O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:
“Dintre numeroasele instrumente ale fiinÅ£ei omeneÅŸti, cel mai uluitor este, fără putinţă de tăgadă, cartea. Celelalte sunt prelungiri ale trupului. Microscopul, telescopul sunt prelungiri ale privirii; telefonul este o prelungire a glasului. Mai apoi avem plugul ÅŸi spada, prelungiri ale braÅ£ului. Însă cartea e altceva: cartea e o prelungire a memoriei ÅŸi imaginaÅ£iei”. Încep cu acest citat din Jorge Luis Borges pentru a explica momentele de fascinaÅ£ie pe care le găsesc, de ceva vreme, în cărÅ£ile epigramiÅŸtilor, aceÅŸti oameni cu umorul la purtător.
Doi distinÅŸi umoriÅŸti, Valentin David ÅŸi Gheorghe Gurău, ÅŸi-au ascuÅ£it săbiile de catifea ale minÅ£ilor ÅŸi au intrat într-un duel rondelistic: „Rondeluri încruciÅŸate” (Editura „Pim”, IaÅŸi, 2019, cuvânt înainte: Lică Pavel; grafica: Costel Pătrăşcan). ObiÅŸnuiÅ£i cu spiritul de ordine impus de epigramă, le-a fost uÅŸor să abordeze rondelul, care impune, în conformitate cu canoanele lirice, acelaÅŸi spirit. Pornind de la această observaÅ£ie, cei doi nu au putut rezista ÅŸi, deÅŸi vorbim de rondeluri, tot ÅŸi-au atribuit câte o epigramă: Gheorghe Gurău: „Trag din greu la rame parcă / Totul pare-a fi un chin / Trei ne-nghesuim în barcă… / David, eu ÅŸi… Valentin!” ; Valentin David: „Epigramistului i-e greu / Åži e frustrat săracul, / Căci vrea să fie Dumnezeu, / Dar dă mereu de Dracul!”.
Meritul celor doi este dat de faptul că mereu replica suportă o structurare cu acumulare de sens, ca să folosesc o sintagmă a criticului Eugen Negrici. Această acumulare este pusă în evidenţă de o alternanţă între prezenÅ£a eului implicit sau celui explicit. Iau ca exemplu „Rondelul unui zgârcit” a lui Gheorghe Gurău ÅŸi replica dată de Valentin David. Gheorghe Gurău pune în evidenţă eul explicit al avarului printr-o transgresare de sens, o trecere dincolo de limite, cu referire la operaÅ£ia de adunare: „Specialist în adunare / A fost ÅŸi e din tată-n fiu, / Averea-i, după câte ÅŸtiu, E pentru el problemă mare… // E-atât de-avar ÅŸi pun pariu, / În veci nu va avea scăpare, / Specialist în adunare / A fost ÅŸi e din tată-n fiu… // ÎÅŸi vede-n tihnă de strânsoare, / TrăieÅŸte ca un zurbagiu, / N-a fost vreodată precum ÅŸtiu, / Vreun geniu-n calcule primare… // Dar e un as în adunare…”. Replica lui Valentin David are ca suport eul implicit, acumularea de sens bazându-se pe o trimitere la operaÅ£ia de înmulÅ£ire ca formă de contribuÅ£ie demografică având ca suport acumulările de avere care asigură succesul în dragoste: „Era un as la înmulÅ£ire, / Având avere foarte mare / Åži a ajuns la închisoare, / Dar veÅŸnic gata de iubire. // Femei cu fire iubitoare / Lăsat-a grele c-o privire; / Era un as la înmulÅ£ire / Åži c-o avere foarte mare. // Eliberat, spre-a mea uimire, / Cum a ajuns să stea la soare, / Făcu doi gemeni c-o zvâcnire / Åži nici nu este de mirare… // Era un as la înmulÅ£ire!”. Ca să înÅ£elegeÅ£i, dacă în rondelul lui Gheorghe Gurău îl percepem pe Å¢iriac, în replica lui Valentin David îl recunoaÅŸtem pe Borcea.
Cum volumul este o alternanţă de rondeluri ÅŸi replici între cei doi autori, la rândul său Gheorghe Gurău respectă codul impus de diada explicit-implicit, aducând ÅŸi el răspunsurilor sale o acumulare de sens. La „Rondelul sapei” a lui Valentin David ( „Să scapi de buruiană îÅ£i trebuie o sapă, / Că altfel afectează întreaga ta cultură; / Sunt unii ce n-au creier, dar dau intens din gură, / Că-auzi cu glas de cioburi, obrazul cum îÅ£i crapă. // Ajunsă la putere, înÅŸeală, minte, fură, / Se deghizează-n zână, fiind de fapt o Å£oapă, / Să scapi de buruiană îÅ£i trebuie o sapă, / Că altfel afectează întreaga ta cultură. // Românul lucră câmpul din scutec pân’ la groapă, / Înoată-n sărăcie lipsit de geamandură, / I s-a umplut paharul, dar tace ÅŸi îndură, / Dar nici după decenii nu poate să priceapă: // Să scapi de buruiană îÅ£i trebuie o sapă!”), Gheorghe Gurău vine cu o replică în sensul descris („Cum buruieni în Å£ară sunt astăzi peste tot, / Se pare că o sapă nu îÅ£i va fi de-ajuns, / Iar dacă vrei la toate ca să primeÅŸti răspuns, / Le dă la rădăcină ÅŸi să te doară-m cot… // Nu te lăsa aÅŸ spune ÅŸi Å£ine-te de-mpuns, / Poate îndrepÅ£i din toate măcar ce e în lot, / Că buruieni în Å£ară sunt astăzi peste tot, / Se pare că o sapă nu îÅ£i va fi de-ajuns… // Iar dacă simÅ£i că totuÅŸi aceÅŸtia nu mai pot, / Nu te-agita degeaba loveÅŸte-i pe ascuns, / De sentimente blânde nu te lăsa pătruns, / Ia-i rogu-te-n tăgârţă când simÅ£i cum colÅ£ul scot… // Că buruieni în Å£ară sunt astăzi peste tot!...”).
Sesizăm în cartea celor doi autori È™i o plăcere a dialogului. E drept, nu e unul faţă în faţă ÅŸi cu toate acestea există o punere de acord rezonabilă. Dialogul este unul în scris ceea ce a permis să se pună un mare accent pe gândire. Dacă cel care propune rondelul prezintă un dialog cu sinele său, replica vine cu trimitere la sinele celuilalt. În „Glasul destinului” , Valentin David intră în dialog cu sine, în timp ce replica lui Gheorghe Gurău e cu trimitere la acelaÅŸi sine. Åži exemplele ar putea continua, cei doi simÅ£ind respiraÅ£ia rondelului celuilalt, generând astfel un spectacol în doi. Discursul e limpede, sudat, pe alocuri filozofic. Comunicarea dintre ei nu e una brutală, sentiment care ni se transmite ÅŸi nouă, cititorilor, fapt ce face ca ironia subtilă să ne rupă câte un zâmbet cu subînÅ£eles. Valentin David ÅŸi Gheorghe Gurău sunt doi autori care au pus în evidenţă idealul etic ÅŸi estetic al rondelului. (GEORGICÄ‚ MANOLE)
Pentru voi, epigramiÅŸtii, Åžtiri.BotoÈ™ani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. AÅŸteptăm creaÅ£iile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole)
RAIUL SUINELOR
Printre cei din Parlament,
Unii parcă-s mai de soi,
Le prieÅŸte, evident,
Îmbăierea în noroi. (GRIGORE COTUL)
SPONDILOZA NAÅ¢IONALÄ‚
Sub poverile de ieri
Importate de la ruÅŸi,
Ne-am ales cu noi dureri
În Coloana lui BrâncuÅŸi. (GRIGORE COTUL)
INDIGNARE AUTOHTONÄ‚
Mulţi se-ntreabă şi socot,
Oare ce-au avut în minte
Când pe singurul robot
L-au ales ÅŸi-i preÅŸedinte. (GRIGORE COTUL)
UNUI ELECTRICIAN
S-a accidentat, se pare,
Circulă o versiune,
Joasa lui calificare,
La înalta tensiune. (VASILE LARCO)
CONJUGALÄ‚
Bărbatul este „fir întins”,
Nicicând n-ar vrea să fie-nvins,
Da-i prins ÅŸi n-are cum să iasă…
Din fir femeia face plasă. (VASILE LARCO)
MEDITARE
Când bolilor le cazi în plasă
Şi pe mosor s-adună anii,
Amicii-n pace toÅ£i te lasă…
Dar te înghesuie duÅŸmanii! (VASILE LARCO)
NOROC PARÈšIAL
Despre-a noastră căsnicie
Nu mă plâng acum deloc:
Cel puțin a mea soție
Sigur, a avut noroc!(MIHAI HAIVAS)
INFIDELITATE PROVOCATÄ‚
Pot fi considerat chiar un mișel,
Dar vorba mea nu va crea prăpăd:
SoÈ›ia-n lipsă, nu pot s-o înÈ™el...
DorinÈ›a-mi vine numai când o văd!(MIHAI HAIVAS)
INVESTITORI CĂPUȘĂ
Au venit cu fierăstraie,
NepoftiÈ›ii È™i puÈ™i pe „glume”,
Ca, pădurea să o taie
Și s-o răspândească-n lume.(MIHAI HAIVAS)
APROPO DE „MÄ‚ DOARE LA BASCÄ‚”
Nu spune asta nimeni la-ntîmplare,
Ci vrea ca să mascheze cu decenţă,
Durerea într-un loc ascuns din care
Răsuflă bruma de inteligenţă. (GHEORGHE BĂLĂCEANU)
UNUIA CARE SPUNE CÄ‚-L DOARE LA BASCÄ‚
De vrei să știi umila mea părere,
Te-nșeli de crezi că e un gură-cască,
Fiindcă n-are cum simţi durere
În spaÅ£iul gol ce-l are el sub bască! (GHEORGHE BÄ‚LÄ‚CEANU)
VOCEA GÄ‚INII AUTOHTONE
Din UE carne, ouă, ştiţi prea bine
Cam fără gust mîncaÅ£i de-ntorc eu foaia;
La minte mulţi vă comparaţi cu mine
Şi brand de ţară vreţi s-alegeţi oaia?! (GHEORGHE BĂLĂCEANU)
ÎN SPIRITUL JUSTIÅ¢IEI
Pe demnitari să nu-i deochi,
Că-n faze demne de generic,
Fac legile legaţi la ochi
Şi le votează pe-ntuneric! (VALENTIN DAVID)
FIECARE PE LEGEA LUI
Åži maidanezi ÅŸi câini de rasă,
La lună sau împărăţie,
ToÅ£i latră-n draci, cu limba scoasă…
Fiindcă e democraţie! (VALENTIN DAVID)
SPORTURI POPULARE
Din greu, spinarea ni se-apleacă
Trudind cu sapa ÅŸi cu furca,
Iar guvernanţii noştri joacă
Absenţi, cu soarta noastră, ţurca. (VALENTIN DAVID)
DEFINIÅ¢II ÎN I: Ispita
E o persoană ce te-îmbie
Și te provoacă înadins
E vai È™i-amar de-a ta soÈ›ie…
În mreaja ei de te laÈ™i prins! (GHEORGHE GURÄ‚U)
SEFINIÅ¢II ÎN I: Idolul
Iubitul celor la putere
Sau fan într-un limbaj aparte
Din alt punct însă de vedere
E tot un drac… dar e cu carte! (GHEORGHE GURÄ‚U)
DEFINIÅ¢II ÎN I: Istorisire
O snoavă zice-se că este
În stilul lor de literaÈ›i
Sau într-un fel altă poveste
Din care amănunte-aflați! (GHEORGHE GURĂU)
DEFINIÅ¢II ÎN I: Infractorul
Se spune multe despre el
Că fură, dă în cap, È™parleÈ™te
Să se-întreÈ›ină singurel…
Iar când nu fură… „ciripeÈ™te”! (GHEORGHE GURÄ‚U)
OBSERVAÅ¢IE
De când pădurea este verde
Şi munţii stau voinici şi drepţi,
Cel prost, când timpul său ÅŸi-l pierde,
Îl caută la cei deÅŸtepÅ£i… (GHEORGHE BÂLICI)
AXIOMÄ‚
Învăţătura, vis urât,
Când prostului îi stă în gât,
E clar că nici un esculap
Nu poate să i-o urce-n cap… (GHEORGHE BÂLICI)
CRITICII LITERARI
Oameni generoÅŸi, de bine,
Dacă scrii cumva o carte,
Se aruncă toţi pe tine
Ca să-şi facă şi ei parte. (VASILE MANOLE)
TINICHIGII
Astăzi tabla înmulÅ£irii,
Când de treabă le mai arde,
Ca un semn al preţuirii
O tot pun pe la mansarde. (VASILE MANOLE)
MATEMATICIANUL
De e cumva la ananghie
Când este vorba de femei
Şi-i prins de-amantă la soţie
Aplică „regula de trei”. (VASILE MANOLE)
NU TOTUL E SUPORTABIL
Chiar de-mi este greu în viaţă
Suport calm orice mâhniri,
Dar m-apucă brusc o greaţă
Când ascult la T.V. ÅŸtiri. (GHEORGHE I. GHEORHE)
„DEMOCRAÅ¢IE”
Papagalul întrebai:
-După gratii de ce stai?
Răspunse firesc:
-Pentru că vorbesc. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
SÄ‚RÄ‚CIE
Chiar de sunt prea insistent,
Eu vă spun la toţi din neam:
Îmi curg ochii permanent
(Când văd ce venituri am). (GHEORGHE I. GHEORGHE)
EXEMPLU DE BUNÄ‚ PURTARE
Mă culc la zece, ni la rând,
Nu mai fumez, nu beau tărie,
Nevasta nu-mi înÅŸel nicicând;
Dar de-am să ies din puşcărie!... (ION DIVIZA)
ANTIBAHICÄ‚
Lasă, omule, beţia:
Toate de la ea se iau;
Ştii că poţi să-ţi pierzi soţia?...
- Da’ cât trebuie să beau?! (ION DIVIZA)
UNOR SOÅ¢I ORGOLIOÅžI
DeÅŸi în cuplu n-au război,
Doar separat îi ia fiorul,
Căci dragostea-i mereu în doi,
La propriu poate fi…amorul! (ELENA MÂNDRU)
INVESTIÅ¢II STRÄ‚INE PE LITORAL
Privind atent eu pot să spun
La cum arată litoralul,
Că e momentul oportun
Să-şi bage Marx tot capitalul! (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
CREIERII JANDARMILOR
Să ştii, jandarmii creier au,
Îmi spune ÅŸeful de pluton;
Åži cu mândrie mi-arătau
Că ei au creieri pe baston. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ
NU PREA SUNT LOCURI ÎN SPITALE
L-am dus – era riscant s-amân –
La doctor pe bunicul,
Dar l-a respins că-i prea bătrân,
A reÅ£inut doar plicul. (PETRU-IOAN GÂRDA)
SUGESTIE
Dacă n-au seringi, eter,
Spre a anestezia
S-angajeze un boxer
De categorie grea. (PETRU-IOAN GÂRDA)
DEZARMONIE ÎN PANDEMIE
O iarnă lungă,-i spun, ne paște,
La care, trist, conviva:
„Dar crezi că mai pupăm noi moaÈ™te
De Sfânta Paraschiva?!” (NICOLAE MÄ‚TCAÅž)
UN PRIMAR CARANTINAT CERE DSP
DEROGARE DE LA IZOLARE
Știind că vulgu-i agitat
Și treburile sunt nasoale,
El cum să stea carantinat,
Când tre' s-apese pe pedale?! (NICOLAE MÄ‚TCAÅž)
UN BIET CANDIDAT „CHINOFIL”
A salvat în urbe-un Câine.
Șo pe el! Ce mai tam-tam!!!
Dar din cei - ce-o mai rămâne? -
Ce-o planetă-au strâns: „Ham-Ham”?? (NICOLAE MÄ‚TCAÅž)
CAMPANIE INEGALÄ‚ ÎNTRE NOII CANDIDAÅ¢I
ÅžI PRIMARII ÎN FUNCÅ¢IE
Confruntarea, poate,-ar fi curată,
De n-ar fi un șpil al ștrengăriei
Când edilii lauda mascată
O plătesc din jebul primăriei. (NICOLAE MĂTCAŞ)
CÂINII LUI ACTEON
Cățăitoare rea, cu limba-i culmă
Le-a ros la mulți - și sieși! - din colon.
Pe labe pusă,-n somn și-acum o ulmă
Zăvozii ce l-au rupt pe Acteon. (NICOLAE MĂTCAŞ)
CARUSELUL DE LA DEVESELU
N-au prins bine să-l îngroape
Pe edilul mort (bizar),
Că deja vor să-l dezgroape:
A fost reales primar! (NICOLAE MÄ‚TCAÅž)
DECESUL UNUI PRIMAR NOU ALES
ÅžI ZURBA MULÅ¢IMII
Radiind că visu-i s-a-mplinit,
Și-a È™i dat obÈ™tescul - prompt - sfârÈ™it,
Iar votanții - La-nvoială nu-i tocmeală! -
Au venit să-i ceară socoteală. (NICOLAE MĂTCAŞ)
CA ÎN PROPRIA FEUDÄ‚
Unii-și fac din primărie
Veritabilă moșie
Care-o lasă, la ieșire,
Fiilor drept moștenire. (NICOLAE MĂTCAŞ)
AÅ¢I VOTAT PENTRU SCHIMBARE?
Se-ncontrau doi sărsălani
Că nu s-a schimbat nimica:
Ce mi-e plicușor cu bani,
Ce mi-e bani cu sacoșica... (NICOLAE MĂTCAŞ)
PACT CU DUMNEZEU
Ca un bun creÅŸtin, românul,
S-a gândit când a votat
Åži-a ales ÅŸi el pe unul,
Care e la cer plecat! (MAX OPAIÅ¢)
ÎNÅ¢ELEGERE MUTUALÄ‚
La medic, e ca la şcoală:
Nu te duci cu mâna goală.
Rezultatele, în fine...
Nu vin numai pentru tine! (MAX OPAIÅ¢)
CONCLUZIE
M-am convins ÅŸi eu, deci spun
Că lupta pentru putere,
E în fond un lucru bun…
Ce serveÅŸte la avere! (MAX OPAIÅ¢)
DUPÄ‚ ALEGERI NOAPTE BUNÄ‚ CCR !
Mii de votanți falși, FLOTANȚI,
Nomazi cretini, imorali,
CorupÈ›i de aleÈ™i “culanÈ›i”;
Legi proaste îi scot legali. (DUMITRU BUJDOIU)
BUNĂ ȘI MASCA
Ne-am cuplat la o terasă,
Eu și ea, mascați, la masă
Și-acum vrea să clevetească:
- Erai mai frumos cu mască. (DUMITRU BUJDOIU)
PRINS LA O VECINÄ‚
- Tot mă-ntrebi pe față ce-am?
M-aruncat Sile pe geam;
- Dar ești tare șifonat,
- Un etaj, eu dezbrăcat...(DUMITRU BUJDOIU)
DUPÄ‚ ESCAPADA SOÈšIEI
- Zi, mă ierți pentru păcat?
Numai trei nopți am lipsit;
- Da, te iert că ai plecat,
Dar nu, că ai revenit. (DUMITRU BUJDOIU)
LA PESCUIT
Văzând că nada mea animă
Fiinţele din baltă rar,
Am pus în loc de râmă, rimă
Åži-am prins un critic literar. (EFIM TARLAPAN)
UNUI JUNE
Cu verigi în nas (vreo nouă!)
Åži cercel într-o ureche,
Spune că e modă nouă…
Eu nu-l cred! La boi e veche… (EFIM TARLAPAN)
UNUI ÅžOFER ÎNCEPÄ‚TOR
Ca oricare trecător
Mă feresc de el când vine:
Dacă e începător,
Poate-ncepe chiar cu mine! (GEORGE CONSTANTINESCU)