O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:

Începând cu anul 1860 apar primele două  volume care au pe copertă denumirea de epigramă (vezi Elis Râpeanu, „Epigrama în literatura română”, p. 199): N. T. Orăşanu – „Satire şi epigrame politice” (1869);  „Ielile, grame şi epigrame politice” (1869) semnate cu pseudonimul „O companie de glumeţi” care, până la urmă, s-a demonstrat a fi Dimitrie Bolintineanu. Mulţimea de volume de epigrame de autor ce au urmat au condus la realizarea unor antologii, prima  fiind cea alcătuită de Sofronie Ivanovici şi intitulată „Epigramiştii noştri” ( Tipografia Marin S. Niculescu, Bucureşti, 1914). Istoria literară consideră că meritul acestei antologii este, pe lângă cel de a consacra epigrama ca specie literară umoristică, şi faptul că a impus  noţiunea de epigramist.

Sofronie Ivanovici, născut la Turnu Măgurele şi colaborator fervent la revista literară „Viaţa”, avea 39 de ani când a publicat antologia. Până atunci mai publicase volume de versuri ( „Spre ideal”), proză („Din carnetul unui solitar” şi „În jurul unei femei”), un „Dicţionar al intelectualilor”, studii critice („Maniacii condeiului”) şi o serie de note şi impresii („Cum stăm cu literatura” şi „Mercenarele dragostei”).  Nu publicase nici un volum de epigrame, iar epigramele publicate  ocazional nu s-au ridicat la valoarea celor create de unii contemporani ai săi: „Jobenul respectabil, / Sub  care-ţi stă figura, / E rama care costă / Mai mult decât pictura.” (Unui jobenat); „Eşti un templu-n care, / Printre credincioşi, / Se strecoar-adesea / Şi mulţi păcătoşi.” (Presei noastre); „Te asemeni cu moneda / De-aur, lucitoare, / Ce printre oameni n-are curs, / Cât are valoare.” (Adevărului).

Volumul cuprinde 16 nume însoţite de portretele lor şi scurte date biografice: C. C. Brăiescu,  Cridim, A. C. Cuza, Toma Florescu, Giordano, I. Ionescu-Quintus, Ştefan Ivanovici-Terenţiu,         I. Nicolescu-Chic,  Cincinat Pavelescu, Ioan Pavelescu,  I. Gr. Perieţeanu – Narcis, Constantin Rîuleţ,  Radu D. Rosetti, A. Sterescu-Orel,  D. Teleor şi Sofronie Ivanovici. Antologia debutează cu un cuvânt înainte intitulat „Câteva cuvinte asupra epigramei” semnat de antologator (Sofronie Ivanovici) şi se caracterizează printr-o documentare ce-i pot invidia şi pe antologatorii mai apropiaţi timpului nostru. Merită reţinute câteva puncte de vedere exprimate la orizontul anului 1914: 1. „În literatura noastră, această maliţioasă formă a poeziei s-a ivit pentru prima oară sub pana lui Constantin Bălăcescu, de la care posedăm zece epigrame, cea mai reuşită dintre toate este următoarea: „Din modestie, se vede, / Tot zici că nu ştii nimic; / Tu o zici făr’ a o crede, / Eu o cred fără s-o zic” (Epigrama mea din partea…multora); 2. „Cât de dificil este genul de care ne ocupăm, se poate observa din faptul că epigramiştii de valoare ai lumii pot fi număraţi pe degete, iar din adevăratele epigrame ale acestora abia s-ar putea întocmi un volumaş de câteva zeci de pagini”; 3. „În cadrul îngust al celor patru versuri, se cere epigramistului, nu numai o formă desăvârşită, simplitate şi claritate,  dar şi un puternic spirit de observaţie, fină şi discretă ironie”; 4. „Românul este din firea lui ironic, zeflemist şi dovada despre aceste însuşiri o fac nenumăratele snoave şi anecdote populare, dintre care unele sunt adevărate perle de umor”; 5. „Este atât de splendidă răsplata celui care a reuşit să condenseze sare atică în patru versuri: o singură epigramă e de ajuns ca să asigure nemurirea unui scriitor” etc.

Sofronie Ivanovici prezintă şi algoritmul după care a făcut selecţia, atât a epigramiştilor cât şi a epigramelor: „Din autorii noştri de epigrame, aranjaţi în ordine alfabetică, am reprodus, în volumul de faţă, numai acele bucăţi cu caracter de generalitate şi necontestată paternitate, care merită mai mult sau mai puţin să fie intitulate epigrame, lăsând cititorilor deplină libertate de apreciere, cu toate că ne-ar fi fost destul de uşor să arătăm în ce măsură fiecare dintre aceşti autori a izbutit să atace interesantul şi atât de dificilul gen epigramatic”. În prezentarea de faţă mi-am propus să  reiau  câte o epigramă a fiecărui component al antologiei:  C. C. Brăiescu: „Curios fenomen şi cu mine, / Anomalie cam ciudată: / Cu cât e secetă în pungă / Cu-atât mi-e mutra mai plouată! (Mie); Cridim: „Sunt nebuni poeţii, doamnă? / Foarte-adevărat! Ce vrei? / Cum se poate să nu fie, / Când se-nchină la femei? (Unei doamne); A. C. Cuza:  „”Ei spun că steaua ţi-a apus, / Şi nu sunt drepţi cu tine: / Pe cerul literelor, sus, / Nici răsăriseşi bine.” (Unui poet); Toma Florescu: „Răutăciosule ironic, / Aşa cumplit ai înţepat, / Că de batjocurile tale / Nici chiar hârtia n-a scăpat.” (Unui epigramist); Giordano: „Aici zace-un straşnic nume, / Cântăreţ vestit în solo; / De-ar mai fi şi-o altă lume, / Apoi vai de-acei de-acolo.” (Pe mormântul unui cântăreţ);  I. Ionescu-Quintus: „Ce vrei dragă? Nu se poate / Fără de cusur un om. / Eu nu-s om de neam, de pildă, / Iar tu nu eşti…neam de om.” (Unui prieten); Ştefan Ivanovici-Terenţiu: „Tu care-ai răzvrătit popoare, / Spre noi cândva de vei porni, / Prudenţii guvernanţi ai ţării / La graniţă te vor opri!” (Dreptăţii); I. Nicolescu-Chic: „Spre a-şi satisface gustul / De-a face pe umanii, / Proteg un bou, un câine… / Şi chinuiesc ţăranii.” (Unor arendaşi); Cincinat Pavelescu: „Amândoi avem o boală / Şi suferim pe urma ei: / Eu chelia naturală, / Tu chelia de idei.” (Unuia care râde de chelie); Ioan Pavelescu: „De vrei ca lumea să petreacă, / Din al meu spirit ia din nou: / Izvorul limpede nu seacă / Oricât s-ar adăpa un bou.” (Unui plagiator); I. Gr. Perieţeanu-Narcis: „În ochii tăi zăresc, frumoasă doamnă, / Un cer înnourat şi trist de toamnă… / Sunt nori formaţi din plânsul nesfârşit / Al celor înşelaţi, ce te-au iubit.” (Unei posomorâte); Constantin Rîuleţ: „Am comparat-o c-o icoană / Şi n-am greşit – o ştie bine - / Căci pe-amândouă deopotrivă / Le poate săruta oricine.” (Unei domnişoare);  Radu D. Rosetti: „Capetele multor oameni / Au produs ceva în viaţă, / Numai capul dumitale / N-a produs decât…mătreaţă.” (Unuia); A. Sterescu-Orel: „Abia l-am cunoscut acum / Şi-am zis că-i om cu greutate; / Dar curios, aşa volum / Să n-aibă el capacitate!” (Unui voluminos); D. Teleor: „Iubita mea cu ochii verzi / Are un corp aşa de mic, / Încât în patul meu o pierd / Şi-o regăsesc la vr’un amic.” (Ei).

Un alt merit al antologiei realizate de Sofronie Ivanovici este dat şi de faptul că încununează perioada de maturizare a epigramei româneşti, fiind primul volum ce are înscris pe copertă noţiunea de „antologie” de epigramă.  O lectură aprofundată a creaţiilor  cuprinse în volum conduc şi spre factorii  ce au concurat la apariţia epigramei şi enumeraţi  adesea de Elis Râpeanu: fondul psiho-comportamental al românilor, fondul folcloric, îmbinarea dintre creaţia folclorică şi tradiţia scrierii versurilor, fondul balcanic, progresul general al societăţii ca şi influenţa culturii occidentale, mai ales a celei franceze. (GEORGICĂ MANOLE)

Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro  a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA.  Aşteptăm creaţiile voastre  pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com  până în fiecare  zi de vineri a săptămânii. (Georgică  Manole)

PRECIZARE

Nu sunt deloc pe glume pus,

Că îi admir, nu îi atac

Pe cei ce n-au nimic de spus

                           Și totuși tac. (AL. D. FUNDUIANU)

 

POLITICIENILOR

Nu le cer averi sau case,

Nici la funcții nu aspir -

Eu îi rog doar  să  mă lase

                           Să respir. (AL. D. FUNDUIANU)

 

STAREA NAȚIEI

Un guru ce-a intrat în transă

Ne spune, competent se pare,

Că încă ”mai avem o șansă,

Dar nicio șansă de scăpare.” (Al. D. FUNDUIANU)

 

ZILE FĂRĂ SALARIU LA BUGETARI

la date stabilite da angajați

E cu cap gândit și gata,

Nu mai merg nici pilele!

Doar să ne fixăm noi data

Când ne luăm zilele. (GHEORGHE BĂLĂCEANU)

 

EPITAFUL REFORMEI

Că am murit, ştiţi bine,

Însă regret nespus

Că n-am luat cu mine

Pei cei ce m-au propus! (GHEORGHE BĂLĂCEANU)

 

AVANTAJ  LA VREME DE CRIZĂ

Concubinaj politic, poate

E-n avantajul tuturor:

Noi ţinem posturile toate,

Ei ţin de posturile lor. (GHEORGHE BĂLĂCEANU)

 

UNOR POLITICIENI

Cei ce se-aseamănă s-adună

Şi nu trăiesc la cote joase;

Fac între dânşii “casă bună”,

Iar unii…vile spaţioase. (VASILE LARCO)

 

DEPRECIEREA VALUTEI NAŢIONALE

Rege-n jungle fioroasă

Este leul şi-i voinic,

Doar la noi de-o vreme lasă

Botul mic! (VASILE LARCO)

 

INSTANTANEU BAHIC

Cinstea epigramistul Păstorel

Prin crame perioade ne-ntrerupte,

Apoi scria, precum ştia doar el…

Şi azi beau mulţi, pe urmă dorm pe rupte. (VASILE LARCO)

 

O CLIPĂ DE SINCERITATE MATEMATICĂ

Sensul vieţii nu-l dezleg,

Astăzi plâng şi mâine zburd,

Ca să pot s-o înţeleg,

Am redus-o la absurd. (GRIGORE COTUL)

 

ÎNTREBARE RETORICĂ

Pe acest sărac popor,

Cine poate să-l disculpe,

Dacă-nvaţă, de minor,

“Ursul păcălit de vulpe”?! (GRIGORE COTUL)

 

GHINION

Urmărit de-o soartă tristă,

N-am mai scris de-acum un an:

Muza, o taximetristă,

Adormise la volan. (PETRU-IOAN GÂRDA)

 

UNUI AMIC

Am văzut-o-n bar cu el,

Şeful ei – o matahală;

Ei erau, de nu mă-nşel…

Dacă nu mă-nşel, te-nşală. (PETRU IOAN GÂRDA)

 

CĂLDURA, BAT-O VINA

Dăm vina vara pe căldură

Când suferim peste măsură;

Balanţa iarna se înclină

Şi iar căldura e de vină! (GHEORGHE GURĂU)

 

SOLUŢIE EXTREMĂ  

Suport căldura de afară

Şi tot mai greu azi mi se pare

Aş face-o boaţă ordinară

Să pot ajunge la… răcoare! (GHEORGHE GURĂU)

 

SOLUŢIE SALVATOARE    

Oricât de cald ar fi la soare

Nu mă agit (mare scofală),

Când am o soaţă iubitoare

Ce mă tratează cu răceală! (GHEORGHE GURĂU)

 

CONSTATARE DE FAMILIE   

O constatare mai aşa cu moţ

Cu apropo la soaţa lui iubită

O duce prost în zilele cu soţ

Şi-n cele fără soţ e fericită! (GHEORGHE GURĂU)

 

UNEI TINERE

Păcatul tău, nu-atât de greu,

Cel scris în ochii cei timizi,

Nu-l vede bunul Dumnezeu,

Când, de plăcere, îi închizi… (GHEORGHE BÂLICI)

 

PUŞTOAICELE

Pe stradă când încep s-apară,

Vezi că mai trebuie să crească,

Iar fusta unora măsoară

Exact cât…palma părintească. ( GHEORGHE BÂLICI)

 

EVA LA 60 DE ANI

De şarpe-am fost ademenită

Şi recunosc, m-a răsfăţat,

Dar azi nui intru în păcat

Doar pentru-o râmă pricăjită! (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)

 

LA NUNTĂ

Fugi naşu’ cu mireasa,

Iar mama cu-n lăutar.

Tata fură preoteasa,

Socrul, banii de la dar! (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)

 

UNUI POET SUSPICIOS

Amice dragă, toată stima,

Ce-ţi spun acum, e doar arvuna:

Cum zici că ţi-am furat eu rima,

Când nu găsesc la tine, una!? (MIHAI HAIVAS)

 

PRIETENIE APARTE

Mă ştiu cu toţi amicii mei,

Şi-o spun să afle orişicine:

O parte nu vin pe la mine,

La restul…nu merge u la ei. (MIHAI HAIVAS)

 

SOŢ IZGONIT DIN CASĂ

Dormind în gară dumnealui,

Se pare, l-a ajuns necazul,

Căci într-o zi, cum presupui:

Acasă a schimbat macazul. (ELENA MÂNDRU)

 

PLAGIATOR FĂRĂ NOROC

E contestat de cititor

Şi criticii îl denigrează,

Deşi nu-i rău plagiator,

Ci rău e tot ce plagiază. (ION DIVIZA)

 

ROSTUL ÎNŢELEPCIUNII

Înţelepciunea o slăvim pe drept,

Dar în zadar îi căutăm vreun rost:

E greu să fii atât de înţelept

Încât să nu se vadă că eşti prost. (ION DIVIZA)

 

ZGÂRCENIE

Cât ar fi ei de umani

Medicii dau doi-trei ani,

Ca judecătorii nu-s,

Ce dau de la zece-n sus. (VASILE MANOLE)

 

LA DOCTORIŢA CARDIOLOG

Pe a inimii alee,

Cu-amabilitate multă,

Este singura femeie

Ce m-ascultă. (VASILE MANOLE)

 

O PACIENTĂ LA ORL-IST

De nu m-aş fi dezbrăcat

Trebuia mult să aştept,

Până-ar fi localizat

Deviaţia de sept. (VASILE MANOLE)

 

DISTANŢAREA DINTRE SUS-PUŞI ŞI JOS-PUŞI  

Distanțarea - biofizic -

E-un principiu inegal:

Noi, ca fraierii, doar fizic,

Ei de noi - și social. (NICOLAE MĂTCAŞ)

 

HALAL SPRIJIN PENTRU

PRODUCĂTORII AUTOHTONI   

Avem măști de calitate,

C-am ieșit și noi din bortă,

Dar guvernul, din păcate,

Tot chinezării importă. (NICOLAE MĂTCAŞ)

 

PAUZĂ DE CAFEA  

Pentru domnul Președinte

Un guvern în fum ce bea

Nu-i o gafă prea fierbinte -

E-un relaș pentru cafea. (NICOLAE MĂTCAŞ)

 

PANDEMIA NAŞTE EREZIA?  

Cum în vreme, greu, s-a separat

Apostolica biserică de stat,

Nu tot separată-ar fi să fie

Medicina de politichie? (NICOLAE MĂTCAŞ)

 

MINISTRUL SĂNĂTĂŢII PORNEŞTE

LUPTA ÎMPOTRIVA CARACATIŢEI  

Ai de gând să scoți toți ștepii

Din sistem prin a-i ara?

Dacă peste tot vezi sépii,

Nu începi întâi cu-a ta? (NICOLAE MĂTCAŞ)

 

UNU-AVERTIZEAZĂ, ALTUL OFERTEAZĂ  

La pupitru, el ne-nvață

Fără măști c-ar fi kaput.

Soața vinde măști în piață:

Prețul lor te lasă mut. (NICOLAE MĂTCAŞ)

   

SALARII ȘI PENSII SPECIALE

-Hai, gândește și ghicește:
De ce dăm așa de mari,
Pensii la parlamentari?
-Că prostia se plătește! (DUMITRU BUJDOIU)

UNDE NE SUNT SPECIALIȘTII?
De trei luni suntem prea triști,
 Ne lipsesc buni specialiști;
Și ne lăsăm KLAUStrați,
ORBANați și CERCELați. (DUMITRU BUJDOIU)

SOȚIA LA MEDIC
-Eu am dat de un necaz,
Soțul meu vorbește-n somn;
-Nu e boală, e un domn,
Lasă-l să vorbească...treaz. (DUMITRU BUJDOIU)

CUM ȘOFEAZĂ O BLONDĂ
Șoferiță de belea,
Râd de ea brunetele;
Își ia un cuțit cu ea,
Ca să taie curbele. (DUMITRU BUJDOIU)                                     

                                                                   

UNOR ALEŞI AI NEAMULUI

M-am gândit că poate mâine,

 Dacă nu va fi prea frig,

Iau un ban să cumpăr pâine,

Sau mai pun şi iau...covrig! (MAX OPAIŢ)

 

UNUI SOLITAR

Lumea îl compătimeşte,

Când îl vede bând cu ,,ţapul,

Doar o ,,capra"-i mai lipsește,

Că ,oricum, e dus cu ...capul! (MAX OPAIŢ)

 

UNUI ORGANIZATOR DE EVENIMENTE

Organiza ,,evenimente”

Chiar în sezonul estival,

Dar după două mai recente,

A fost citat la ...tribunal! (MAX OPAIŢ)

 

AMICALĂ

Îmi place cum consumi, pot spune,

Dar cred c-aseară ai uitat

Că  după două sticle bune,

Păreai doar tu mai ...consumat! (MAX OPAIŢ)

 

PESCĂREASCĂ

De mulţi ani este pescar 

Şi-a-nvăţat de la un văr,

Să fii  priceput măcar,

La povești ...trase de păr! (MAX OPAIŢ)

 

UNUI POET

Nici un păcat n-am săvârşit

Că opul nu ţi l-am citit;

Poate-o s-o fac, dar sunt dispus

Să-l cumpăr de la preţ redus. (MALIU BOGOE)

 

FEMEILOR

Femei ce-n cale mi-aţi ieşit,

Spre ce limanuri m-aţi fi dus,

De vă spuneam când v-am iubit,

De vă iubeam, când v-am tot spus? (I. ŞT. BOGZA)