O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:
Politica a fost ÅŸi a rămas o sursă imensă de muls pentru umoriÅŸtii lumii. La noi nu e întâmplător faptul că primele două volume, apărute în 1869, aveau înscrisă în titlu noÅ£iunea de epigramă. Politica a devenit „hrana” predilectă a epigramiÅŸtilor. Politicienii sunt, în acelaÅŸi timp, Å£inta preferată. Au ÅŸi pentru ce. Mihai Eminescu, în scrierile sale, n-a iertat politicienii. El spunea că „greÅŸelile în politică sunt crime, căci în urma lor suferă milioane de oameni nevinovaÅ£i, se-mpiedică dezvoltarea unei ţări întregi”. În ceea ce priveÅŸte dezbaterile politice, Eminescu adăuga: „luptele de partid la noi nu-s de principii, ci de persoane” ÅŸi „aparenÅ£a Å£ine locul adevărului”. Articolele lui Eminescu pun pe seama politicienilor demagogia, confiscarea ideii de patriotism, domnia absurdă a frazei, actul de condamnare a ceea ce nu cunosc, permanenta preocupare de a taxa pe adversar etc., aspecte care sunt valabile ÅŸi astăzi. Eminescu avea în sufletul său ceea ce putem numi proiectul etno-politico-statal. Ca cititor vechi de epigrame pot afirma că majoritatea epigramiÅŸtilor români sunt dominaÅ£i de acelaÅŸi proiect eminescian. Ei sunt mereu atenÅ£i la umorul involuntar al oamenilor politici sau la ruperile de logică prezente adesea în intervenÅ£iile ÅŸi faptele lor. Sindromul CaÅ£avencu, asezonat de suita de perle în exprimare, este evident ÅŸi azi la politicieni. AdepÅ£ii politicii pasive, ca ÅŸi adepÅ£ii metodelor agresive, fac din politicienii noÅŸtri surse demne de poanta epigramei.
Psihologii (vezi, spre exemplu, Constantin Cornea), făcând un profil al politicianului român, i-au găsit patru defecte mari din care derivă altele: 1. grandomania; 2. paranoia politică (preocuparea principală este distrugerea adversarului); 3. goliciunea mesajului electoral ( programul politic e praf în ochii alegătorului); 4. greÅŸelile celor dinainte (se dă vina pe cei care au fost înainte la guvernare). Epigrama pe o temă politică a avut un recul în perioada stalinismului ÅŸi a ceauÅŸismului. Cei care le creau s-au străduit, vorba lui Gheorghe Grigurcu, „să-ÅŸi conserve dreapta conÅŸtiinţă”, nu le puteau publica, însă erau rostite cu diferite ocazii. Volumul semnat de George Zarafu, „Antologia epigramei politice” (Editura „Victor Frunză”, BucureÅŸti, 1994) debutează cu astfel de creaÅ£ii, de regulă fără titlu, a căror autori nu se cunosc, dar circulau pe cale orală: „Decât muncă fără rost, / Mai bine puÅ£in ÅŸi prost! / Leafa este ca să stai, / Din ce furi, din aia ai!”; „ Ia Ziarul, ia „Scânteia”, Ia decretul cu femeia! / A ieÅŸit comunicatul / Să plătim iar celibatul”; „Aseară m-am îmbătat / La un magazin de stat! / Da’ nimica n-am plătit…/ Că mi-s membru de partid.”; „Foaie verde de pe coastă, / Nici aceea nu-i nevastă, / Care n-are zeamă-n blid / Åži drăguÅ£ de la partid.”; „Prin ÅŸedinÅ£e cât mai dese, / Cheia marilor succese! / Din greÅŸeală în greÅŸeală / Spre victoria finală!” etc.
Antologia lui George Zarafu adună epigrame politice scrise de aproape 150 de nume în perioada 1940-1994. Toate acoperă cele ÅŸase umori proprii omului (vezi Andrei PleÅŸu) ÅŸi pe care politicianul nu le abandonează pentru nimic în lume: vanitatea, antipatiile personale, pofta de notorietate, frustrarea, inflaÅ£ia propriei competenÅ£e ÅŸi idolatria propriei „instalări”. Eu aÅŸ mai adăuga aplecarea spre hedonism (amante, neveste noi) ÅŸi căderea sub efectul măreÅ£iei banului (corupÅ£ia). ReÅ£inem din epigramele semnate de George Zarafu ÅŸi incluse în antologie: După alegeri: „M-a cuprins, vă jur, amarul, / După-alegerile noi! / A ieÅŸit din nou văcarul!.../ C-am votat ca niÅŸte boi.”; I. L. Caragiale: „A dojană ÅŸi-a mirare / Ne priveÅŸte permanent! / Că eroii din „Scrisoare” / Au ajuns în Parlament!”; Filozofică: „Mai avem de-alergătură / Până la democraÅ£ie! / C-am sărit din dictatură / În deplină anarhie!”; Import de grâu: „Vin vapoare-n România! / Vin cu grâu american! / RuÅŸii ni-l dădeau, se ÅŸtie, / Tot pe cel din Bărăgan!”; Å¢iganii: „Azi, în statul democrat, / N-o mai duc ca mai-nainte! / Că au rege ÅŸi-mpărat… / Pe când noi…doar preÅŸedinte!”;
EpigramiÅŸtii ÅŸtiu că foarte mulÅ£i politicieni devin un fel de „Costică Îngâmfeanu”, după portretul dat de regele Carol al II-lea pe vremea când era principe. Adrian Majuru, citind acest punct de vedere al principelui Carol, extrage trei aspecte mari ce vizează comportamentul politicianului de tip „îngâmfeanu”: 1. „compromisul cu nevasta”; 2. „deviza „Guvernul este de vină!”: 3. „ameninÅ£area „Nu ÅŸtiÅ£i voi cine sunt eu?!”. Adrian Majuru face ÅŸi o analogie între „îngâmfeanul” anului 1900 ÅŸi „îngâmfeanul” anului 2000: „Costică Îngămfeanu poate că nu este tocmai un personaj imaginar. El reprezintă psihologia politicianului român, de când valahul se luptă pe arena politică, aÅŸa cum ÅŸtie el mai bine. Îngâmfarea multor parlamentari, indiferenÅ£a cu care dorm, se scarpină plictisiÅ£i, visează cu ochii deschiÅŸi, citesc ziare absorbiÅ£i de subiecte „fierbinÅ£i” atunci când se dezbat legi, sunt realităţi destul de cunoscute. Adăugăm ÅŸi alte obiceiuri din vechime: trag chiulul, ciupesc blondele decoltate atunci când au ocazia să le întâlnească sau sunt prinÅŸi cu afaceri personale sau personalizate pe reprezentaÅ£ii familiei ca să nu-i prindă cumva fiscul pe picior greÅŸit. Parcă onorabilul Costică Îngâmfeanu s-a multiplicat în mii de exemplare de o hidoÅŸenie tulburătoare. Costică la vremea lui, îÅŸi mai punea probleme de o aparentă moralitate. Ce să-i spună nevestei sau cum să se disculpe faţă de colegii de partid? Costică de azi îÅŸi sprijină gaÅŸca personală sau familială. Iar dacă astăzi nu mai este Anglia pe gustul de aventură a politicianului nostru ci renumitul Strassbourg, de europarlamentarii noÅŸtri nu s-a mai auzit altecva decât vaiete ÅŸi suferinţă că nu le ajung banii” (vezi “Cotidianul” din 20 octombrie 2011).
Epigramele politice sunt tot mai necesare, iar antologiile cu acest tip de epigramă trebuie să-ÅŸi facă din ce în ce mai mult prezenÅ£a. Mai mult, dacă nici epigramistul nu e implicat politic, poantele lui vor fi gustate ÅŸi vor avea ÅŸi credibilitate. (GEORGICÄ‚ MANOLE)
Pentru voi, epigramiÅŸtii, Åžtiri.BotoÈ™ani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. AÅŸteptăm creaÅ£iile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole)
A(P)TITUDINE
Cu prostul o păţeşti mereu
Odată ce l-ai promovat,
La propriu se descurcă greu,
Dar mai uÅŸor la…figurat (GRIGORE COTUL)
ÎNGRIJORARE
Dacă gigacaloria
Mai continuă să crească,
Se-ncălzeÅŸte România
Cu căldura sufletească. (GRIGORE COTUL)
RUGÄ‚CIUNE
În sus înalță dânsul rugă
Spre cer, că viața-i este grea;
Să nu mai fie rob sau slugă…
Dar nici prea liber nu prea vrea! (GHEORGHE GURÄ‚U)
ANUNÅ¢ LEGAT DE COVID-19
Anunț făcut pentru acei
Ce stau în casă-închiÈ™i cu clanÈ›a
PoÈ›i face dragoste cât vrei…
Normal, dar respectând distanÈ›a! (GHEORGHE GURÄ‚U)
CRITICILOR MEI
E omul ce dreptatea-împarte
Poeților; celor ce scriu;
În timp a scos chiar È™i o carte
Decar sau As, chiar nu mai știu! (GHEORGHE GURĂU)
EVENIMENT CULTURAL
În urbea noastră are loc
Serbare câmpenească;
Când toÈ›i țăranii intră-n joc
Și-încep să…È›upăiască! (GHEORGHE GURÄ‚U)
STARE
Viața-i (s)tare delicată,
Mai cu soare, mai cu nori -
O trăim numai o dată
...Dar murim de mii de ori. (AL. D. FUNDUIANU)
MOR - COVID...
Nu È™tiu ce mi-e ”scris” în carte,
Dar după atâta ceață
Eu nu mă mai tem de moarte
...Ci de viață. (AL. D. FUNDUIANU)
INVITATÄ‚ LA LANSAREA UNUI VOLUM DE PROZÄ‚
Gestul tău m-a dat pe spate
Și de râs m-am prăpădit:
Dându-mi cartea de bucate
Cu-un autograf ,,lățit"! (ELENA MÂNDRU)
EROARE JUDICIARÄ‚ CU UN INCULPAT
Deși el n-a furat vreodată,
Plătindu-și chiar și-un avocat,
Cinci „incompleÈ›i” de judecată,
L-au scos, tembelii, vinovat. (ELENA MÂNDRU)
VISURI DIFERITE
Azi noapte, soața a visat
Că-n stațiune au plecat,
Iar de coșmaruri, soțul, stors
Visă,spre zori, că s-au întors. (ELENA MÂNDRU)
INVESTIÅ¢IE ABSURDÄ‚
De-o fi să coste milioane,
În urbe deputatul nou
Economiei subterane
Vrea să-I prevadă şi metrou. (VASILE LARCO)
PROLIFICUL SCRIITOR
Ne-ntrecut e-n scriitură,
Scrie cărÅ£i neîncetat;
Una e la editură,
Alta-n… anticariat! (VASILE LARCO)
ASIGURARE CONJUGALÄ‚
În oricare căsnicie,
Nici femeia, nici bărbatul,
Cât e lumea n-o să ÅŸtie
Despre ei ce ÅŸtie satul! (VASILE LARCO)
DISPERÄ‚RILE IUBIRII
Mi-e dor de trupu-ţi cald şi mătăsos
Şi urlu să m-audă mahalaua,
Căci fără tine-s nebun furios…
Mi-am rătăcit prin casă pijamaua! (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
ALEÅžII ÅžI-AU MÄ‚RIT SALARIILE
La mărirea de salarii
Care mult i-a bucurat
Au promis parlamentarii
Că se lasă de furat. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
SCRIITORI ÅžI CITITORI
Trăit-au fericiÅ£i, în armonie
Pân’ demonul veni ÅŸi-i ispiti
Pe unii cu plăcerea de a scrie,
Pe alţii cu tortura de-a citi. (ION DIVIZA)
LA STEAUA…BASARABENILOR
(după Mihai Eminescu)
Lumina care vine lin
Din zariÅŸtea adâncă,
Fiind a stelei din Kremlin…
Ne urmăreÅŸte încă. (ION DIVIZA)
“DULCE ZÄ‚BAVÄ‚ CETITUL CÄ‚RÅ¢ILOR”
Eu nu-I citesc pe scriitori,
Dar deschizând o carte,-n fine,
Am constatat cu dulci fiori,
Că unii scriu mai prost ca mine. (ION DIVIZA)
ROMANUL DE DRAGOSTEW
Romanul cu iubiri adevărate,
Ce ne aprinde-n inimi foc nestins,
Pe când eram ÅŸi noi la facultate
L-am cunoscut întâi de la…cuprins. (GHEORGHE BÂLICI)
BÄ‚RBAÅ¢II GALANÅ¢I
Bărbaţii ăştia, mulţi la număr,
Sărută doamnei mai întâi
MânuÅ£a fină…pân’la umăr
Åži umărul pân’la călcâi… (GHEORGHE BÂLICI)
PARAFRAZÄ‚ DUPÄ‚ EMINESCU
La dragostea ce-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că leafa mea de om cinstit
Nu cred c-o să-mi ajungă! (GHEORGHE BÂLICI)
BILANÅ¢ LA 75 DE ANI
După trei sferturi de veac
Când mai căpătăm rutină,
Viaţa nu ar fi un fleac,
Dacă anii-ar fi lumină. (VASILE MANOLE)
PROASPÄ‚T PENSIONAT
Are noi preocupări
Pentru viaţa viitoare,
Merge la înmormântări…
Practic de îmbărbătare. (VASILE MANOLE)
LA SENECTUTE
Devenind mai înÅ£elepÅ£i
Adunăm cu grijă anii,
VieÅ£ii îi suntem adepÅ£i
Aruncând în medici banii. (VASILE MANOLE)
AVEM GUWERNE RELE
E blestemul țării mele,
Să aibă guWERNE Rele;
Conducători îngâmfaÈ›i,
Politruci slabi, agramați. (DUMITRU BUJDOIU)
SOLUÈšIE PENTRU DISTANÈšARE
Ordonanța e un știft,
Cum păstrezi distanța-n lift?
O soluție e clară:
Soțu-n lift, soața pe scară. (DUMITRU BUJDOIU)
TALENTUL MUÈšILOR
Chiar dacă au handicap,
Și ei cântă melodia:
“M-am născut în România”;
...Dându-È™i cu pumnii în cap. (DUMITRU BUJDOIU)
DIN PĂCATE, ALT BRAȘOV
Dintr-un oraÈ™ fain, splendid,
Ajunse și el de-ocară,
În primele trei din È›ară;
Nu la turism, la...COVID. (DUMITRU BUJDOIU)
OMS NE DUCE ÎN DERIZORIU
Dacă n-are SARS-CoV-2
Nici în clin cu clorochina,
O fi mare tărăboi
Că nu s-a născut în China? (NICOLAE MÄ‚TCAÅž)
CHINA ÅžI ORIGINEA CORONAVIRUSULUI
Dacă nu-i, în toiul poarei,
Vinovată de nimica,
Cam de ce, la cât de mare-i,
A cam prins s-o ieie frica? (NICOLAE MÄ‚TCAÅž)
O NENOROCIRE NU VINE
NICIODATÄ‚ SINGURÄ‚
La câte boli ne năbuÈ™eau pe vrană,
Ne mai lipsea năprasnicul COVID.
AÈ™a-i la noi: când sare pui pe rană,
Musai s-adaugi și nițel acid. (NICOLAE MĂTCAŞ)
LE-A ZÄ‚DÄ‚RNICIT PLANURILE
Se urzea, cert, la partid
Că vor fi anticipate,
Dar perfidul de COVID
Le-a dat planurile pe spate. (NICOLAE MÄ‚TCAÅž)
ARGUMENT
Ea - știristă la un post de stat,
Zi și noapte cu COVIDU-n gură,
Să se protejeze, - a divorțat:
Prima, cea mai drastică, măsură. (NICOLAE MĂTCAŞ)
S-AU SÄ‚TURAT DE STAREA DE ALERTÄ‚
În spitale, spun flecarii,
E detenție, tortură.
Cine-s, dar, torționarii?
Când i-ntrebi, iau apă-n gură. (NICOLAE MÄ‚TCAÅž)
PROTECTOR SAU VRÄ‚JMAÅž AL POPORULUI
Umblă-o vorbă prin obor -
Nu-i a dirijorului? -
C-ar fi nu susținător -
DúÈ™man al poporului! (NICOLAE MÄ‚TCAÅž)
DAR NICI PAZA TOT NU LE PREA PLACE
Ni se tot plânge-un demnitar
De teroriști - c-au să-l atace,
De asasini un altul, dar
Sub pază pus tot nu-i prea place. (NICOLAE MĂTCAŞ)
DEPINDE DIN CE UNGHI PRIMEÅžTI
Într-un lucru, de-o să-È›i pese,
Vezi, că-l miști sau nu-l prea miști,
Tu - conflict de interese,
El - atac de teroriști. (NICOLAE MĂTCAŞ)
STRATEGII PREELECTORALE
Crama este locu-n care,
Unii ,,mari" se întâlnesc,
Că e bine la răcoare…
Nu ca la ...BECIUL DOMNESC! (MAX OPAIÅ¢)
UNUI GURALIV
Èši-au sugerat unii colegi,
Că- n lipsă de performanță,
Cât de cât poÈ›i să mai dregi,
Dacă tai puÈ›in din… ,,clanță"! (MAX OPAIÅ¢)
IRONIE
Dacă stau È™i mă gândesc,
Văd în È›ară Pas cu Pas,
Că străinii mai muncesc…
Noi, la alții, duși de...nas! (MAX OPAIŢ)
UNUI AMIC
Dup-o vârstă, te ajută
Când îÈ›i schimbi uÈ™or È›inuta:
Poartă- acum pantofi cu plută,
Că şi-aşa ești dus cu...pluta! (MAX OPAIŢ)
LA MOARTEA PALAVRAGIULUI
Lume multă în ogradă
- Curioasă ca oricând –
Se înghesuie să vadă
Cum îi ÅŸade lui…tăcând. (LALA BOLOCAN)
RETRO
România lui tov. Nicu
Semăna cu Băi Slănicu:
Mici ÅŸi mari, servili sau hoÅ£i –
Turnau toţi! (EFIM TARLAPAN)