O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:
Începând cu anul 1860 apar primele două volume care au pe copertă denumirea de epigramă (vezi Elis Râpeanu, „Epigrama în literatura română”, p. 199): N. T. Orăşanu – „Satire ÅŸi epigrame politice” (1869); „Ielile, grame ÅŸi epigrame politice” (1869) semnate cu pseudonimul „O companie de glumeÅ£i” care, până la urmă, s-a demonstrat a fi Dimitrie Bolintineanu. MulÅ£imea de volume de epigrame de autor ce au urmat au condus la realizarea unor antologii, prima fiind cea alcătuită de Sofronie Ivanovici ÅŸi intitulată „EpigramiÅŸtii noÅŸtri” ( Tipografia Marin S. Niculescu, BucureÅŸti, 1914). Istoria literară consideră că meritul acestei antologii este, pe lângă cel de a consacra epigrama ca specie literară umoristică, ÅŸi faptul că a impus noÅ£iunea de epigramist.
Sofronie Ivanovici, născut la Turnu Măgurele ÅŸi colaborator fervent la revista literară „ViaÅ£a”, avea 39 de ani când a publicat antologia. Până atunci mai publicase volume de versuri ( „Spre ideal”), proză („Din carnetul unui solitar” ÅŸi „În jurul unei femei”), un „DicÅ£ionar al intelectualilor”, studii critice („Maniacii condeiului”) ÅŸi o serie de note ÅŸi impresii („Cum stăm cu literatura” ÅŸi „Mercenarele dragostei”). Nu publicase nici un volum de epigrame, iar epigramele publicate ocazional nu s-au ridicat la valoarea celor create de unii contemporani ai săi: „Jobenul respectabil, / Sub care-Å£i stă figura, / E rama care costă / Mai mult decât pictura.” (Unui jobenat); „EÅŸti un templu-n care, / Printre credincioÅŸi, / Se strecoar-adesea / Åži mulÅ£i păcătoÅŸi.” (Presei noastre); „Te asemeni cu moneda / De-aur, lucitoare, / Ce printre oameni n-are curs, / Cât are valoare.” (Adevărului).
Volumul cuprinde 16 nume însoÅ£ite de portretele lor ÅŸi scurte date biografice: C. C. Brăiescu, Cridim, A. C. Cuza, Toma Florescu, Giordano, I. Ionescu-Quintus, Åžtefan Ivanovici-TerenÅ£iu, I. Nicolescu-Chic, Cincinat Pavelescu, Ioan Pavelescu, I. Gr. PerieÅ£eanu – Narcis, Constantin RîuleÅ£, Radu D. Rosetti, A. Sterescu-Orel, D. Teleor ÅŸi Sofronie Ivanovici. Antologia debutează cu un cuvânt înainte intitulat „Câteva cuvinte asupra epigramei” semnat de antologator (Sofronie Ivanovici) ÅŸi se caracterizează printr-o documentare ce-i pot invidia ÅŸi pe antologatorii mai apropiaÅ£i timpului nostru. Merită reÅ£inute câteva puncte de vedere exprimate la orizontul anului 1914: 1. „În literatura noastră, această maliÅ£ioasă formă a poeziei s-a ivit pentru prima oară sub pana lui Constantin Bălăcescu, de la care posedăm zece epigrame, cea mai reuÅŸită dintre toate este următoarea: „Din modestie, se vede, / Tot zici că nu ÅŸtii nimic; / Tu o zici făr’ a o crede, / Eu o cred fără s-o zic” (Epigrama mea din partea…multora); 2. „Cât de dificil este genul de care ne ocupăm, se poate observa din faptul că epigramiÅŸtii de valoare ai lumii pot fi număraÅ£i pe degete, iar din adevăratele epigrame ale acestora abia s-ar putea întocmi un volumaÅŸ de câteva zeci de pagini”; 3. „În cadrul îngust al celor patru versuri, se cere epigramistului, nu numai o formă desăvârÅŸită, simplitate ÅŸi claritate, dar ÅŸi un puternic spirit de observaÅ£ie, fină ÅŸi discretă ironie”; 4. „Românul este din firea lui ironic, zeflemist ÅŸi dovada despre aceste însuÅŸiri o fac nenumăratele snoave ÅŸi anecdote populare, dintre care unele sunt adevărate perle de umor”; 5. „Este atât de splendidă răsplata celui care a reuÅŸit să condenseze sare atică în patru versuri: o singură epigramă e de ajuns ca să asigure nemurirea unui scriitor” etc.
Sofronie Ivanovici prezintă ÅŸi algoritmul după care a făcut selecÅ£ia, atât a epigramiÅŸtilor cât ÅŸi a epigramelor: „Din autorii noÅŸtri de epigrame, aranjaÅ£i în ordine alfabetică, am reprodus, în volumul de faţă, numai acele bucăţi cu caracter de generalitate ÅŸi necontestată paternitate, care merită mai mult sau mai puÅ£in să fie intitulate epigrame, lăsând cititorilor deplină libertate de apreciere, cu toate că ne-ar fi fost destul de uÅŸor să arătăm în ce măsură fiecare dintre aceÅŸti autori a izbutit să atace interesantul ÅŸi atât de dificilul gen epigramatic”. În prezentarea de faţă mi-am propus să reiau câte o epigramă a fiecărui component al antologiei: C. C. Brăiescu: „Curios fenomen ÅŸi cu mine, / Anomalie cam ciudată: / Cu cât e secetă în pungă / Cu-atât mi-e mutra mai plouată! (Mie); Cridim: „Sunt nebuni poeÅ£ii, doamnă? / Foarte-adevărat! Ce vrei? / Cum se poate să nu fie, / Când se-nchină la femei? (Unei doamne); A. C. Cuza: „”Ei spun că steaua Å£i-a apus, / Åži nu sunt drepÅ£i cu tine: / Pe cerul literelor, sus, / Nici răsăriseÅŸi bine.” (Unui poet); Toma Florescu: „Răutăciosule ironic, / AÅŸa cumplit ai înÅ£epat, / Că de batjocurile tale / Nici chiar hârtia n-a scăpat.” (Unui epigramist); Giordano: „Aici zace-un straÅŸnic nume, / CântăreÅ£ vestit în solo; / De-ar mai fi ÅŸi-o altă lume, / Apoi vai de-acei de-acolo.” (Pe mormântul unui cântăreÅ£); I. Ionescu-Quintus: „Ce vrei dragă? Nu se poate / Fără de cusur un om. / Eu nu-s om de neam, de pildă, / Iar tu nu eÅŸti…neam de om.” (Unui prieten); Åžtefan Ivanovici-TerenÅ£iu: „Tu care-ai răzvrătit popoare, / Spre noi cândva de vei porni, / PrudenÅ£ii guvernanÅ£i ai ţării / La graniţă te vor opri!” (Dreptăţii); I. Nicolescu-Chic: „Spre a-ÅŸi satisface gustul / De-a face pe umanii, / Proteg un bou, un câine… / Åži chinuiesc ţăranii.” (Unor arendaÅŸi); Cincinat Pavelescu: „Amândoi avem o boală / Åži suferim pe urma ei: / Eu chelia naturală, / Tu chelia de idei.” (Unuia care râde de chelie); Ioan Pavelescu: „De vrei ca lumea să petreacă, / Din al meu spirit ia din nou: / Izvorul limpede nu seacă / Oricât s-ar adăpa un bou.” (Unui plagiator); I. Gr. PerieÅ£eanu-Narcis: „În ochii tăi zăresc, frumoasă doamnă, / Un cer înnourat ÅŸi trist de toamnă… / Sunt nori formaÅ£i din plânsul nesfârÅŸit / Al celor înÅŸelaÅ£i, ce te-au iubit.” (Unei posomorâte); Constantin RîuleÅ£: „Am comparat-o c-o icoană / Åži n-am greÅŸit – o ÅŸtie bine - / Căci pe-amândouă deopotrivă / Le poate săruta oricine.” (Unei domniÅŸoare); Radu D. Rosetti: „Capetele multor oameni / Au produs ceva în viaţă, / Numai capul dumitale / N-a produs decât…mătreaţă.” (Unuia); A. Sterescu-Orel: „Abia l-am cunoscut acum / Åži-am zis că-i om cu greutate; / Dar curios, aÅŸa volum / Să n-aibă el capacitate!” (Unui voluminos); D. Teleor: „Iubita mea cu ochii verzi / Are un corp aÅŸa de mic, / Încât în patul meu o pierd / Åži-o regăsesc la vr’un amic.” (Ei).
Un alt merit al antologiei realizate de Sofronie Ivanovici este dat ÅŸi de faptul că încununează perioada de maturizare a epigramei româneÅŸti, fiind primul volum ce are înscris pe copertă noÅ£iunea de „antologie” de epigramă. O lectură aprofundată a creaÅ£iilor cuprinse în volum conduc ÅŸi spre factorii ce au concurat la apariÅ£ia epigramei ÅŸi enumeraÅ£i adesea de Elis Râpeanu: fondul psiho-comportamental al românilor, fondul folcloric, îmbinarea dintre creaÅ£ia folclorică ÅŸi tradiÅ£ia scrierii versurilor, fondul balcanic, progresul general al societăţii ca ÅŸi influenÅ£a culturii occidentale, mai ales a celei franceze. (GEORGICÄ‚ MANOLE)
Pentru voi, epigramiÅŸtii, Åžtiri.BotoÈ™ani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. AÅŸteptăm creaÅ£iile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole)
PRECIZARE
Nu sunt deloc pe glume pus,
Că îi admir, nu îi atac
Pe cei ce n-au nimic de spus
Și totuși tac. (AL. D. FUNDUIANU)
POLITICIENILOR
Nu le cer averi sau case,
Nici la funcții nu aspir -
Eu îi rog doar să mă lase
Să respir. (AL. D. FUNDUIANU)
STAREA NAÈšIEI
Un guru ce-a intrat în transă
Ne spune, competent se pare,
Că încă ”mai avem o È™ansă,
Dar nicio È™ansă de scăpare.” (Al. D. FUNDUIANU)
ZILE FÄ‚RÄ‚ SALARIU LA BUGETARI
la date stabilite da angajați
E cu cap gândit È™i gata,
Nu mai merg nici pilele!
Doar să ne fixăm noi data
Când ne luăm zilele. (GHEORGHE BÄ‚LÄ‚CEANU)
EPITAFUL REFORMEI
Că am murit, ştiţi bine,
Însă regret nespus
Că n-am luat cu mine
Pei cei ce m-au propus! (GHEORGHE BÄ‚LÄ‚CEANU)
AVANTAJ LA VREME DE CRIZÄ‚
Concubinaj politic, poate
E-n avantajul tuturor:
Noi ţinem posturile toate,
Ei ţin de posturile lor. (GHEORGHE BĂLĂCEANU)
UNOR POLITICIENI
Cei ce se-aseamănă s-adună
Şi nu trăiesc la cote joase;
Fac între dânÅŸii “casă bună”,
Iar unii…vile spaÅ£ioase. (VASILE LARCO)
DEPRECIEREA VALUTEI NAÅ¢IONALE
Rege-n jungle fioroasă
Este leul ÅŸi-i voinic,
Doar la noi de-o vreme lasă
Botul mic! (VASILE LARCO)
INSTANTANEU BAHIC
Cinstea epigramistul Păstorel
Prin crame perioade ne-ntrerupte,
Apoi scria, precum ÅŸtia doar el…
Şi azi beau mulţi, pe urmă dorm pe rupte. (VASILE LARCO)
O CLIPÄ‚ DE SINCERITATE MATEMATICÄ‚
Sensul vieţii nu-l dezleg,
Astăzi plâng ÅŸi mâine zburd,
Ca să pot s-o înÅ£eleg,
Am redus-o la absurd. (GRIGORE COTUL)
ÎNTREBARE RETORICÄ‚
Pe acest sărac popor,
Cine poate să-l disculpe,
Dacă-nvaţă, de minor,
“Ursul păcălit de vulpe”?! (GRIGORE COTUL)
GHINION
Urmărit de-o soartă tristă,
N-am mai scris de-acum un an:
Muza, o taximetristă,
Adormise la volan. (PETRU-IOAN GÂRDA)
UNUI AMIC
Am văzut-o-n bar cu el,
Åžeful ei – o matahală;
Ei erau, de nu mă-nÅŸel…
Dacă nu mă-nÅŸel, te-nÅŸală. (PETRU IOAN GÂRDA)
CÄ‚LDURA, BAT-O VINA
Dăm vina vara pe căldură
Când suferim peste măsură;
BalanÅ£a iarna se înclină
Şi iar căldura e de vină! (GHEORGHE GURĂU)
SOLUÅ¢IE EXTREMÄ‚
Suport căldura de afară
Åži tot mai greu azi mi se pare
Aş face-o boaţă ordinară
Să pot ajunge la… răcoare! (GHEORGHE GURÄ‚U)
SOLUÅ¢IE SALVATOARE
Oricât de cald ar fi la soare
Nu mă agit (mare scofală),
Când am o soaţă iubitoare
Ce mă tratează cu răceală! (GHEORGHE GURĂU)
CONSTATARE DE FAMILIE
O constatare mai aşa cu moţ
Cu apropo la soaţa lui iubită
O duce prost în zilele cu soÅ£
Şi-n cele fără soţ e fericită! (GHEORGHE GURĂU)
UNEI TINERE
Păcatul tău, nu-atât de greu,
Cel scris în ochii cei timizi,
Nu-l vede bunul Dumnezeu,
Când, de plăcere, îi închizi… (GHEORGHE BÂLICI)
PUÅžTOAICELE
Pe stradă când încep s-apară,
Vezi că mai trebuie să crească,
Iar fusta unora măsoară
Exact cât…palma părintească. ( GHEORGHE BÂLICI)
EVA LA 60 DE ANI
De şarpe-am fost ademenită
Şi recunosc, m-a răsfăţat,
Dar azi nui intru în păcat
Doar pentru-o râmă pricăjită! (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
LA NUNTÄ‚
Fugi naÅŸu’ cu mireasa,
Iar mama cu-n lăutar.
Tata fură preoteasa,
Socrul, banii de la dar! (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
UNUI POET SUSPICIOS
Amice dragă, toată stima,
Ce-Å£i spun acum, e doar arvuna:
Cum zici că ţi-am furat eu rima,
Când nu găsesc la tine, una!? (MIHAI HAIVAS)
PRIETENIE APARTE
Mă ştiu cu toţi amicii mei,
Şi-o spun să afle orişicine:
O parte nu vin pe la mine,
La restul…nu merge u la ei. (MIHAI HAIVAS)
SOÅ¢ IZGONIT DIN CASÄ‚
Dormind în gară dumnealui,
Se pare, l-a ajuns necazul,
Căci într-o zi, cum presupui:
Acasă a schimbat macazul. (ELENA MÂNDRU)
PLAGIATOR FÄ‚RÄ‚ NOROC
E contestat de cititor
Åži criticii îl denigrează,
Deşi nu-i rău plagiator,
Ci rău e tot ce plagiază. (ION DIVIZA)
ROSTUL ÎNÅ¢ELEPCIUNII
ÎnÅ£elepciunea o slăvim pe drept,
Dar în zadar îi căutăm vreun rost:
E greu să fii atât de înÅ£elept
Încât să nu se vadă că eÅŸti prost. (ION DIVIZA)
ZGÂRCENIE
Cât ar fi ei de umani
Medicii dau doi-trei ani,
Ca judecătorii nu-s,
Ce dau de la zece-n sus. (VASILE MANOLE)
LA DOCTORIÅ¢A CARDIOLOG
Pe a inimii alee,
Cu-amabilitate multă,
Este singura femeie
Ce m-ascultă. (VASILE MANOLE)
O PACIENTÄ‚ LA ORL-IST
De nu m-aş fi dezbrăcat
Trebuia mult să aştept,
Până-ar fi localizat
Deviaţia de sept. (VASILE MANOLE)
DISTANÅ¢AREA DINTRE SUS-PUÅžI ÅžI JOS-PUÅžI
Distanțarea - biofizic -
E-un principiu inegal:
Noi, ca fraierii, doar fizic,
Ei de noi - și social. (NICOLAE MĂTCAŞ)
HALAL SPRIJIN PENTRU
PRODUCÄ‚TORII AUTOHTONI
Avem măști de calitate,
C-am ieșit și noi din bortă,
Dar guvernul, din păcate,
Tot chinezării importă. (NICOLAE MĂTCAŞ)
PAUZÄ‚ DE CAFEA
Pentru domnul Președinte
Un guvern în fum ce bea
Nu-i o gafă prea fierbinte -
E-un relaÈ™ pentru cafea. (NICOLAE MÄ‚TCAÅž)
PANDEMIA NAÅžTE EREZIA?
Cum în vreme, greu, s-a separat
Apostolica biserică de stat,
Nu tot separată-ar fi să fie
Medicina de politichie? (NICOLAE MÄ‚TCAÅž)
MINISTRUL SÄ‚NÄ‚TÄ‚Å¢II PORNEÅžTE
LUPTA ÎMPOTRIVA CARACATIÅ¢EI
Ai de gând să scoÈ›i toÈ›i È™tepii
Din sistem prin a-i ara?
Dacă peste tot vezi sépii,
Nu începi întâi cu-a ta? (NICOLAE MÄ‚TCAÅž)
UNU-AVERTIZEAZÄ‚, ALTUL OFERTEAZÄ‚
La pupitru, el ne-nvață
Fără măști c-ar fi kaput.
SoaÈ›a vinde măști în piață:
Prețul lor te lasă mut. (NICOLAE MĂTCAŞ)
SALARII ȘI PENSII SPECIALE
-Hai, gândeÈ™te È™i ghiceÈ™te:
De ce dăm așa de mari,
Pensii la parlamentari?
-Că prostia se plătește! (DUMITRU BUJDOIU)
UNDE NE SUNT SPECIALIȘTII?
De trei luni suntem prea triști,
Ne lipsesc buni specialiști;
Și ne lăsăm KLAUStrați,
ORBANați și CERCELați. (DUMITRU BUJDOIU)
SOÈšIA LA MEDIC
-Eu am dat de un necaz,
Soțul meu vorbește-n somn;
-Nu e boală, e un domn,
Lasă-l să vorbească...treaz. (DUMITRU BUJDOIU)
CUM ȘOFEAZĂ O BLONDĂ
Șoferiță de belea,
Râd de ea brunetele;
ÎÈ™i ia un cuÈ›it cu ea,
Ca să taie curbele. (DUMITRU BUJDOIU)
UNOR ALEÅžI AI NEAMULUI
M-am gândit că poate mâine,
Dacă nu va fi prea frig,
Iau un ban să cumpăr pâine,
Sau mai pun ÅŸi iau...covrig! (MAX OPAIÅ¢)
UNUI SOLITAR
Lumea îl compătimeÅŸte,
Când îl vede bând cu ,,Å£apul,
Doar o ,,capra"-i mai lipsește,
Că ,oricum, e dus cu ...capul! (MAX OPAIŢ)
UNUI ORGANIZATOR DE EVENIMENTE
Organiza ,,evenimente”
Chiar în sezonul estival,
Dar după două mai recente,
A fost citat la ...tribunal! (MAX OPAIÅ¢)
AMICALÄ‚
Îmi place cum consumi, pot spune,
Dar cred c-aseară ai uitat
Că după două sticle bune,
Păreai doar tu mai ...consumat! (MAX OPAIŢ)
PESCÄ‚REASCÄ‚
De mulţi ani este pescar
Şi-a-nvăţat de la un văr,
Să fii priceput măcar,
La povești ...trase de păr! (MAX OPAIŢ)
UNUI POET
Nici un păcat n-am săvârÅŸit
Că opul nu ţi l-am citit;
Poate-o s-o fac, dar sunt dispus
Să-l cumpăr de la preţ redus. (MALIU BOGOE)
FEMEILOR
Femei ce-n cale mi-aţi ieşit,
Spre ce limanuri m-aţi fi dus,
De vă spuneam când v-am iubit,
De vă iubeam, când v-am tot spus? (I. ÅžT. BOGZA)