de Cătălin Borangic, istoric:
Răsună valea de spaima strigărilor, de larma căutătorilor, de uimirea a ceea ce aceștia văd.
Cine-s? De unde au apărut? De-ai cui? Ce vor? CâÈ›i sunt?
Barbari ante portas! Se zbiară la toate răspântiile È™i înÈ›elepÈ›ii Cetății aleargă la adunările din pieÈ›e să spună ce È™tiu sau ce viziuni au avut.
De pe metereze străjile scrutează orizonturile. Nu se văd nori de praf, nu se aud tropăiturile miilor de cai, nu sună talgerele È™i trâmbiÈ›ele de aramă, tobele de război tac, nu ard satele din jur. Dincolo de ziduri lumea e la fel. Clopotele mari tac.
- Barbarii sunt în cetate, priviÈ›i, sunt îmbrăcaÈ›i de sărbătoare, cântă È™i se veselesc, bat din palme È™i scot strigăte de bucurie, spune un înÈ›elept.
- Dar de unde au venit? când? întreabă un novice
- N-au venit de nicăieri, răspunde înÈ›eleptul cel mai vârstnic, venerabil în ani È™i care văzuse multe în lunga lui viață, aceÈ™ti oameni au fost printre noi dintotdeauna. Sunt fraÈ›ii voÈ™tri, prietenii voÈ™tri, vecinii voÈ™tri, rudele noastre.
Dar i-aÈ›i desconsiderat, i-aÈ›i scuipat, înjurat, batjocorit. I-aÈ›i făcut maimuÈ›e, primitivi, gunoaie, rebuturi, sclavi, căpÈ™unari, È™tirbi, nespălaÈ›i, le-aÈ›i lăsat muncile grele È™i deloc nobile, le-aÈ›i pus biruri, i-aÈ›i alungat.
AÈ™a că ei s-au dus acolo unde aceste lucruri nu s-au întâmplat, s-au dus acolo unde cineva i-a socotit oameni, s-au dus acolo dintr-un fel de răzbunare, s-au adunat È™i acum tuturor ne tremură pantalonii de frică. O frică mai animalică decât am recunoaÈ™te. MaimuÈ›ele pe care le-aÈ›i scuipat au acum sens È™i sensul ăla seamănă teroare. Partidele, aristocraÈ›ia, poporul cetății merită frica aceasta È™i mă rog la toÈ›i zeii doar cu asta să ne alegem, spuse bătrânul.
- Dar ce putem face, maestre, întrebă un alt înÈ›elept. Regele ne cere sfatul, adunarea aÈ™teaptă cuvintele noastre, poporul e îngrijorat.
- Poporul? Care popor? Poporul sunt aceștia. Cu ei trebuie să facem pace!
- Dar sunt atât de murdari!
- Aduceți apă și leșie, căutați haine curate, frumoase!
Aroganța noastră ne-a adus aici și trebuie să ne bucure că acum doar aceștia sunt aici. Dincolo de ziduri, dincolo de orizont sunt mult mai mulți. Și la fel de supărați. Pentru aceia noi suntem răul. Grăbiți-vă să fiți buni.