodora Moraru, careia ii multumesc enorm si pe care o iubesc foarte mult, si care mi-a transmis toata dragostea pe care o are ea pentru teatru si care m-a facut sa imi doresc sa fac teatru. Chiar daca intentia ei este doar aceea de a ne ajuta sa ne descoperim pe noi. Prin discutiile lungi pe care le-am avut impreuna am invatat foarte multe lucruri despre teatru si viata in general.
-Multumesc, Cezara, si succes la apropiatele examene!
(A consemnat Florentina Toniță)
.jpg)
PREMII OBTINUTE IN TEATRU:
Premiul pentru cea mai buna actrita in rol principal la Festivalul de arte pentru liceeni "Florian Pittis", Bucuresti, pentru rolul Wendla din spectacolul "Desteptarea primaverii"
Marele trofeu al Festivalului "Jos Palaria", la Bucuresti cu spectacolul "Ampiticipecreier.com, regia Cezara Munteanu si Ilinca Anamaria Prisacariu.
Premiul 3 la Festivalul "Lyceum" Botosani pentru spectacolul "Ampiticipecreier.com", regia Cezara Munteanu si Ilinca Anamaria Prisacariu
Premiul pentru cea mai buna actrita in rol principal la Festivalul National de Teatru pentru Liceeni "Amprente", Brasov, pentru rolul Wendla din spectacolul "Desteptarea primaverii"
Premiul pentru cea mai buna actrita in rol principal la Festivalul Concurs de Interpretare "Mihail Sorbu", Botosani, pentru rolul Wendla din spectacolul "Desteptarea primaverii"
Nominalizare pentru cea mai buna actrita in rol principal la Festivalul National de Teatru Tanar "Ideo Ideis", Alexandria, pentru rolul Wendla din spectacolul "Desteptarea primaverii"
Nominalizare pentru cea mai buna actrita in rol secundar la Festivalul "Lyceum", Botosani editia a XVI-a, pentru rolul Liz, din spectacolul "Doctor Timmy", de Sabina Balan.
.jpg)