O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:

Gheorghe I. Gheorghe este autor de proză, rondeluri, sonete, fabule, parodii ÅŸi epigrame. Din cele citite  din creaÅ£iile sale existente pe diferite surse,  am constatat prezenÅ£a  a două tipuri comice definitorii: umorul ÅŸi ironia.  Textele lui Gheorghe I. Gheorghe obligă cititorul  să găsească elementele ce ar impune disjuncÅ£ia între cele două tipuri  comice ÅŸi, totuÅŸi, să conducă spre acelaÅŸi scop. Scopenhauer este unul din cei care explică deosebirile dintre ironie ÅŸi umor, realizând un fel de joc  între două cuvinte: “seriozitate” ÅŸi “poantă”. Ironia ar fi poanta ascunsă în spatele seriozităţii, cam aÅŸa cum se întâmplă la Stelică Romaniuc, Mihai Haivas, Grigore Cotul, Mihai Cornaci sau Al. D. Funduianu.  Umorul ar fi seriozitatea  pitită în spatele poantei, cum întâlnim la Vasile Larco, Petru-Ioan Gârda, Mihai Batog-Bujeniţă, Vasile Manole, Nae Brădăţeanu sau Gheorghe Hreapcă. Gheorghe I. Gheorghe raportează umorul ÅŸi ironia în funcÅ£ie de starea sa dominantă pentru un moment dat, astfel că cele două elemente comice sunt obligate să liciteze între scepticism ÅŸi tonul grav, aspect pe care l-am mai sesizat ÅŸi la Valentin David.

CITEȘTE ȘI: "De la morții de pe șosele până la droguri și lipsa conștiinței sociale, proble..."

 

Gheorghe I. Gheorghe  scrie o operă prin care demonstrează că este un ins autonom ÅŸi din această poziÅ£ionare nu iartă nimănui gesturile ieÅŸite din canoanele eticii. AÅŸa a apărut ÅŸi cartea  de epigrame „În cuiul tăcerii” (Editura „Betta”, BucureÅŸti, 2020, prefaţă: George Corbu). Ce urmăreÅŸte autorul? Câteva lucruri esenÅ£iale: modul în care se percepe omul pe sine, cum relaÅ£ionează diferitele categorii pasibile a fi subiecte de epigrame  ÅŸi modul cum cei amintiÅ£i se poziÅ£ionează în lume. Din zbaterea acestora izvorăsc fapte pe care le adoptă umorul ÅŸi ironia. Convins de valabilitatea vorbelor ce vin din antichitate, „Ridendo castigat mores”, Gheorghe I. Gheorghe s-a apucat de scris ÅŸi epigramă ÅŸi de aici nevoia de a ataÅŸa  cărÅ£ii sale o „MotivaÅ£ie”: „Cu epigrame am apărut târziu, / Văzând în jur atâta nedreptate, / Cum unii mint, cu multă voluptate, / Că ne-au izbăvit de traiul cenuÅŸiu. // Nu sunt, desigur, nebun sau ageamiu

Să mă îmbăt cu vise gogonate, / Că pot să-ndrept atâta răutate, / Că versul meu nu se pierde în pustiu. // Sper, însă, un bob să pun la epilog, / Să aruncăm pe rug traiul demagog, / Åži scrum să-l facem cu miile de volÅ£i, // Că zâmbetele să le-nmulÅ£im sub bolÅ£i… / M-alătur, ca ucenic „stomatolog”, / Luptei de a extirpa al Hydrei colÅ£i”.

După cum spuneam, Gheorghe I. Gheorghe  este un pesimist, unul dintre foarte puÅ£inii aflaÅ£i printre epigramiÅŸti. Dacă majoritatea scriu epigrame cu credinÅ£a că vor schimba lumea, că-i vor extrage  pe cei aflaÅ£i sub tirania adjectivelor depreciative, autorul în discuÅ£ie nu are siguranÅ£a aceasta. Nu este întâmplător faptul că volumul debutează cu această „MotivaÅ£ie” pusă sub semnul unei deznădejdi amare. E, probabil, o dispoziÅ£ie specială a personalităţii sale aliată cu umorul.  Aerul  de veritabilă deznădejde se simte, cu precădere, în epigramele dedicate politicii ÅŸi politicienilor: Temere: „Mai mult decât gustul mătrăgunii / Venit din tărâmul neplăcerii, / Mă tem, azi, de puterea minciunii, / Mai ales, de minciuna puterii.”; Politica: „Între ÅŸtiinÅ£e sunt dispute, / Dar despre ea nu este ceartă, / Admit blestemul ei  prin soartă / De-ar fi în mâini nepricepute.”; Parlamentul: „Un Turnu’ Babel pentru toÅ£i / Ce rost în lume nu-ÅŸi găsesc, / În care-aleÅŸii-s poligloÅ£i… / Doar româneÅŸte nu vorbesc.”;  Guvernul ÅŸi măsurile anticriză: „A gândit mult, cu dichis, / Åži la urmă a decis: / Decât mult ÅŸi fără rost / Mai bine puÅ£in ÅŸi prost.”; ViaÅ£a politică: „În pragul stihiei, / Se spune prin târg, / Fructele mâniei / Vor fi iar în pârg.”;  Opinie: „Astăzi, cu mare supărare, / Adevărul voi descrie: / DemocraÅ£ia noastră are / Un miros de colonie.” etc.

Pe lângă puseurile evidente de scepticism, epigramele lui Gheorghe I. Gheorghe sunt învăluite de un ton grav,  ivit din momente de meditaÅ£ie,  ce nu scade valoarea epigramei, mai mult, îi întăreÅŸte scopul pentru care a fost scrisă. Cea care face casă bună cu acest ton este ironia: Demagogică: Zise-un câine cu emfază / Către cel ce emigrează: / - Eu în Å£ară am să stau / (Cât mai merge cu hau-hau).”; Hotărâre: „Pisica îÅŸi exprimă azi un crez: / „Cu siguranţă vreau să emigrez. / Nu-mi place viaÅ£a de ogradă, / Că tot mai mulÅ£i mă trag de coadă.”; Un loc călduÅ£: „sătul să stea de pază pentr-un blid / Dulăul se înscrise-ntr-un partid / Åži haitei îi explica fără ruÅŸine: / - În politică se latră mult mai bine”.  Åži exemplificările ar putea continua cu epigrame prezente în cele 20 de capitole care organizează textul. Gheorghe I. Gheorghe este un om serios,

 un epigramist  care are un mister  al lui pe care îl descâlcim dacă îi citim ÅŸi proza. Pornind de la numele său, Gheorghe I. Gheorghe, autorul îÅŸi dedică un catren: „Glumesc colegii când mă văd, / De numele ce mi s-a dat; / În urmă, însă, las prăpăd, / Fac totul numai la pătrat”. Adevărul acesta se remarcă ÅŸi în modul de armonizare  a raportului umor-ironie. Bergson spunea că ironia ar fi un enunÅ£ a ceea ce ar trebui să existe, prefăcându-ne a crede că avem în faţă o realitate, pe când umorul este o descriere a ceea ce este cu gândul ca lucrurile să fie altfel. Din aceste perspective prezentate aici, schopenhaueriene ÅŸi bergsoniene, Gheorghe I. Gheorghe este un sceptic ce are ÅŸtiinÅ£a armonizării relaÅ£iei dintre umor ÅŸi ironie. (GEORGICÄ‚ MANOLE)

Pentru voi, epigramiÅŸtii, Åžtiri.BotoÈ™ani.Ro  a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA.  AÅŸteptăm creaÅ£iile voastre  pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com  până în fiecare  zi de vineri a săptămânii. (Georgică  Manole)

 

FEMEIA

Nu are porţi, nici ziduri ferecate

Sub cer aromitor, curgând spre rai,

Dar este totuÅŸi unica cetate

Pe care-o cucereÅŸti ÅŸi…te predai. (GHEORGHE BÂLICI)

 

PRECIZARE

Iubita mea, din câte am aflat,

S-a-ndrăgostit grozav de-un bătrânel,

Că are buzunarul tot umflat,

Doar că a lui e de la portofel… (GHEORGHE BÂLICI)

 

UNEI DOMNIÅžOARE, PROASPÄ‚T

DOCTOR ÎN ÅžTIINÅ¢E

E tânără ÅŸi frumuÅŸea,

Dar teza n-a făcut-o ea -

I-a scris-o-n patimă avană

Un doctor încă tare-n pană!... (GHEORGHE BÂLICI)

 

ITINERAR FORESTIER

În raiul codrului te pierzi,

Vezi cerbi ce iau în coarne „dracii”

Åži oameni mulÅ£i în haine verzi,

Ce taie cu nesaţ copacii. (VASILE LARCO)

 

PASTEL DE TOAMNÄ‚

Noaptea e mai răcoroasă,

Ploile sunt mai frecvente,

CeaÅ£a tot mai greu apasă…

Ca facturile scadente. (VASILE LARCO)

 

O NOUÄ‚ TAXÄ‚?

E pus, ÅŸi nu spun în răspăr,

La microfon, de te cruceÅŸti,

Impozit fix pe adevăr…

Deci dacă îl rosteÅŸti, plăteÅŸti! (VASILE LARCO)

 

PARADOX

Și-ntr-un cap deștept, se pare -

Ca o culme-a ironiei -

SpaÈ›iul rezervat prostiei 

Este-adesea mult prea mare.(MIHAI HAIVAS)

 

JURIILOR DIN CONCURSURI

Nu-i greu să scriu o epigramă

În orice ritm pe care-l vor;

Mai greu îmi e, de bună seamă,

Să È™tiu de-o fi pe „placul” lor!(MIHAI HAIVAS)

 

APEL „CÄ‚LDUROS”

Dragi femei, când îi traduceÈ›i

Pe bărbați, eu v-aș ruga:

Pân'la fiebere nu-i duceÈ›i,

Că se pot... evapora!(MIHAI HAIVAS)

 

ZBORURI ASCUNSE

Omu-i insectar obscen,

Unde zboară ca nebunii,

Fluturii, în abdomen

Åži în Å£eastă gărgăunii! (VALENTIN DAVID)

 

EFECT DE SECANTÄ‚

Se poartă pe ciolan răzbel,

E un miros ca de haznale,

Fiindcă-n statul paralel

Se poartă lupte inegale! (VALENTIN DAVID)

 

CADOU

Când cu draga mea frumoasă

Ne-am unit pe viaţa toată,

Socrii ne-au luat o casă…

Dintr-un kil de ciocolată. (PETRU-IOAN GÂRDA)

 

CASÄ‚

Chiar de-i mare greul pantei,

Cred că cea mai dulce casă

E aceea a amantei…

Când bărba-su nu-i acasă. (PETRU-IOAN GÂRDA)

 

DIALOG ÎNTRE DOI COLEGI DE GRÄ‚DINIŢĂ

- Mama mea este mai bună

Ca a ta, nu e minciună!

- Nu te contrazic defel,

Tatăl meu zicea la fel! (GRIGORE COTUL)

 

PATRIOTISM

Cred românii, împreună,

În aceleaÅŸi idealuri,

Doar atunci când se adună

În localuri. (GRIGORE COTUL)

 

POMANAGIUL LA CIMITIR

La parastase vine regulat,

Ci nu ca alÅ£i creÅŸtini, din an în paste;

El n-a ştiut pe niciun răposat,

Pe dânsul orice mort l-ar recunoaÅŸte! (ION DIVIZA)

 

DARWIN ÅžI MAIMUÅ¢A

Fiind bătrân ÅŸi ramolit,

MaimuÅ£a nu l-a îndrăgit

Åži totuÅŸi i-a adus în zori

Un homo sapiens din flori. (ION DIVIZA)

 

IDILÄ‚ NOCTURNÄ‚

Cu soÅ£ioara împreună

El nu mai e sub clar de lună,

Dar supărare, sigur, nu-i:

Era nevasta ÅŸefului. (ELENA MÂNDRU)

 

CÄ‚RCOTAÅžUL

Eu îl public regulat

Însă el în mod pervers

E mereu cam supărat

SusÅ£inând c-ar fi invers. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)

 

VIVAT COTNARUL

Într-o lume probozită

De stihii ÅŸi de amar

E salvarea potrivită

Doar o sticlă de Cotnar. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)

 

DICÅ¢IONAR ÎN Î: Încuietoare

Pomenită-n apărare

Și blocată mai ales

Noaptea – paznic la intrare…

Vorbă cu subînÈ›eles! (GHEORGHE GURÄ‚U)

 

DICÅ¢IONAR ÎN Î: ÎnÈ™elătoria

Acțiune-n judecată

E ceva de necrezut

Vorbă din popor luată…

Ce-am avut și ce-am pierdut! (GHEORGHE GURĂU)

 

DICÅ¢IONAR ÎN Î: ÎnsuÈ™irea

E un fel de a lua

Totu-i zis la întâmplare

Un alt mod de-a prezenta

FaÈ›a-n orice-împrejurare! (GHEORGHE GURÄ‚U)

 

DICÅ¢IONAR ÎN Î: Îndrumare

Îndrumare-i oneroasă

Dar așa ne este datul;

SoaÈ›a când m-aÈ™teapt-acasă

Eu la alta fac… È™pagatul! (GHEORGHE GURÄ‚U)

 

HOÅ¢IA LA ROMÂNI

Nu-i în Å£ară vreo soÅ£ie

Să nu spună mânioasă:

- Nu scapi la noi de hoţie

Că te fură de mireasă.  (VASILE MANOLE)

 

EMANCIPAREA FEMEII

Când se culcă el pe spate

Repede îl simte soaÅ£a

Åži cum vrea întâietate,

Îi ia faÅ£a. (VASILE MANOLE)

 

FEMEIA IDEALÄ‚    

O privesc ÅŸi nu-mi displace,

E frumoasă, blândă, tace,

Cu ea viaţa-i feerie

(Iubesc o fotografie). (GHEORGHE I. GHEORGHE)

 

ÎN  PARC  

Pe una dintre cărărui

E bustul bardului cioplit.

M-aÅŸ înclina în faÅ£a lui,

Dar încă e neÅŸlefuit. (GHEORGHE I. GHEORGHE)

 

DIVERSITATEA VIEÅ¢II   

De la un timp am o problemă,

Nu pot scăpa de o dilemă:

Când mi-e rău Salvarea vine,

PoliÅ£ia când mi-e bine. (GHEORGHE I. GHEORGHE)

 

ELITE  APOLITICE
Deși sunt oameni cu cap,
Au și ei un handicap :
Se feresc de-orice partid,
Mai ceva ca de COVID. (DUMITRU BUJDOIU)

PANDEMIA-PANDALIA
La restricții n-ai de-ales,
Totu-i COVID, nu-i tocmeală;
Nicio gripă, nici răceală,

Nici, măcar, un târnafes. (DUMITRU BUJDOIU)

PROFESIA DE GLOVIST
Cu bicicliștii la GLOVO,
Și-a luat patronul VOLVO;
De-i “călăreÈ™te” mai des,
Cumpără și-un MERCEDES. (DUMITRU BUJDOIU)


LA 30 ANI DE CĂSNICIE NAȘPA
Cum de-am suportat-o eu ?!
Ani de chin, amar și greu,
Plus consolarea infimă :
Suferi mai puțin la crimă. (DUMITRU BUJDOIU)

CÂT AI ZICE PEÅžTE 

Ai vrea nici cât să pui pe-un dinte

De-un crud COVID  a te trata?

E musai să fii președinte

Nu-n orice țară: al SUA! (NICOLAE MĂTCAŞ)

 

O ÎNTREBARE

N-o să-ntreb nici eu, de pildă,

Pe vreun Fritz sau vreo Clotildă

Care li-i cetățenia,

Ci cât È›in la România. (NICOLAE MÄ‚TCAÅž)

 

O-NTREBARE LA ÎNTREBARE    

Dar pe-un biet basarabean,

Calfă-n târg dâmboviÈ›ean,

Nu-l întreabă nici un spân

Dacă-i cetățean român? (NICOLAE MÄ‚TCAÅž)

 

LA PLECAREA FOSTULUI PRIMAR   

E clar lucru că orgoliul

Nu poa' nimeni să i-l ieie.

Oare cum o fi fotoliul

Încălzit de o femeie? (NICOLAE MÄ‚TCAÅž)

 

VEÅžNICA VICTIMIZARE A PERDANÅ¢ILOR  

Căinează-i, neam bigot,

Că ar fi pierdut la vot

Nu în urma erodării:

Din pricína fraudării! (NICOLAE MÄ‚TCAÅž)

 

TEHNICA E DE VINÄ‚ DE REZULTATELE VOTÄ‚RII? 

A greși e omenește,

Însă nu-i inginereÈ™te:

Erori SOFT-ul a comis

Numai cât     ... i s-a permis. (NICOLAE MÄ‚TCAÅž)

 

SCALDÄ‚ APA(CALDÄ‚)-N  DOUÄ‚ APE    

„Eu, odat' ajuns primar,

Apă caldă - cât încape!...”.

Și-a ajuns. Făgada doar

El o scaldă-n două ape. (NICOLAE MĂTCAŞ)

 

TÄ‚MBÄ‚LÄ‚U DUPÄ‚ VOTARE  

Parc-au căpiat cu toții,

Că se plâng de fraudare.

Dar când hoÈ›ii strigă „HoÈ›ii!”,

Cine strigă,-atunci, mai tare?! (NICOLAE MĂTCAŞ)

 

RÄ‚ZBUNAREA UNUI PRIMAR PE NEVOTANÅ¢II SÄ‚I  

Ca să demorseze mina

Că s-a rupt doar pentru sine,

Le-a-nchis gazul și lumina,

Poate, vor vedea mai bine. (NICOLAE MÄ‚TCAÅž)

 

CAMPANIE  POSTELECTORALÄ‚  

Cum se vaită necăjit

Că la vot a fost ciordit,

DNA-ul hop și el

Îi deschide-un dosărel. (NICOLAE MÄ‚TCAÅž)

 

CONSTATARE

Uneori, pare-o minune;

El e omul care-mi place!

Dacă nu are ce spune,

Spune mult mai mult când tace! (MAX OPAIÅ¢)

 

UNOR POLITICIENI

Mi se pare că-i sinistru

Să nu vezi parlamentar,

Care-a fost cândva magistru;

Cu carte, găseşti mai rar!? (MAX OPAIŢ)

 

MÄ‚RTURISIRE

Ce vreau să spun, are temei:

Când văd că tensiunea creÅŸte,

Cum sunt sătul de gura ei,

Mi-e mult mai dragă,când ...lipseÅŸte! (MAX OPAIÅ¢)

 

CONSENS MUTUAL

Se plimbă noaptea pe alei;

Ea, tulburată, prima oară

Dadu frâu liber la idei:
...El e "berbec"...eu sunt  "fecioară!?... (MAX OPAIÅ¢)

 

PRECAUTUL

Goni din jurul ei bărbaţii

Åži-n gelozia lui de foc

Chiar şi din cărţile de joc

A scos, bănuitor, valeÅ£ii… (ILIE CIOBESCU)

 

UNUI POET

Cartea ta e un tezaur

Unde aflu, pas cu pas,

Un filon curat de aur-

ea mediocritas… (ANDREI CIURUNGA)