O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:
De ce o carte s-ar putea intitula „Umor pe strada lui Păstorel” (Editura „Pim”, Iaşi, 2010)? Fiindcă autorul, Gheorghe Bălăceanu, locuieşte pe strada „Al. O. Teodoreanu”, la nr. 16. Fiindcă, plusează autorul, „numele maestrului înnobilează totodată şi denumirea cunoscutei grupări de talentaţi umorişti ieşeni „Academia Liberă-Păstorel”, din care mereu se simte onorat că face parte alături de maeştrii ieşeni ai epigramei. Apoi se adaugă aprecierea şi respectul pe care îl poartă maestrului epigramei româneşti, Păstorel Teodoreanu, plecat de pe mirificul plai botoşănean. Aş mai adăuga o tuşă făcută de Emilian Marcu în postfaţa la această carte: „Chiar dacă n-ar exista în municipiul Iaşi sau altundeva, o stradă Păstorel (Teodoreanu), sunt convins că în inimile ieşenilor, şi nu numai, mari degustători de „finesuri” şi „delicatese” umoristice, cu siguranţă că inegalabilul Păstorel are, chiar, un adevărat bulevard”.
Circulă mai multe teorii ale umorului. Filosoful, criticul şi teoreticianul englez Terry Eagleton consideră că producerea râsului ar fi explicată cel mai bine de teoria incongruenţei: „potrivit ei, umorul apare din ciocnirea dintre aspecte incongruente – o schimbare bruscă de perspectivă, un derapaj neaşteptat de sens, un dezacord cu o discrepanţă frapantă, o înstrăinare de moment a ceea ce ne este familiar şi aşa mai departe”. De fapt, chiar o spune Gheorghe Bălăceanu vizând relaţia epigramă (cauză) - râs (efect): „Umorul e, în fine, / O treabă cu dichis: / Cu cât o faci mai bine, / Cu-atât te faci de râs!”. Primele două capitole, „Cu musca pe căciuli…” şi „Numai pentru cei aleşi…”, se încadrează perfect teoriei amintite. Dacă primele trei versuri ale epigramei te conduc pe o pistă, versul al patrulea realizează brusc incongruenţa, de unde şi garanţia producerii râsului sub multitudinea formelor sale de limbaj: Succes la june: „La vârsta mea, ca o ispită, / O jună mă curta mereu, / Spunându-mi că e-ndrăgostită / Lulea, exact de…fiul meu”; Succes neaşteptat: „M-a fascinat o blondă-aseară, / De zeci de ani de când triez; / I-am spus c-o vreau – şi-n primăvară, / E de acord…s-o înfiez.”; Critici neloiale: „E un fapt ce dovedeşte / Că greşiţi, dragi detractori: / La buget, vizibil creşte / Numărul de mulgători!”; Rugăciunea unei femei: „Eu, Preasfinte, am de toate, / Am avere, am talanţi, / Vreau să-mi dai doar sănătate, / Să rezist…la trei amanţi!”; Omagiul tinerilor, conducătorului iubit: „Cum iubeşti ai ţării fii / Şi atât de mult îţi pasă, / Îţi dorim ca noi să fii: / Fără bani şi fără casă!”; Mesaj: Guvernul, noi îl preţuim / Şi-l prevenim, cât e pe val: / Nu vrem să supravieţuim… / Ci numai să trăim normal.”;
Capitolele amintite, dar nici celelalte nu se sustrag, sunt presărate şi cu multe epigrame pentru care Gheorghe Bălăceanu a preluat caracteristici ale limbajului poetic, aici meritul autorului fiind de a pune ambiguitatea în slujba umorului. Cititorul, aflat în faţa versului al patrulea din fiecare creaţie, va trebui să depună un efort de decodare a înţelesurilor provocate de incongruenţe: Dezvinovăţire: „I-a spus vecinei ce de zor / O acuza fără temei / Că s-ar culca cu soţii lor, / C-o face doar…cu soţul ei!”; Tineri „de valoare”: „Azi tineri mulţi „de milioane”, / Chiar dacă stau (şi nu ascund) / Cu capu-n şliţuri şi „balcoane”, / Gândesc mai simplu şi pro-fund!”; Laudă: „Tot ce poate să-şi dorească, / Cică are dinainte; / Chiar nimic să nu-i lipsească?! / Eu înclin să cred că…minte!”; Bărbatul: „Cum deţine din născare / Ca mascul, a vieţii cheie, / El stăpânul lumii pare… / Însă…broasca-i la femeie.”; Asigurări soţiei: „O fire autoritară / Ca soţul tău, în firmă nu-i; / Şi cea mai faină secretară, / Stă în genunchi în faţa lui!”; Celor ce ne conduc: „Sunt sincer şi o spun pe şleau / Că nu-s invidios, fireşte, / Să-i critic pentru tot ce au, / Ci pentru ce le cam lipseşte.”
Celelalte capitole ale cărţii („Dacă tot veni şi criza”, „Pă criterii…dă valoare…”, „Viitorul: om vedea de-om trăi!”, „Şi ceva de prin armată”), relevă aceeaşi preocupare în construcţia epigramei încât prezenţa incongruenţei să dea gramul acela de originalitate marca Gheorghe Bălăceanu care, pe lângă ambiguitate, să fie prezentă comparaţia neaşteptată: Măsuri pentru criză: „Pe guvernanţi, cu-aşa o miză, / Îi simt cumva băgaţi în cofă: / Degeaba luau măsuri la criză, / Atâta vreme cât n-au stofă!”; Soluţie: „Guvernanţi, vă dau de ştire / Că din criză, garantat, / Cea mai sigură ieşire, / E…pe unde aţi intrat.”; Sfat pentru vedete în devenire: „S-ajungi solistă dintre cele bune / Cu vilă şi maşini de protocol, / Din notele din gamă, se impune, / Cu mari maeştri să lucrezi la „sol”. ; În compensaţie: Brune, blonde, fără poale, / Vor să-ncânte naţiunea / Şi se-arată tot mai goale, / Să-şi mascheze …goliciunea.”.
Psiholog recunoscut, cu un doctorat în domeniu, Gheorghe Bălăceanu propune şi un capitol intitulat „Şi la urmă, hai…cu noi”, în care epigrama se supune unor tendinţe de domeniul reflexivităţii, umorul vizând adesea persoane concrete: Sfat (a propos de volumul d-lui Vasile Larco, „Semnalul de alarmă”: „Când epigrama, ca şi-o armă / E plină de umor, descarc-o; / Iar de „semnalul de alarmă”, / N-ai grijă, că îl trage Larco!”.
Epigrama lui Gheorghe Bălăceanu se recunoaşte din o mie. Are o logică a ei, o curgere specială spre versul al patrulea care vine din artistul multiplu care este şi din preocuparea de a nu sugruma raţiunea existenţei acestui al patrulea vers. (GEORGICĂ MANOLE)
Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole)
E PRIMĂVARĂ
Dispare-al frigului fior,
Feeric este pe afară,
Sunt berzele în cuibul lor,
Iar tinerii din ţară…zboară. (VASILE LARCO)
SUPERFICIALITATE
Corupţii toţi sunt arestaţi,
Judecătoru-i vigilent,
Dar unii sunt eliberaţi
Că nu-s pătaţi suficient. (VASILE LARCO)
FAMILIALĂ
E lăudat feciorul care
Se-ntoarce-n casa părintească
Mămicii lui să-i dea o floare…
Apoi, un copilaş să-i crească. (VASILE LARCO)
ALTERNATIVĂ
Un doctor m-a privit ciudat
Şi-a vorbit despre-o sincopă.
Dar nu-s de fel îngrijorat,
Fiindcă am un frate popă! (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
REALIZĂRILE VIEŢII
Am făcut, mai pe tăcute,
Bune, rele…Evident
Cele bune, prost făcute,
Cele rele, excelent! (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
FUMURI…FUMURI…
Să fiu scutit, îmi pare drept,
De fumurile trase-n piept
Dar, sincer, nu ştiu cum să scap,
De cele ce-au urcat la cap. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
PE MERIT
Ce pe merit se cuvine ‒
Cum ştim noi din timpuri vechi ‒
Mai uşor azi poţi obţine...
Cu mişcatul din urechi. (GHEORGHE BĂLĂCEANU)
ŞEF GRIJULIU
Căldura mare-i taie cheful,
De-i pare munca un supliciu
Şi-atunci gândi cu grijă şeful,
Să-i facă vânt... de la serviciu. (GHEORGHE BĂLĂCEANU)
AVANSARE
La ce cap și mână are,
Cred eu că pe meritate
A primit o avansare…
C-un picior plasat în spate! (GHEORGHE BĂLĂCEANU)
OBIECTIV DE POLITICIAN
Licenţa dacă mi-o voi da,
Îmi voi lua şi doctoratul;
Să trec bacalaureatul,
Că şapte clase am deja. (PETRU-IOAN GÂRDA)
UNUI LIDER DE PARTID
Acei ce roată-n juru-i fac –
Şi-aceleaşi gânduri i-au unit –
Îi iartă faptul că-i sărac,
Dar nu îl iartă că-i cinstit! (PETRU-IOAN GÂRDA)
OAMENII PARTIDULUI
Fură cu nemiluita,
Cu ocaua, cu daraua:
Dacă nu mai curge mita
Pică toată şandramaua. (PETRU-IOAN GÂRDA)
LA ÎNMORMÂNTAREA UNEI CURTEZANE
Bărbaţii cu toţi` se-nfioară,
Că dulci îi erau dezmierdările…
Deci fie-i ţărâna uşoară
Aşa cum i-au fost şi purtările! (ION DIVIZA)
POVESTEA VIŢELULUI DE AUR
L-a înşelat nevasta c-un magnat
Deja atins de bruma impotenţei,
Nefericitul soţ a jubilat
Simţind că-i creşte…cornul abundenţei! (ION DIVIZA)
UNUI ŞEF DE ORCHESTRĂ
De ziua lui, întâia oară
E-nconjurat de lume bună:
Amanta-i cântă la vioară,
Iar angajaţii-i cântă-n strună. (GRIGORE COTUL)
DIN MOFTURILE SENECTUŢII
Copiii i-au ales azil,
Dar taxele-s cam mari, se ştie,
Condiţii nu-s, iar el, subtil,
Le-a sugerat o puşcărie. (GRIGORE COTUL)
REABILITARE
Puşcăria este mediul
Unde, prin însingurare,
A găsit cu greu remediul
După mediatizare. (GRIGORE COTUL)
AMOR DE LUX
Când vrea amor de lux bădiţa,
Îndată află socoteala:
Cu cât mai mică e fustiţa,
Cu-atât mai mare…cheltuiala!... (GHEORGHE BÂLICI)
FEMEIA CA MUZĂ
Poeţii, visători mereu,
Îi tot promit, cu frenezie,
C-o vor iubi o veşnicie;
O noapte este mult mai greu… (GHEORGHE BÂLICI)
RUGĂ
Dă, Doamne,-n clipa fericită,
La cea mai dulce din femei
Când cerem mâna mult dorită,
Să nu-ncăpem pe mâna ei!... (GHEORGHE BÂLICI)
UNUIA NU PREA POTENT
Deşi bătrân, i-ar mai plăcea
Să facă sex cu-o „paraşută”;
Încrederea şi-a pus-o-n ea,
Dar a rămas …nedesfăcută! (ELENA MÂNDRU)
OPTIMIŞTI VS. PESIMIŞTI
Curajoşi vezi pe pământ,
Dar şi inşi cu aripi frânte:
Primii-şi iau în viaţă-avânt,
Iar ceilalţi mereu doar trânte. (ELENA MÂNDRU)
AMANTA
Plină de virtuţi, frumoasă
Suplă ca un monument,
Nu e ea femeie-n casă
Da-i un bun medicament! (MIHAI SĂLCUŢAN)
LA CRUCEA DE PIATRĂ
Bărbaţi umblaţi prin lupanare,
Ajunşi acasă or să zică
Că plata şi reclama-i mare,
Pe când plăcerea foarte mică. (MIHAI SĂLCUŢAN)
CONTRASENTIMENTE
Răpus de-amor şi poezie
Umbla bărbatul prin Urlaţi,
Căci o iubea la nebunie
Şi ea, la fel... pe alţi bărbaţi! (MIHAI SĂLCUŢAN)
FEMEILE NE POT CUCERI
Doamnele frumoase, zvelte
Pricepute-n uneltiri,
Când e vorba de unelte,
Ne-ameţesc doar din priviri. (MIHAI HAIVAS)
EXTAZ ŞI AGONIE
În lupta pentr-un colţ de pâine
Se schimbă viaţa-n mod brutal.
Căci astăzi poţi să fii pe val,
Dar şi pe drojdie, chiar mâine! (MIHAI HAIVAS)
MUNCIND CU CARTEA
Îmi plânge inima curată
Când văd cât e de căutată
Antologia de sonete
De fabricanţii de cornete! (GHEORGHE GURĂU)
FEMEIA, COASTĂ A LUI ADAM
Stai liniştită nevastă
Tot ce se spune nu e real,
Tu nu eşti ruptură de coastă
Eşti ditamai coasta de deal. (GHEORGHE GURĂU)
ADAM ŞI EVA ŞI MODA MAXI
Cheltuială de soţie,
Pe Adam să-l usture
A schimbat frunza de vie
Cu una de brusture. (GHEORGHE GURĂU)
DRAGOSTE LA VÂRSTA A TREIA
Un flăcău trecut, tomnatic
Întâlni pe-o-anume Ea,
Şi-o alintă enigmatic
Tu eşti primăvara mea. (GHEORGHE GURĂU)
DIRECTORUL, FIZICUL ŞI FIZICA
Cum secretara-i un deliciu
Aşa de mult îmi place mie,
Că merg acum la serviciu
Din inerţie. (VASILE MANOLE)
DIRECTORUL TESTÂND NOUA SECRETARĂ
Domnişoară pe cuvânt,
Spune drept, să nu mă minţi,
Cu năsucul tău în vânt,
Pe soţia mea o simţi? (VASILE MANOLE)
ŞEFUL MEU
Să mă aibă în vedere
Să nu facă iar erori,
M-a propus la premiere
Şi m-a şters de două ori. (VASILE MANOLE)
OPINIE
Astăzi, cu mare supărare,
Adevărul voi descrie:
Democraţia noastră are
Un miros de colonie. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
C.V.
Pe când a fost ales primar
Avea opt clase, ca tâmplar.
De-atunci făcu o facultate
Şi numai două doctorate. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
SCHIMBAREA STĂPÂNULUI
Cum astăzi nu există rege
Minciuna, nimeni n-o să nege,
De mult servită e în blide
La masa marilor partide. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
NOI N-AVEM…
Noi n-avem prin cer moşii
Doar un car cu patru boi
Şi-un cioban doinind din lună
Seara-n staulul de oi. (GIREL BARBU)
FUGE RAIUL…
Fuge raiul din Adam,
Cu un măr abia-nflorit;
Eva ia un vot de blam,
Fericirea s-a sfârşit… (GIREL BARBU)
PRESA LA ZI
Sunt vremuri tulburi, cine-ar fi crezut
Ce scrie presa, (ca eveniment!),
La noi, măgarii mult au mai scăzut,
Nu ştim de-o fi aşa şi-n Parlament !? (MAX OPAIŢ)
PUTERI LIMITATE
Chiar dacă nu este clar,
Învăţat cu aşteptarea,
Guvernul interimar
Prorogă iar ...bunăstarea! (MAX OPAIŢ)
CA LA NOI LA NIMENI
Tot mai mult euro creşte,
Mereu mai mult ca la vecini,
Importăm gunoi, fireşte,
De parc-am fi ...sat fără câini! (MAX OPAIŢ)
PLEAC-AI NOŞTRI ,VIN AI NOŞTRI...!
Am pierdut şi-acuma trenul,
Şansa noastră n-a fost mică!
S-a crezut că şi Guvernul
Poate fi...HOPA-MITICĂ!? (MAX OPAIŢ)
UNUI CELIBATAR
Încerc să înţeleg, (în parte!)
Ce-ai vrea să faci la o adică,
Dar dacă pui răul deoparte,
Păstrează dama, dacă...pică! (MAX OPAIŢ)
ATU PENTRU CORUPȚI
N-ar trebui criticați,
Că umblă cu bani spălați;
Fac o treabă omenească,
De viruși să ne ferească . ( DUMITRU BUJDOIU)
DE ZIUA FEMEII, ÎNTRE VECINI
- Ești cam vesel, seara asta,
Iar te-a lăudat nevasta?
- Da, că-s cel mai bun la pat,
Și că n-am rival în sat. (DUMITRU BUJDOIU)
DILEMĂ CASNICĂ
Niciunul nu e mai breaz,
Amândoi sunt de crezut ;
Ea nu-l suferă băut,
El nu o suportă treaz. (DUMITRU BUJDOIU)
NOAPTEA FEMEII, LA STRIPERI
O lăsai cu-alte femei;
Ce-o fi văzând la mișei ?
Niște vlăjgani, golănei;
Că nici haine n-au pe ei. (DUMITRU BUJDOIU)
UNUI FALSIFICATOR DE VIN
Pentru cupa mie-ntinsă
Plătesc dublu! Triplu! Însă,
Dacă vinu-i rău, ţi-l dau
Înapoi…după ce-l beau! (EFIM TARLAPAN)
UN DON JUAN LA VÂRSTA A TREIA
Mi-i sexul mort, dar nu regret:
În casa-mi rece, fără scaldă,
E unicul meu robinet
Din care… curge apă caldă! (EFIM TARLAPAN)