de Ciprian Mihali, filosof, profesor universitar:
După 30 de ani de când poporul român, sau măcar o parte a lui, a încercat să schimbe din temelii contractul social, putem să spunem azi fără să ezităm că această încercare a fost un eÈ™ec.
Tot ce s-a reconstruit public ca instituÈ›ie după 1990 nu a făcut decât să prelungească sub nume noi È™i onorabile toate metehnele anterioare.
Interesul personal, aranjamentul, nepotismul, micul avantaj individual, negocierea de privilegii, inventivitatea în evitarea legii, inventarea de legi È™i instituÈ›ii pentru persoane, redefinirea binelui, adevărului È™i dreptății în funcÈ›ie de cine se află la putere, conformismul È™i labilitatea convingerilor – toate acestea dovedesc măcar două lucruri:
1) Că regimul comunist nu a avut nicio problemă să se aÈ™eze pe un sol atât de fertil, format din astfel de ingrediente È™i din oameni atât de dispuÈ™i să servească alÈ›i oameni, iar nu principii, legi È™i interes public.
2) Că epoca postcomunistă a fost un lung È™i dureros exerciÈ›iu pentru oamenii de rând de violentare a contractului social pentru a-l face să fie din nou fructul minciunii È™i fraudei.
Desigur, nu trebuie să subestimăm progresele multiple È™i reale ale societății româneÈ™ti. Dar trăim încă într-o societate în care concursurile sunt aranjate, examenele È™i diplomele se pot cumpăra, fondurile publice sunt fraudate de la guvern până în ultimul cătun, medicii sunt mituiÈ›i, părinÈ›ii strâng fondul clasei pentru profesori, competiÈ›iile sportive sunt aranjate, iar magistraÈ›ii se luptă pentru pensii, dar nu È™i pentru dreptate. Există bineînÈ›eles excepÈ›ii, È™i nu puÈ›ine.
Dar cultura populară dominantă È™i cultura instituÈ›ională dominantă sunt încă pătrunse È™i guvernate de fraudă.
Contractul social dintre noi toÈ›i stă pe aranjamentul interuman È™i nu pe regula formală la care am convenit cu toÈ›i ori pe legea deasupra căruia nu se află nimeni, nici parlamentarii, nici magistraÈ›ii, nici noii îmbogățiÈ›i, nici oamenii din servicii.
Putem continua așa, merge de cel puțin 70 de ani, dacă nu mai mult.
Dar dacă vrem să scoatem România din mlaÈ™tina obscură a marginii de lume în care ne aruncăm singuri, trebuie să rescriem contractul social de la un capăt la altul È™i să aÈ™ezăm la baza lui principii, valori È™i credinÈ›e comune, care ne duc spre viitor, nu aranjamente prin care ne întrebăm „nouă ce ne iese din asta?”.