de Ciprian Mihali, filosof, profesor universitar:
Avem puÈ›ine spirite mari în România de azi capabile să anticipeze devenirea societății româneÈ™ti în următorii ani, în următoarele decenii. Avem puÈ›ini intelectuali È™i puÈ›ine minÈ›i bine calibrate în stare să articuleze o gândire prospectivă È™i să prevadă semnificaÈ›iile lumii care ni se pregăteÈ™te.
Cei care pot să o facă sunt fie complet absorbiÈ›i în universitățile sau centrele lor de cercetare, fie nu sunt dornici să se exprime public (confort? teamă? dispreÈ›?), fie sunt complet ignoraÈ›i de gurile sparte ale actualității.
Mă cuprinde o oarecare neliniÈ™te când văd cine se exprimă în spaÈ›iul public în privinÈ›a valorilor È™i idealurilor noastre colective È™i mai ales când văd cum sunt confiscate aceste valori sau idei de tot felul de ideologii oportuniste, foarte agresive È™i intolerante.
Mă preocupă vociferările unor pseudo-intelectuali prezenÈ›i zi de zi È™i repetând mereu aceleaÈ™i obsesii ale unei identități fricoase, resentimentare È™i reacÈ›ionare, ale replierii pe certitudini sărăcăcioase È™i ostile deschiderii, ospitalității È™i generozității. Mă preocupă întrucât multe din aceste vociferări vin dinspre zone de putere (politică, informaÈ›ională, financiară sau mediatică) È™i ele pot controla felul în care astfel de obsesii devin politici publice.
În acelaÈ™i timp, mi se pare evident că nu măsurăm încă îndeajuns ciocnirea pe cale să se producă între o globalizare violentă, tehnologică, egalizatoare È™i indiferentă la suferință, È™i politicile reacÈ›ionare de închidere a graniÈ›elor, de înăsprire a legilor È™i a excluziunilor.
Am sentimentul că marea bătălie care este în curs e aceea dintre incertitudinile unei pieÈ›e mondiale haotice, dar de neoprit, È™i certitudinile celor care vorbesc, la fel de agresiv, în numele fricilor oamenilor, instrumentându-le.
Spus mai clar: nu cred că neoliberalismului cinic trebuie să-i opunem naÈ›ionalisme reacÈ›ionare. După cum nici fricilor È™i ignoranÈ›ei cultivate vreme de decenii nu i se poate opune dispreÈ›ul față de sărăcie È™i excluziune al unui voluntarism antreprenorial, care crede că e de ajuns să vrei să nu mai fii sărac sau fricos pentru a deveni bogat È™i întreprinzător.
Dar acest discurs de mijloc, acest discurs al lucidității critice, nu are cine să-l È›ină azi în public: cele două mari partide, care au eÈ™uat sistematic în gestionarea țării È™i a ideologiilor cărora le poartă numele (nici social-democraÈ›ie, nici liberalism), se repliază amândouă pe un naÈ›ionalism religios stimulat financiar de diferitele culte reprezentate generos în politica de partid, care forÈ›ează opoziÈ›iile tari È™i amestecă voit toate sferele vieÈ›ii sociale: pe scurt, sau juri cu mâna pe Biblie, sau eÈ™ti trădător de neam.
Iar răspunsul la această propagandă, în dimensiunea lui vizionară, se lasă aÈ™teptat. AÈ™a cum aÈ™teptaÈ›i se lasă (sau au fost îndepărtaÈ›i) cei care ar putea spune ceva despre asta.