O carte, un document, o mărturie

 O carte, un document, o mărturie

Întreaga activitate jurnalistică a poetului Mihai Eminescu prezintă un interes major pentru toate categoriile de cititori, domeniile abordate şi temele tratate de ziarist exprimând profunda sa gândire, pe multiple planuri, cu deosebire în perioada activităţii sale de la "Timpul" (1876-1883).

Cunoscut prin râvna cu care-şi realizează orice scriere pe care ne-o oferă, prof. Dr. Gică Manole focalizează de această dată poziţia poetului naţional, Mihai Eminescu, în controversata problemă evreiască. Autorul îşi expune părerile sale în legătură cu convingerile gazetarului exprimate consecvent în coloanele ziarului conservator. Perioada cuprinsă include anii de afirmare a statului Român, din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, anii Războiului pentru Independenţă marcând această perioadă, iar realizarea Acordului de Pace de la Berlin (iunie - iulie 1878) angrena problema izraelită din România, aceasta constituind subiectul unor largi dezbateri în legătură cu articolul 7 din Constituţia Ţării şi aplicarea celui de-al 44-lea articol al Acordului, referitor la acordarea unor drepturi evreilor emigranţi proveniţi din perimetrul unor ţări europene din zonă, relativ recent stabiliţi în România.

Autorul cărţii „Mihai Eminescu şi evreii” îşi propune să limpezească lucrurile în privinţa poziţiei ziaristului Eminescu în problema izraeliţilor prezenţi pe teritoriul românesc, proveniţi ca urmare a unor migraţiuni ce au avut loc în secolul al XIX-lea.

A fost Eminescu un antisemit, a militat el împotriva evreilor emigranţi care şi-au găsit adăpost pe meleagurile noastre?

Cartea dă un categoric răspuns negativ acestei întrebări, consolidând în acelaşi timp adevărul că poporul român, remarcat prin toleranţa pe care a manifestat-o faţă de toţi cei care au ajuns pe aceste meleaguri, a avut o atitudine profund umană şi faţă de cei ce s-au  aşezat, în aceşti ani, în satele şi oraşele româneşti, începând o nouă viaţă alături de semeni ale căror bunătate sufletească şi firi înţelegătoare le-au asigurat o bună convieţuire.

„Nu ura faţă de altul/alţii l-a determinat pe Mihai Eminescu să scrie extraordinarele sale articole despre chestiunea evreiască din România, ci, aşa cum a declarat-o chiar el, dragostea  faţă de soarta poporului român, temerile sale că, dacă evreii primind cetăţenia română, vor controla autoritar financiar-economic societatea românea-scă, în paguba poporului vechi, istoric” - afirmă de la început autorul cărţii.

Eminescu are în vedere activitatea nefastă a celor de curând stabiliţi pe pământ românesc, cu scopul de a profita de pe urma celor exploataţi, speculanţii şi elementele venale fiind condamnaţi de pana poetului-ziarist. El nu concepe ca cel ce-şi munceşte cu grea trudă pământul pentru a trăi mai bine, în îndestulare, el şi familia lui, să fie afectat de tendinţa de trăi parazitar, manifestată la unii nou-veniţi. Aducând argumentul apărării moşiei cu preţul tributului de sânge, Eminescu nu poate admite raporturi de egalitate în faţa legii a românilor de tradiţie cu cei care-şi doresc cetăţenie cu scopul ascuns de a deveni stăpâni de moşie.

Desigur, dezbaterile se desfăşoară în forul legislativ al ţării, dominantele politice accentuând dramatismul acestei bătălii în care el, ca reprezentant al organului de presă conservator atacă din toate poziţiile partida liberală, declarată de partea celor care clamează „drepturi cetăţeneşti egale”.

Reafirmându-şi simpatia şi buna-credinţă faţă de evrei, Mihai Eminescu atacă în același timp şi elementele de rea-credinţă din rândul imigranţilor care, aderând la Alianţa Izraelită Universală, se înscriu de fapt pe poziţii ce contravin calităţii de cetăţeni ai României. Necruţător cu exponenţii cu care se află în opoziţie, poetul militează pentru realizarea obiectivului naţional în orice hotărâre stabilită de plenul aleşilor.

Numeroasele argumente promovate de poet în coloanele ziarului său, marcate vizibil de patriotismul pe care de fiecare dată l-am admirat la Eminescu, fac ca, concomitent  cu preocuparea permanentă pentru viaţa politică emancipată, să fie mereu prezente elementele trecutului cu tot ceea ce societatea românească a avut mai de preţ, care impun respect şi pentru nou-veniţii doritori de drepturi şi cetăţenie română.

Cerinţele Congresului de Pace de la Berlin, stârnind vii polemici în societatea românească, au făcut ca problema izraelită să fie angrenată în acest uriaş malaxor de idei şi tendinţe. Lui Mihai Eminescu trebuie să-i recunoaştem atitudinea constantă, exprimată în orice articol referitor la chestiune, lucru pe care autorul cărţii „Mihai Eminescu şi evreii” îl reflectă minuţios.

Noua carte a domnului prof. dr. Gică Manole se impune cu concluzii ferme: „Aşadar, dacă Mihai Eminescu i-a combătuit pe evrei, i-a criticat cu asprime, a făcut-o din postura de apărător al intereselor majore ale poporului român, punctele sale de vedere neavând nimic de-a face cu xenofobia, rasismul sau antisemitismul. Orice acuze aduse poetului naţional de antisemitism, atunci ca şi astăzi, sunt nule și neavenite, ele dovedind rea-credinţă şi obrăznicie din partea unor indivizi lipsiţi de cel mai elementar simţ al adevărului istoric.”

Zecile de articole analizate de autor comentate şi prezentate în paginile cărţii reprezintă dovada unei conduite corecte a poetului, poziţia sa de ziarist înţelegând cu matură responsabilitate rolul său în raport cu evenimentele epocii şi cu necesitatea de a se afla în prima linie a apărării poziţiei României în aspiraţiile sale de libertate şi independenţă în context european.

Reproducerile de texte din ultima parte a cărţii aduc date suplimentare, întărind convingerea cititorului şi în ceea ce priveşte politica internă a României, rezolvarea problemei izraelite căpătând dimensiunea reală şi o soluţionare care să reflecte capacitatea matură a forurilor statale româneşti. Marcând paşi importanţi în rezolvarea acestei probleme, Eminescu se impune astfel ca un analist nepărtinitor şi un dârz apărător al valorilor Istoriei, Culturii şi Moralităţii Naţionale.

„Mihai Eminescu şi evreii” se înscrie nu numai ca un succes al autorului, ci şi ca valoros document al atestării preocupărilor poetului privind cunoaşterea profundă şi rezolvarea marilor probleme ale societăţii româneşti de la sfârşitul secolului al XIX-lea.  

Prof. Dumitru Ivan,
Director al Editurii Quadrat, Botoşani

 

 

Spune-ne opinia ta

Articole similare

Dumitru Ivan: Anul Marii Uniri

Vineri, 9 Noiembrie 2018
360

Dumitru Ivan: Noi şi Europa

Miercuri, 20 Iunie 2018
355

Neștiutele căi ale dragostei

Miercuri, 31 Ianuarie 2018
470

GICĂ MANOLE: Slujind cauza Naţională

Joi, 2 Noiembrie 2017
682

Un secol de istorie

Vineri, 22 Septembrie 2017
507

Vezi alte știri publicate de Stiri Botosani

Actorii botoșăneni care au călcat pe covorul roșu de la Cannes revin în Botoșani! (Foto)

astăzi, 11:55
60

Comunitatea Rușilor Lipoveni din Botoșani, împreună cu Uniunea Armenilor din România - sucursala Botoșani, invită publicul pe 24 martie, la ora 12.30, în Sala “Eminescu&rd...

Mesaj devastator pentru politicieni de la copilul unor români care muncesc în Italia: ”I-au înstrăinat pe părinții mei!” / ”Noi o să fim puterea țării!”

astăzi, 11:25
105

La doar 15 ani, Denis, un adolescent de origine română născut și crescut în Italia, a devenit subiectul unei dezbateri intense după ce a postat pe rețelele de socializare un mesaj pat...

S-au oprit sau nu căutările lui Ayan pe timpul nopții? Mărturisirea unui localnic: ”Aici pot confirma!” (Foto)

astăzi, 10:34
1125

Din fericire, copilul a fost găsit luni de către polițiști. Micuțul era nevătămat, fiind predat imediat medicilor pentru a fi evaluat medical.Dispărut de duminică, în jurul orei 15....