În mare parte nu sunt cărțile pe care le vedem în topurile vânzărilor, iar asta se întâmplă din două motive: 1. nu-mi doresc să îți servesc topuri care există deja și care sunt raportate la vânzări ori la potențiale vânzări; 2. eu nu prea citesc de fel cărțile pe care le văd în topul vânzărilor, pe unele dintre ele considerându-le a fi de duzină (m-am ars cu câteva, acum suflu și-n iaurt). Așadar lista de mai jos conține exclusiv cărți pe care eu le consider demne de citit. O chestie pur subiectivă, cu alte cuvinte, astfel că voi argumenta fiecare alegere chiar cu un strop de dorință în a deschide și a citi din scoarță în scoarță fiecare dintre cele 10 cărți. (Ioana Radu)
Iată recomandările mele literare pentru anul 2018:
Top 10 cărți de citit în 2018
1. It’s so easy… și alte minciuni, de Duff McKagan
A devenit cartea mea de suflet pe măsură ce o citeam și, de fiecare când privesc înapoi, spre ea, mă încearcă un sentiment aparte. Duff McKagan, basistul trupei Guns N’ Roses, cel care a făcut parte din trupă înaintea anilor de glorie și în timpul acostora, fiind totodată prezent și la descompunerea ei, și-a scris autobiografia într-o manieră greu de egalat. Cartea It’s so easy… și alte minciuni prezintă povestea lui, o poveste de viață relatată fără rușine și fără ocolișuri. Totodată, o poveste plină de alcool și droguri, dar nu în ultimul rând de dragostea pentru muzică, acel ceva care îi apridea în suflet un foc cum nimic și nimeni altcineva nu a reușit. Pasiunea este poate unul dintre ingredientele esențiale în viață. Recomand cu drag autobiografia It’s so easy… și alte minciuni a lui Duff McKagan. Repet, pentru mine a devenit destul de ușor o carte de suflet.
2. Petrecere până în zori, de F. Scott Fitzgerald
În urmă cu un an și ceva am citit recenzia acestei cărți pe un blog, iar de atunci mi-a rămas în minte și am știut că o să vreau cartea. O pusesem în secțiunea de wishlist de pe blog și mare mi-a fost bucuria când am primit-o de la un prieten și soția lui. Nu am mai citit nimic de F. Scott Fitzgerald și am un feeling că o să mă prindă cartea asta și o să-mi doresc să descopăr și alte romane de-ale autorului. Petrecere până în zori este un volum de proză scurtă, conținând 18 povestiri orientate în jurul tinerilor – cu dragostea, comunicarea, scânteia și (pe alocuri) neadaptarea specifice celor mai frumoși ani. Nu m-am apucat încă de ea, dar am pus-o pe lista must read pentru 2018 pentru că știu sigur că nu vreau să o las să-mi scape.
3. Arhanghelul Raul, de Ovidiu Eftimie
Pe Ovidiu Eftimie l-am cunoscut anul trecut la târgul de carte Gaudeamus de la Romexpo. Este unul dintre băieții de la Times New Roman :D, deci clar un scriitor pe gustul meu. Sunt convinsă că stilul din carte nu are treabă cu ce se-ntâmplă în online-ul care ne este atât de cunoscut, deci nu mă aștept să deschid cartea și să descopăr vreun pasaj din TNR, ca să excludem orice dubiu în privința asta. Am decis să cumpăr Arhanghelul Raul pentru că eu consider că scriitorii de tipul lui Ovidiu Eftimie merită să li se dea atenție, dar în egală măsură și pentru faptul că am citit cele câteva rânduri de pe spatele cărții și m-au convins că romanul e de citit și chiar de adăugat în top 10 cărți de citit în 2018. Până îl devorez eu și pun la cale recenzia, îl poți căuta pe net pentru a afla mai multe despre el.
4. Războiul nu are chip de femeie, de Svetlana Aleksievici
Al Doilea Război Mondial nu va ajunge niciodată să-și dezvăluie întreaga grozăvie. În spatele faptelor de arme, al atrocităților și al crimelor monstruoase comise împotriva civililor se ascunde o altă realitate. Aceea a miilor de femei sovietice trimise pe front împotriva inamicului nazist. Svetlana Aleksievici și-a dedicat șapte ani din viață colectării mărturiilor unor femei care, multe dintre ele, la momentul acela erau abia ieșite din copilărie. După primele sentimente de euforie, asistăm la o schimbare radicală de ton, pe măsură ce ajungem la încercarea fatală a luptei, însoțită de partea sa de întrebări și de suferință. Abandonând tăcerea în care și-au găsit refugiul, aceste femei îndrăznesc, în sfârșit, să prezinte războiul așa cum l-au trăit.
5. Suflet tatuat, de Raluca Sterian-Nathan
Iată o altă carte pe care mi-am propus să o citesc în 2018. Suflet tatuat face parte din categoria biografii/memorii/jurnale și prezintă viața Ralucăi Sterian-Nathan. Ea s-a născut la București, iar în anul 1964 a plecat în Franța, acolo unde l-a întâlnit pe Jean-Jacques Nathan, marea ei dragoste. Dar mai devreme, în România, Raluca Sterian şi familia ei au cunoscut persecuţiile politice – deopotrivă naziste şi staliniste. În ciuda foametei, a fricii, a însingurării venite odată cu instaurarea regimului comunist, Ralucăi i-a placut întotdeauna să râdă, să joace teatru, să iubească. Se căsătoreşte pentru prima oară la şaisprezece ani. Are aventuri amoroase zbuciumate. Ca să poată intra la Institutul de Teatru, e obligată să lucreze vreme de un an într-o uzină. E preţul cu care poate juca după aceea în Mutter Courage la Teatrul Naţional din Iaşi (loc în care are parte și de două tentative de otrăvire). Mai târziu cunoaşte interogatoriile Securităţii, inclusiv tortura. Totuşi povestea vieţii Ralucăi Sterian-Nathan nu e tristă. Pe lângă o intuiţie care o face uneori să vadă pur şi simplu viitorul, marile calităţi ale autoarei sunt umorul şi optimismul. Umorul face haz de disperare, iar optimismul învinge un destin potrivnic. Amintirile Ralucăi Sterian-Nathan devin astfel o lecţie de speranţă.
6. Ministerul durerii, de Dubravka Ugrešić
Ministerul durerii este un roman apărut în urmă cu mai bine de 10 ani, fiind tradus în mai multe limbi și apărând în peste 20 de țări. Autoarea este de origine croată, dar s-a stabilit apoi în Olanda. Apatridă fiind, adică părăsind ilegal Croația și pierzându-și calitatea de cetățean al patriei sale (totodată fără a dobândi cetățenia țării în care s-a stabilit), ea și-a strâns în pumn nostalgia apartenenței și a pus la cale Ministerul durerii. Cei de la The Independent au menționat că această carte “descrie abilitatea de a supraviețui și de a-ți spune povestea, chiar și atunci când te afli în ghearele disperării, lipsit de orice speranță”. Dacă anul 2018 ar fi anul în care fiecare dintre noi ar lupta pentru ceea ce își dorește sau doar pentru a răzbi și pentru a face pasul către ceva mai bun, cartea asta cred că ar trebui să fie pe lista celor de citit. Nici eu n-am citit-o încă, dar o devorez cât de curând și revin cu recenzia. De obicei însă nu mă înșel în privința cărților.