Astăzi este 24 decembrie şi mai este o zi până la sărbătoarea naşterii Mântuitorului nostru, Iisus Hristos. Ajunul Crăciunului este o zi cu multe tradiţii şi superstiţii populare în România.
La români, în Ajunul Crăciunului, ca şi în Ajunul Anului Nou, colindătorii merg din casă în casă pentru a le aduce bucurie oamenilor. În seara de Ajun, în pragul casei este așezat un vas cu grâu, peste care trec colindătorii. În zilele următoare, grâul este dat animalelor, pentru a avea spor, ca și colindătorii.
Ajunul este şi un prilej pentru gospodinele din unele zone ale țării de a-și primeni și împodobi casele, de a agăța de grindă sau de streașină crenguțe de busuioc, levănțică sau mentă ca să poarte noroc celor din casă, dar și ca să parfumeze aerul încăperilor.
În noaptea de Crăciun, pe masă se pune un colăcel, în care se înfige un cuțit. De asemenea, pâinea așezată sub masă simbolizează norocul pentru întreaga familie, iar grâul e pus sub fața de masă pentru ca noul an să aducă recolte bune și belșug. Masa trebuie să rămână întinsă toată noaptea, iar cine are șemineu lasă focul aprins. Ca să le vină pețitori, din Ajunul Crăciunului și până la Bobotează, fetele mătură casa de la prag înspre răsărit. În aceste două săptămâni este bine ca fetele mari să nu dea gunoiul afară din casă.
Pentru Ajunul Crăciunului gospodarii își strâng de prin sat toate lucrurile care le aveau date cu împrumut, pentru ca sfintele sărbători să le găsească acasă, căci altfel, se crede că ele vor plânge și că proprietarii vor avea pagubă tot anul.
Tot de Ajun, coșurile se mătură și funinginea se aruncă prin vie, ca vara să încarce via cu struguri, după cum a fost încărcat coșul cu funingine. Alții pun această funingine la rădăcina pomilor, ca să se încarce pomii de poame; alții o aruncă pe sub pomi și pe straturile de legume, ca să nu facă viermi și mai ales ca puricii să nu mănânce verdeața și rodul. Cenușa se dă afară în această zi, numai după ce se dă de pomană sare și ceapă. Unele gospodine păstrează această cenușă, pe care o strâng de pe vatră pe nemâncate și o amestecă cu gunoiul ce-l strâng din casă, iar primăvara, când sădesc straturile pentru semănături, presară cenușa și gunoiul peste ele.
O altă superstiție spune că în noaptea de Crăciun nu trebuie să deschidem ușa nimănui pentru că ne va zbura norocul din casă.
Românii ar trebui să aibă vâsc în casele lor în Ajunul Crăciunului pentru a fi lipsiţi de ghinion în anul ce stă să înceapă. În Ajunul Crăciunului, oamenii își împodobesc casele cu vâsc ca simbol al bucuriei și pentru pacea sufletească.
De Ajun, toți membrii familiei vor mânca mere, pe care le vor tăia cu propriile mâini. Dacă mărul ales este unul copt și rumen, vei avea parte de noroc în anul care vine. Dacă însă mărul tăiat are viermi, va urma un an cu boală.
Apicultorii trebuie să aibă mare grijă în Ajun şi să nu dea de mâncare albinelor. Tradiţia spune că acestea vor muri. În noaptea de Ajun de Crăciun nu este bine sub nicio formă să dormi pe paie sau prin fân în grajdul animalelor. Tradiţia spune că, în această noapte, boii vorbesc între ei despre Mântuitorul Iisus Hristos care s-a născut în iesle și pe care aceștia l-au încălzit cu suflarea lor. Astfel, nu este bine să participi la discuția lor, pentru că aduce ghinion.
Ajunul Crăciunului e zi de post negru şi de colindat, prilej de bucurie şi de rugăciune. Pe masa din Ajun se pun copturi în dar pentru sufletele celor adormiţi. Ajunul anunţă luminoasa sărbătoare. Tradiţiile creştine ţin de suflet şi de trup.
Ajunul Crăciunului, zi de post aspru
Ajunul Crăciunului este ultima zi de post din Postul Naşterii Domnului. Acest post, care începe în ziua de 15 noiembrie şi se încheie în ziua de 24 decembrie, ne aduce aminte de patriarhii şi drepţii Vechiului Testament, care au petrecut timp îndelungat, în post şi rugăciune, aşteptând venirea lui Mesia, Mântuitorul lumii.
Dacă primele 39 de zile ale acestui post sunt mai uşoare, din punct de vedere alimentar, între ele existând mai multe zile în care Părinţii Bisericii au rânduit „dezlegare la peşte”, cea de-a patruzecea zi a postului este una de aspră postire, adică de ajunare, scrie Teodor Danalache pentru crestinortodox.ro. Obiceiul de a ajuna în această ultima zi a postului este consemnat încă din secolul al IV-lea.
Astfel, în ajunul Crăciunului, fiecare credincios ajunează după putere, până la Ceasul al IX-lea (ora 15.00), fără să mânânce nimic. În unele zone, credincioşii ajunează până mai târziu, aşteptând răsăritul luceafărului de seară, în amintirea stelei care a vestit magilor Naşterea Domnului.
După ceasul prânzului, spre seară, se obişnuieşte să se mănânce grâu fiert, amestecat cu fructe şi miere, în amintirea postului Prorocului Daniel şi al celor trei tineri din Babilon (Daniel 1, 5-16). Această zi de post aspru mai aminteşte şi de postul ţinut odinioară de catehumenii care, în seara acestei zile, erau botezaţi şi împărtăşiţi pentru prima dată cu Sfintele Taine, în cadrul Liturghiei Sfântului Vasile cel Mare.
În seara zilei de ajun, credincioşii obişnuiesc să mănânce o mâncare dulce, numită în popor „Scutele lui Iisus”. Cu făină, apă şi sare se frământă nişte lipii subţiri care se coc pe plită. Acestea se înmoaie într-un sirop dulce (apă cu miere sau zahăr) şi se presară cu nuca măcinată.