O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:
Politica a fost şi a rămas o sursă imensă de muls pentru umoriştii lumii. La noi nu e întâmplător faptul că primele două volume, apărute în 1869, aveau înscrisă în titlu noţiunea de epigramă. Politica a devenit „hrana” predilectă a epigramiştilor. Politicienii sunt, în acelaşi timp, ţinta preferată. Au şi pentru ce. Mihai Eminescu, în scrierile sale, n-a iertat politicienii. El spunea că „greşelile în politică sunt crime, căci în urma lor suferă milioane de oameni nevinovaţi, se-mpiedică dezvoltarea unei ţări întregi”. În ceea ce priveşte dezbaterile politice, Eminescu adăuga: „luptele de partid la noi nu-s de principii, ci de persoane” şi „aparenţa ţine locul adevărului”. Articolele lui Eminescu pun pe seama politicienilor demagogia, confiscarea ideii de patriotism, domnia absurdă a frazei, actul de condamnare a ceea ce nu cunosc, permanenta preocupare de a taxa pe adversar etc., aspecte care sunt valabile şi astăzi. Eminescu avea în sufletul său ceea ce putem numi proiectul etno-politico-statal. Ca cititor vechi de epigrame pot afirma că majoritatea epigramiştilor români sunt dominaţi de acelaşi proiect eminescian. Ei sunt mereu atenţi la umorul involuntar al oamenilor politici sau la ruperile de logică prezente adesea în intervenţiile şi faptele lor. Sindromul Caţavencu, asezonat de suita de perle în exprimare, este evident şi azi la politicieni. Adepţii politicii pasive, ca şi adepţii metodelor agresive, fac din politicienii noştri surse demne de poanta epigramei.
Psihologii (vezi, spre exemplu, Constantin Cornea), făcând un profil al politicianului român, i-au găsit patru defecte mari din care derivă altele: 1. grandomania; 2. paranoia politică (preocuparea principală este distrugerea adversarului); 3. goliciunea mesajului electoral ( programul politic e praf în ochii alegătorului); 4. greşelile celor dinainte (se dă vina pe cei care au fost înainte la guvernare). Epigrama pe o temă politică a avut un recul în perioada stalinismului şi a ceauşismului. Cei care le creau s-au străduit, vorba lui Gheorghe Grigurcu, „să-şi conserve dreapta conştiinţă”, nu le puteau publica, însă erau rostite cu diferite ocazii. Volumul semnat de George Zarafu, „Antologia epigramei politice” (Editura „Victor Frunză”, Bucureşti, 1994) debutează cu astfel de creaţii, de regulă fără titlu, a căror autori nu se cunosc, dar circulau pe cale orală: „Decât muncă fără rost, / Mai bine puţin şi prost! / Leafa este ca să stai, / Din ce furi, din aia ai!”; „ Ia Ziarul, ia „Scânteia”, Ia decretul cu femeia! / A ieşit comunicatul / Să plătim iar celibatul”; „Aseară m-am îmbătat / La un magazin de stat! / Da’ nimica n-am plătit…/ Că mi-s membru de partid.”; „Foaie verde de pe coastă, / Nici aceea nu-i nevastă, / Care n-are zeamă-n blid / Şi drăguţ de la partid.”; „Prin şedinţe cât mai dese, / Cheia marilor succese! / Din greşeală în greşeală / Spre victoria finală!” etc.
Antologia lui George Zarafu adună epigrame politice scrise de aproape 150 de nume în perioada 1940-1994. Toate acoperă cele şase umori proprii omului (vezi Andrei Pleşu) şi pe care politicianul nu le abandonează pentru nimic în lume: vanitatea, antipatiile personale, pofta de notorietate, frustrarea, inflaţia propriei competenţe şi idolatria propriei „instalări”. Eu aş mai adăuga aplecarea spre hedonism (amante, neveste noi) şi căderea sub efectul măreţiei banului (corupţia). Reţinem din epigramele semnate de George Zarafu şi incluse în antologie: După alegeri: „M-a cuprins, vă jur, amarul, / După-alegerile noi! / A ieşit din nou văcarul!.../ C-am votat ca nişte boi.”; I. L. Caragiale: „A dojană şi-a mirare / Ne priveşte permanent! / Că eroii din „Scrisoare” / Au ajuns în Parlament!”; Filozofică: „Mai avem de-alergătură / Până la democraţie! / C-am sărit din dictatură / În deplină anarhie!”; Import de grâu: „Vin vapoare-n România! / Vin cu grâu american! / Ruşii ni-l dădeau, se ştie, / Tot pe cel din Bărăgan!”; Ţiganii: „Azi, în statul democrat, / N-o mai duc ca mai-nainte! / Că au rege şi-mpărat… / Pe când noi…doar preşedinte!”;
Epigramiştii ştiu că foarte mulţi politicieni devin un fel de „Costică Îngâmfeanu”, după portretul dat de regele Carol al II-lea pe vremea când era principe. Adrian Majuru, citind acest punct de vedere al principelui Carol, extrage trei aspecte mari ce vizează comportamentul politicianului de tip „îngâmfeanu”: 1. „compromisul cu nevasta”; 2. „deviza „Guvernul este de vină!”: 3. „ameninţarea „Nu ştiţi voi cine sunt eu?!”. Adrian Majuru face şi o analogie între „îngâmfeanul” anului 1900 şi „îngâmfeanul” anului 2000: „Costică Îngămfeanu poate că nu este tocmai un personaj imaginar. El reprezintă psihologia politicianului român, de când valahul se luptă pe arena politică, aşa cum ştie el mai bine. Îngâmfarea multor parlamentari, indiferenţa cu care dorm, se scarpină plictisiţi, visează cu ochii deschişi, citesc ziare absorbiţi de subiecte „fierbinţi” atunci când se dezbat legi, sunt realităţi destul de cunoscute. Adăugăm şi alte obiceiuri din vechime: trag chiulul, ciupesc blondele decoltate atunci când au ocazia să le întâlnească sau sunt prinşi cu afaceri personale sau personalizate pe reprezentaţii familiei ca să nu-i prindă cumva fiscul pe picior greşit. Parcă onorabilul Costică Îngâmfeanu s-a multiplicat în mii de exemplare de o hidoşenie tulburătoare. Costică la vremea lui, îşi mai punea probleme de o aparentă moralitate. Ce să-i spună nevestei sau cum să se disculpe faţă de colegii de partid? Costică de azi îşi sprijină gaşca personală sau familială. Iar dacă astăzi nu mai este Anglia pe gustul de aventură a politicianului nostru ci renumitul Strassbourg, de europarlamentarii noştri nu s-a mai auzit altecva decât vaiete şi suferinţă că nu le ajung banii” (vezi “Cotidianul” din 20 octombrie 2011).
Epigramele politice sunt tot mai necesare, iar antologiile cu acest tip de epigramă trebuie să-şi facă din ce în ce mai mult prezenţa. Mai mult, dacă nici epigramistul nu e implicat politic, poantele lui vor fi gustate şi vor avea şi credibilitate. (GEORGICĂ MANOLE)
Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole)
A(P)TITUDINE
Cu prostul o păţeşti mereu
Odată ce l-ai promovat,
La propriu se descurcă greu,
Dar mai uşor la…figurat (GRIGORE COTUL)
ÎNGRIJORARE
Dacă gigacaloria
Mai continuă să crească,
Se-ncălzeşte România
Cu căldura sufletească. (GRIGORE COTUL)
RUGĂCIUNE
În sus înalță dânsul rugă
Spre cer, că viața-i este grea;
Să nu mai fie rob sau slugă…
Dar nici prea liber nu prea vrea! (GHEORGHE GURĂU)
ANUNŢ LEGAT DE COVID-19
Anunț făcut pentru acei
Ce stau în casă-închiși cu clanța
Poți face dragoste cât vrei…
Normal, dar respectând distanța! (GHEORGHE GURĂU)
CRITICILOR MEI
E omul ce dreptatea-împarte
Poeților; celor ce scriu;
În timp a scos chiar și o carte
Decar sau As, chiar nu mai știu! (GHEORGHE GURĂU)
EVENIMENT CULTURAL
În urbea noastră are loc
Serbare câmpenească;
Când toți țăranii intră-n joc
Și-încep să…țupăiască! (GHEORGHE GURĂU)
STARE
Viața-i (s)tare delicată,
Mai cu soare, mai cu nori -
O trăim numai o dată
...Dar murim de mii de ori. (AL. D. FUNDUIANU)
MOR - COVID...
Nu știu ce mi-e ”scris” în carte,
Dar după atâta ceață
Eu nu mă mai tem de moarte
...Ci de viață. (AL. D. FUNDUIANU)
INVITATĂ LA LANSAREA UNUI VOLUM DE PROZĂ
Gestul tău m-a dat pe spate
Și de râs m-am prăpădit:
Dându-mi cartea de bucate
Cu-un autograf ,,lățit"! (ELENA MÂNDRU)
EROARE JUDICIARĂ CU UN INCULPAT
Deși el n-a furat vreodată,
Plătindu-și chiar și-un avocat,
Cinci „incompleți” de judecată,
L-au scos, tembelii, vinovat. (ELENA MÂNDRU)
VISURI DIFERITE
Azi noapte, soața a visat
Că-n stațiune au plecat,
Iar de coșmaruri, soțul, stors
Visă,spre zori, că s-au întors. (ELENA MÂNDRU)
INVESTIŢIE ABSURDĂ
De-o fi să coste milioane,
În urbe deputatul nou
Economiei subterane
Vrea să-I prevadă şi metrou. (VASILE LARCO)
PROLIFICUL SCRIITOR
Ne-ntrecut e-n scriitură,
Scrie cărţi neîncetat;
Una e la editură,
Alta-n… anticariat! (VASILE LARCO)
ASIGURARE CONJUGALĂ
În oricare căsnicie,
Nici femeia, nici bărbatul,
Cât e lumea n-o să ştie
Despre ei ce ştie satul! (VASILE LARCO)
DISPERĂRILE IUBIRII
Mi-e dor de trupu-ţi cald şi mătăsos
Şi urlu să m-audă mahalaua,
Căci fără tine-s nebun furios…
Mi-am rătăcit prin casă pijamaua! (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
ALEŞII ŞI-AU MĂRIT SALARIILE
La mărirea de salarii
Care mult i-a bucurat
Au promis parlamentarii
Că se lasă de furat. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
SCRIITORI ŞI CITITORI
Trăit-au fericiţi, în armonie
Pân’ demonul veni şi-i ispiti
Pe unii cu plăcerea de a scrie,
Pe alţii cu tortura de-a citi. (ION DIVIZA)
LA STEAUA…BASARABENILOR
(după Mihai Eminescu)
Lumina care vine lin
Din zariştea adâncă,
Fiind a stelei din Kremlin…
Ne urmăreşte încă. (ION DIVIZA)
“DULCE ZĂBAVĂ CETITUL CĂRŢILOR”
Eu nu-I citesc pe scriitori,
Dar deschizând o carte,-n fine,
Am constatat cu dulci fiori,
Că unii scriu mai prost ca mine. (ION DIVIZA)
ROMANUL DE DRAGOSTEW
Romanul cu iubiri adevărate,
Ce ne aprinde-n inimi foc nestins,
Pe când eram şi noi la facultate
L-am cunoscut întâi de la…cuprins. (GHEORGHE BÂLICI)
BĂRBAŢII GALANŢI
Bărbaţii ăştia, mulţi la număr,
Sărută doamnei mai întâi
Mânuţa fină…pân’la umăr
Şi umărul pân’la călcâi… (GHEORGHE BÂLICI)
PARAFRAZĂ DUPĂ EMINESCU
La dragostea ce-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că leafa mea de om cinstit
Nu cred c-o să-mi ajungă! (GHEORGHE BÂLICI)
BILANŢ LA 75 DE ANI
După trei sferturi de veac
Când mai căpătăm rutină,
Viaţa nu ar fi un fleac,
Dacă anii-ar fi lumină. (VASILE MANOLE)
PROASPĂT PENSIONAT
Are noi preocupări
Pentru viaţa viitoare,
Merge la înmormântări…
Practic de îmbărbătare. (VASILE MANOLE)
LA SENECTUTE
Devenind mai înţelepţi
Adunăm cu grijă anii,
Vieţii îi suntem adepţi
Aruncând în medici banii. (VASILE MANOLE)
AVEM GUWERNE RELE
E blestemul țării mele,
Să aibă guWERNE Rele;
Conducători îngâmfați,
Politruci slabi, agramați. (DUMITRU BUJDOIU)
SOLUȚIE PENTRU DISTANȚARE
Ordonanța e un știft,
Cum păstrezi distanța-n lift?
O soluție e clară:
Soțu-n lift, soața pe scară. (DUMITRU BUJDOIU)
TALENTUL MUȚILOR
Chiar dacă au handicap,
Și ei cântă melodia:
“M-am născut în România”;
...Dându-și cu pumnii în cap. (DUMITRU BUJDOIU)
DIN PĂCATE, ALT BRAȘOV
Dintr-un oraș fain, splendid,
Ajunse și el de-ocară,
În primele trei din țară;
Nu la turism, la...COVID. (DUMITRU BUJDOIU)
OMS NE DUCE ÎN DERIZORIU
Dacă n-are SARS-CoV-2
Nici în clin cu clorochina,
O fi mare tărăboi
Că nu s-a născut în China? (NICOLAE MĂTCAŞ)
CHINA ŞI ORIGINEA CORONAVIRUSULUI
Dacă nu-i, în toiul poarei,
Vinovată de nimica,
Cam de ce, la cât de mare-i,
A cam prins s-o ieie frica? (NICOLAE MĂTCAŞ)
O NENOROCIRE NU VINE
NICIODATĂ SINGURĂ
La câte boli ne năbușeau pe vrană,
Ne mai lipsea năprasnicul COVID.
Așa-i la noi: când sare pui pe rană,
Musai s-adaugi și nițel acid. (NICOLAE MĂTCAŞ)
LE-A ZĂDĂRNICIT PLANURILE
Se urzea, cert, la partid
Că vor fi anticipate,
Dar perfidul de COVID
Le-a dat planurile pe spate. (NICOLAE MĂTCAŞ)
ARGUMENT
Ea - știristă la un post de stat,
Zi și noapte cu COVIDU-n gură,
Să se protejeze, - a divorțat:
Prima, cea mai drastică, măsură. (NICOLAE MĂTCAŞ)
S-AU SĂTURAT DE STAREA DE ALERTĂ
În spitale, spun flecarii,
E detenție, tortură.
Cine-s, dar, torționarii?
Când i-ntrebi, iau apă-n gură. (NICOLAE MĂTCAŞ)
PROTECTOR SAU VRĂJMAŞ AL POPORULUI
Umblă-o vorbă prin obor -
Nu-i a dirijorului? -
C-ar fi nu susținător -
Dúșman al poporului! (NICOLAE MĂTCAŞ)
DAR NICI PAZA TOT NU LE PREA PLACE
Ni se tot plânge-un demnitar
De teroriști - c-au să-l atace,
De asasini un altul, dar
Sub pază pus tot nu-i prea place. (NICOLAE MĂTCAŞ)
DEPINDE DIN CE UNGHI PRIMEŞTI
Într-un lucru, de-o să-ți pese,
Vezi, că-l miști sau nu-l prea miști,
Tu - conflict de interese,
El - atac de teroriști. (NICOLAE MĂTCAŞ)
STRATEGII PREELECTORALE
Crama este locu-n care,
Unii ,,mari" se întâlnesc,
Că e bine la răcoare…
Nu ca la ...BECIUL DOMNESC! (MAX OPAIŢ)
UNUI GURALIV
Ți-au sugerat unii colegi,
Că- n lipsă de performanță,
Cât de cât poți să mai dregi,
Dacă tai puțin din… ,,clanță"! (MAX OPAIŢ)
IRONIE
Dacă stau și mă gândesc,
Văd în țară Pas cu Pas,
Că străinii mai muncesc…
Noi, la alții, duși de...nas! (MAX OPAIŢ)
UNUI AMIC
Dup-o vârstă, te ajută
Când îți schimbi ușor ținuta:
Poartă- acum pantofi cu plută,
Că şi-aşa ești dus cu...pluta! (MAX OPAIŢ)
LA MOARTEA PALAVRAGIULUI
Lume multă în ogradă
- Curioasă ca oricând –
Se înghesuie să vadă
Cum îi şade lui…tăcând. (LALA BOLOCAN)
RETRO
România lui tov. Nicu
Semăna cu Băi Slănicu:
Mici şi mari, servili sau hoţi –
Turnau toţi! (EFIM TARLAPAN)