de Ciprian Mihali, filosof, profesor universitar:
Sunt uimit să descopăr câtă preÈ›uire acordă românii ignoranÈ›ei. Să revenim la cazul ColÈ›escu, pe scurt È™i cât se poate de clar.
Acest caz trebuie judecat de către comisia de etică a UEFA. Orice incident de acest gen în cazul unei organizaÈ›ii e tranÈ™at în interiorul ei, pe baza regulilor ei È™i cu sancÈ›iuni specifice ei.
Dar pentru noi acest caz e mult, mult mai revelator prin felul în care ne construim argumentele.
În bula mea, bulă majoritar progresistă, liberală È™i openminded, descopăr zeci de explicaÈ›ii È™i justificări ale atitudinii lui ColÈ›escu, dând de înÈ›eles că nu a fost chiar atât de grav. HaideÈ›i să o lămurim pe scurt:
1. Limba oficială de comunicare pe stadion e engleza. Dar, zic unii, dacă ar fi spus „the black one” sau „le noir-là” ar fi fost ok. Fals, ar fi fost la fel de grav. Prin urmare nu are rost să pierdem vremea explicând că în româneÈ™te „negru” nu e „nigger”, ci e „black”. Folosirea oricăruia dintre aceste cuvinte (cu repertoriul îmbogățit din româneÈ™te: „cioroiul”, „negroteiul”, „tuciuriul”, „bronzatul” etc.) este un act de rasism.
2. În mod cu totul halucinant, o membră a CNCD spune că arbitrul român a folosit un ton neutru È™i nu dispreÈ›uitor sau discriminator când a spus „negrul ăla”. Argument stupid, evident: chiar dacă spunea „negriÈ™orul ăla” sau „drăguÈ›ul ăla de negru” era tot rasism. Rasismul nu e o chestiune de ton, de accent sau de nuanță. EÈ™ti rasist sau nu eÈ™ti rasist.
3. În limba română, cică, „negru” nu e încărcat cu conotaÈ›ii negative, ca în alte limbi. Fals din nouă: noaptea e neagră, păcatul e negru, oamenii răi sunt negri în cerul gurii, unii au sufletul negru, negru de supărare, cu mâinile negre de murdărie, cioara e neagră, fierea e neagră. În vreme ce Albă ca zăpada, alb neprihănit, puritatea, inocenÈ›a, albeaÈ›a dinÈ›ilor, mireasa îmbrăcată în alb, înălbitor de haine etc.
4. Mai zice cineva: „ColÈ›escu nu a spus „ala negru” peiorativ, a spus-o ca element de identificare”, iar asta l-ar scuza. Ei bine tocmai asta îl acuză È™i tocmai aici intervine ignoranÈ›a noastră crasă în materie de rasism. A spune „ăla negru” nu e absolut deloc totuna cu „ăla blond” sau „ăla înalt”, pentru că niciodată în istorie, cei blonzi sau cei înalÈ›i nu au fost simboluri ale animalității, ale inumanității, ale sclaviei, ale torturii. Cei blonzi sau cei înalÈ›i nu au fost consideraÈ›i neoameni, transportaÈ›i vreme de cinci secole de pe un continent pe altul să lucreze ca sclavi. Cei blonzi sau cei înalÈ›i nu au trebuit să călătorească în autobuze separate, să înveÈ›e în È™coli separate, să intre în magazine destinate exclusiv lor. Cei blonzi sau cei înalÈ›i nu au fost consideraÈ›i o ameninÈ›are pentru celelalte rase È™i de aceea exterminaÈ›i.
5. Argumentul pretinsului „bun simÈ›” românesc, neaoÈ™: „păi dacă-i negru, cum să-i zică?”. Cum era dacă-i zicea: cel din dreapta mea, sau cel înalt, sau domnul X sau antrenorul secund? Problema cu acest argument de aÈ™a-zis „bun simÈ›” e tocmai asta: din cauza culorii pielii nu mai vezi omul din spatele ei. Asta e ceea ce pretind oamenii de culoare: să fie trataÈ›i ca oameni, ca jucători, ca artiÈ™ti, ca intelectuali, ca muncitori, nu ca negri. Pentru că de fiecare dată când au fost trataÈ›i ca negri în istorie au fost biciuiÈ›i, înjuraÈ›i, puÈ™i în grădini zoologice alături de maimuÈ›e, legaÈ›i cu lanÈ›uri, omorâÈ›i fără judecată, iar ucigaÈ™ii lor felicitaÈ›i, pentru că puteau vâna negri cum vânau elefanÈ›i. Ce înseamnă a fi negru, de fapt? Cine dintre noi e capabil să se pună în pielea, dar È™i în mintea, unui negru?
6. Toate acestea nu sunt corectitudine politică. Altcineva spunea că dacă nu i se mai permite să spună „negru” unui „negru” unde o să ajungem? Și că din cauza asta el chiar o să devină rasist. Superb argument, care demonstrează că noi, albii, noi, majoritarii decidem când È™i cum le spunem minoritarilor. Că noi îi tolerăm exact atât cât vrem noi È™i că ar face bine să nu ne pună la încercare bunătatea noastră, toleranÈ›a, că atunci devenim intoleranÈ›i (ceea ce suntem, de fapt, doar că ne prefacem puÈ›in buni la suflet).
7. Și o ultimă remarcă: cele mai solide demonstraÈ›ii È™i mai corecte înÈ›elegeri ale rasismului le-am auzit în aceste zile de la prieteni sau concetățeni maghiari.