de Cătălin Borangic, istoric:

Răsună valea de spaima strigărilor, de larma căutătorilor, de uimirea a ceea ce aceștia văd.

Cine-s? De unde au apărut? De-ai cui? Ce vor? Câți sunt?

Barbari ante portas! Se zbiară la toate răspântiile și înțelepții Cetății aleargă la adunările din piețe să spună ce știu sau ce viziuni au avut.

De pe metereze străjile scrutează orizonturile. Nu se văd nori de praf, nu se aud tropăiturile miilor de cai, nu sună talgerele și trâmbițele de aramă, tobele de război tac, nu ard satele din jur. Dincolo de ziduri lumea e la fel. Clopotele mari tac.

CITEȘTE ȘI: "Românul și economiile de-o viață! "

 

- Barbarii sunt în cetate, priviți, sunt îmbrăcați de sărbătoare, cântă și se veselesc, bat din palme și scot strigăte de bucurie, spune un înțelept.

- Dar de unde au venit? când?  întreabă un novice

- N-au venit de nicăieri, răspunde înțeleptul cel mai vârstnic, venerabil în ani și care văzuse multe în lunga lui viață, acești oameni au fost printre noi dintotdeauna. Sunt frații voștri, prietenii voștri, vecinii voștri, rudele noastre.

Dar i-ați desconsiderat, i-ați scuipat, înjurat, batjocorit. I-ați făcut maimuțe, primitivi, gunoaie, rebuturi, sclavi, căpșunari, știrbi, nespălați, le-ați lăsat muncile grele și deloc nobile, le-ați pus biruri, i-ați alungat.

Așa că ei s-au dus acolo unde aceste lucruri nu s-au întâmplat, s-au dus acolo unde cineva i-a socotit oameni, s-au dus acolo dintr-un fel de răzbunare, s-au adunat și acum tuturor ne tremură pantalonii de frică. O frică mai animalică decât am recunoaște. Maimuțele pe care le-ați scuipat au acum sens și sensul ăla seamănă teroare. Partidele, aristocrația, poporul cetății merită frica aceasta și mă rog la toți zeii doar cu asta să ne alegem, spuse bătrânul.

- Dar ce putem face, maestre, întrebă un alt înțelept. Regele ne cere sfatul, adunarea așteaptă cuvintele noastre, poporul e îngrijorat.

- Poporul? Care popor? Poporul sunt aceștia. Cu ei trebuie să facem pace!

- Dar sunt atât de murdari!

- Aduceți apă și leșie, căutați haine curate, frumoase!

Aroganța noastră ne-a adus aici și trebuie să ne bucure că acum doar aceștia sunt aici. Dincolo de ziduri, dincolo de orizont sunt mult mai mulți. Și la fel de supărați. Pentru aceia noi suntem răul. Grăbiți-vă să fiți buni.