O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:
Epigramiştii au în centrul preocupărilor lor omul cu metehnele lui. Rareori epigramistul stă de vorbă cu natura, cu anotimpurile, cu lucrurile. El se duce direct la om. Stă în preajma lui şi îl adulmecă în stilul în care un şarpe îşi urmăreşte prada. Când crede că l-a „mirosit”, că i-a detectat punctul slab, se aruncă în epigramă vărsând tot veninul în versul al patrulea. Epigramistul nu are astâmpăr. Atins de microbul acestei specii literare, nu doarme, nu mănâncă, nu mai face nimic până nu stabileşte poanta, rimele, metrica etc. Epigrama îl îmbată la modul real. Are acea stare pe care o au alcoolicii, epigrama devenind o sete, el umblând năuc dacă nu i se oferă (de către cine?) acel pahar plin cu…inspiraţie. În clipele de graţie ale sale, epigramistului îi strălucesc ochii, iar în singurătatea (intimitatea) locului de creaţie un zâmbet îi străfulgeră pe buze. Atunci scrie repede epigrama şi dă fuga să o comunice tuturor. Îi iubesc pe epigramişti chiar şi pentru eul lor exacerbat, pentru credinţa dusă la infinit că vor salva lumea, pentru răbdarea cu care caută chichiţe în creaţiile celorlalţi. Îi iubesc chiar şi pentru fuga lor continuă după premii şi diplome, aspect care nu era valabil pe vremea lui Cincinat Pavelescu, Păstorel, Nigrim etc. Nu-i iubesc pentru că nu au răbdare cu începătorii, pe care ar trebui să-i ia ca pe nişte ucenici. Îi iubesc pentru că nu se cantonează în epigramă şi încearcă şi altceva. Un astfel de epigramist este Gheorghe I. Gheorghe. A publicat două volume de proză scurtă, şapte romane şi un volum de epigrame „Profiluri infame prezentate-n epigrame” (Editura „Detectiv”, 2009). Din păcate, nu am acest volum al lui Gheorghe I. Gheorghe însă i-am citit foarte multe epigrame pe care le-am primit prin bunăvoinţa autorului: Marilor corupţi: “Nimeni, astăzi, n-o să nege / Adevărul ce grăieşte: / Ei, toţi, ocolesc o lege, / Dar şi legea-i ocoleşte.”; În tranziţie: “Cum ai găsit femeie / Spre bunăstare cheie / Şi ai acum de toate? / E simplu... din păcate.”; Secretare fără frontier: “Când la concurs veni Ionică, / Fu întrebat cu voce clară: / - Ce poţi să faci, la o adică? / - Să mă ofer... ca secretară.”
În schimb, am citit atent ultima sa apariţie editorială: „Regăsirea” (roman, Editura „Semne, Bucureşti, 2017). Tema romanului e una aparent simplă şi cu acoperire în realităţile interumane actuale: găsirea mamei biologice. Neştiindu-i-se numele, cei ce alcătuiesc un plan de căutare o numesc Biologica. Arhitectura romanului este dată de două mari triunghiuri relaţionale în interiorul cărora, în funcţie de acţiunile personajelor implicate, se sesizează un joc de lumini şi umbre în algoritmul căutărilor. Primul triunghi, cel al tinerilor, are ca element principal pe Melania (cea care-şi caută mama biologică), pe Mirel (iubitul ei, şofer la un parlamentar, după cum se declară el) şi pe Alex ( atras cu gândul de a o ajuta în demersul său). Al doilea triunghi, cel al adulţilor, este alcătuit din Marina (mama adoptivă a Melaniei), Victor (soţul Marinei, de care s-a despărţit) şi Iulia (noua soţie a lui Victor).
Triunghiurilor amintite li se adaugă personaje cu psihologii concrete ce acţionează în funcţie de interese, dar şi altele care măresc gradul de mister, cum ar fi permanenta senzaţie că pe fiecare îi urmăreşte un duşman din umbră care chiar acţionează (scrie scrisori anonime şi ameninţătoare, apelează la răpiri, pătrunderi în locuinţe, loviri, etc.). Romanul se citeşte cu sufletul la gură şi pentru că personajele încep să-şi arate arama pe faţă, semn că epicul curge, digresiunile făcute în text de autor fiind minime. Când unor personaje li se devoalează părţile ascunse, autorul trece pe etic. E cazul lui Mirel care se dovedeşte a fi parte a unei reţele de prostituţie, nicidecum şofer al unui parlamentar, interesul lui fiind altul în relaţia cu Melania. E cazul lui Alex care este ataşat total cauzei Melaniei. Devenind un adevărat detectiv particular, Alex o va feri de pericole, iar în final îi va descoperi mama biologică în persoana Elenei Mocanu. Romanul lui Gheorghe I. Gheorghe îmi aminteşte de cele din colecţia „Aventura” pe care le citeam în tinereţe. Timbrul emanat în scris e unul sobru, logica alcătuirii e mulată pe destin şi timp, rezultând o viziune asupra societăţii de azi. Autorul stăpâneşte bine dialogul, răspunsurile personajelor fiind mereu o poveste ancorată în realitate. „Regăsirea” e un roman cu happy-end care te atrage încă de la prima pagină. (GEORGICĂ MANOLE)
Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole)
DERANJ LA CONFERINŢĂ
Au căpătat acei care-au vorbit,
Oricum având tremurături în glasuri,
Un microfon aşa de hârâit,
Că n-am dormit mai mult de două ceasuri! (PETRU-IOAN GÂRDA)
CELUI CARE NE IMPUNE CULTURILE
Când dealurile sunt pustii,
Sub ordinele tale seci,
Plantăm tot felul de prostii…
De ce nu vii? De ce nu pleci? (PETRU-IOAN GÂRDA)
LUPTĂ INEGALĂ
În lupta cu rechinii mari,
Ai noştri buni justiţiari
Mai arestează, mai conjură,
Dar n-au harpoane pe măsură. (PETRU-IOAN GÂRDA)
PRECIZARE JUDICIARĂ
Vorba nu-i de mântuială,
Ştim de limita măsurii:
„Unde-i lege, nu-i tocmeală”…
De-i o lege a naturii. (VASILE LARCO)
GENEZĂ
Când Domnul a creat Pământul
În Raiul său nemăsurat,
De n-ar fi inventat cuvântul,
Femeia l-ar fi inventat. (VASILE LARCO)
OMUL DE LA BLOC
E câte unul strângător
Când vine toamna în decor,
Ar strânge, grabnic, în cămară
Chiar şi căldura de afară. (VASILE LARCO)
O DOAMNĂ CITITOARE
Ea citeşte! Nu în stele!
Şi-mi explică aferat,
Care-i genul preferat.
Cărţi de credit. Ale mele! (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
LEGILE
Legea-i clară şi afirmă
Dreptul zilnic la o pâine;
Iar istoria confirmă
Că ea ţine până mâine. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
UN ALES DONEAZĂ POPORULUI
Cum e suflet bun,
Vrea să dea în ţară
Apă şi săpun
Cu destulă sfoară. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
OPTIMISM EXTREM
Pe-oricine cade uneori năpasta,
O ştie fiecare dintre noi,
Însă…ce nu rezolvă viaţa asta,
O face, sigur, viaţa de apoi! (GRIGORE COTUL)
EXPLICAŢIE
Păi, aş fi scris demult,
Problema nu sunt banii,
Ci doar un gând ocult:
Că-mi înmulţesc duşmanii! (GRIGORE COTUL)
DILEMĂ
Observ un lucru neelucidat,
Când se vorbeşte despre mită:
Cum este mai incriminat,
Să fie dată sau primită? (GRIGORE COTUL)
UNUI GINERE IUBITOR DE SOACRĂ
Atunci când colţul, soacră-sa a dat,
A tras un chef nebun, să te cruceşti,
Apoi un an întreg s-a tot distrat!...
Ce-am scris mai sus…găseşti doar în poveşti! (MIHAI HAIVAS)
UNEI SOŢII CU MAI MULŢI AMANŢI
Unu-i dă apartament,
Altu-n card îi bagă sume,
Unul, numai sentiment
Şi-un tâmpit îi dă…un nume. (MIHAI HAIVAS)
LUCRU PENTRU ACASĂ
El a uitat de secretare,
De-o jună s-a înamorat,
Şi-n timpul liber ce-l mai are
E omul cel mai ocupat! (MIHAI SĂLCUŢAN)
PROTECŢIE LA SIDA
Două luni i-a fost iubit
Până ea s-a internat
Şi-i nespus de fericit...
Că doar lui nu i-a cedat! (MIHAI SĂLCUŢAN)
IUBIREA POMPIERULUI
În al dragostei lor joc
Lumea cum să mai încapă?
Ea, micuţa, toată foc
El, sărmanul, tot o apă! (MIHAI SĂLCUŢAN)
INTERLOPII
Aşa de mult ce s-au bătut
Că au făcut la mână scurtă,
Dar pân`la urmă le-a trecut
Şi s-au bătut uşor pe burtă. (VASILE MANOLE)
DUPĂ MUNCĂ ŞI RĂSPLATĂ
Umblă zvonul, vrei nu vrei
Că femeile uşoare
Sunt plătite cu bani grei,
Producând discriminare. (VASILE MANOLE)
DUPĂ O REMANIERE
GUVERNAMENTALĂ
Tocmai când serveam dejunul
Vecinul meu m-a sunat:
-Uite, a trecut Crăciunul
Şi n-am fost... sacrificat. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
MITING ELECTORAL
Să-i ducă pe corupţi la groapă
Mulţimea strigă un îndemn:
- Să-i tragem, azi, pe toţi în ţeapă!
- Rămâne ţara fără lemn. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
ÎN CAMPANIE ELECTORALĂ
A venit în amfiteatru
Să prezinte-al său cuvânt
Şi-a făcut pe dracu-n patru
Să îl credem că e sfânt. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
O…GIOCONDĂ
O Giocondă-i de departe,
Zâmbet fin, provocator,
Mâinile încrucişate
Şi… picior peste picior! (GHEORGHE GURĂU)
„EVA” LA SOVATA
Minunată staţiune,
Mă voi duce şi-altădată,
Fără soţ, şi… ce pot spune
Să vin gata-nsărcinată?! (GHEORGHE GURĂU)
SERVICIUL PLĂTIT
Singur şi ca tot bărbatul
O plătea să-i facă patul,
Menajera, fată „rea”
I-l făcea din greu, gemea! (GHEORGHE GURĂU)
AERE DE VEDETĂ
Ce sâni, picioare, ce alură,
Şi ochii jucăuşi într-una,
În plus mai are şi o gură…
Şi slavă domnului că una!(GHEORGHE GURĂU)
DECLARAŢIE DE DRAGOSTE
Femeie, fiindcă te iubesc
Şi vreau oricând să-ţi fie bine,
Un singur lucru nu-ţi doresc
…Un soţ ca mine. (ION DIVIZA)
DEPUTATUL
A fost ales şi-a treia oară
Fiindcă e bărbat isteţ:
Pe toţi acei ce-i cumpărară
Îi vinde azi la dublu preţ. (ION DIVIZA)
GĂINILE PLOUATE
De când puterea s-a schimbat,
Se laudă găinile:
Suntem călcate regulat,
Dar numai cu maşinile! (ION DIVIZA)
POLITICA ŞI TINERETUL
Cu aere de veşnică stăpână
Politica-i o doamnă cam bătrână
La care-i place, la un scurt apel,
Să-i pupe mâna câte-un tinerel… (GHEORGHE BÂLICI)
PRONOSTIC
Aşa cum ştim că pe la noi
Se fură-n creştere vioaie,
Din criză vom ieşi toţi goi,
Că-i mai uşor să ne jupoaie…(GHEORGHE BÂLICI)
INFLUENŢĂ RECIPROCĂ
Corupţia ne este-n floare
Şi asta-nseamnă, vrei nu nrei,
Că înfloresc, cu-nverşunare,
Şi cei ce luptă contra ei!... (GHEORGHE BÂLICI)
CREŞTI, PĂDURE, ŞI TE-NDEASĂ
Președintele, rebel,
A sădit un stejărel.
Dacă hoții n-au să-l fure,
O să crească o pădure. (NICOLAE MĂTCAŞ)
ȘI CULOAREA, ŞI DUHOAREA
Mare Neagră, mare dragă,
Curg deșeurile-leșie
Și te lasă fără vlagă,
Și te fac - vai! - căcănie. (NICOLAE MĂTCAŞ)
COMPETIŢIE FAMILIALĂ?
La poluare-n urbe súntem tari:
Nu scoate fum ca-n cercurile dantești
Mandele într-un an în Voluntari
Cât Mirea într-o zi în București. (NICOLAE MĂTCAŞ)
CET GROZĂVEŞTI
Ne-amăgeai pe șest cu gaz metan-parfum,
Otrăvindu-ne cu păcură și fum,
Dar la cât de crud, perfid, grozav ce ești,
Chiar că-ți meriți marca: Grozăvești. (NICOLAE MĂTCAŞ)
CANDIDAT LA GUVERNARE
DAR CU FUNDU-N DOUĂ TARE
Vrea sau nu la guvernare?
Să ne spună clar odată!
Nu poți fi și fată mare,
Și un pic la cep umblată. (NICOLAE MĂTCAŞ)
UNDE-A MÂNCAT LUPUL OAIA
Alianța-i bună toată,
Că e roaibă, că e murgă?
Numai unde-a curs odată,
Doar acol'-o să mai curgă. (NICOLAE MĂTCAŞ)
BOALĂ DE OM SĂNĂTOS
Cum îi duc la „Beci domnesc”,
Cum, pe loc, se-mbolnăvesc.
Cum la adăpost se pun,
Cum devin sănătoși tun. (NICOLAE MĂTCAŞ)
AVEM ŞI NOI FALIŢII NOŞTRI
Fac o subliniere,
(Despre prost, bine-nţeles!):
Când interesul cere ,
Prostu-i bun dacă-i ...ales! (MAX OPAIŢ)
2020 - AN DE GRAŢIE?!..
E 2020.
Anul ăsta are zile ,
Peste care poti să treci
Cu... umor sau cu ...pastile!(MAX OPAIŢ)
PANDEMIE POLITICĂ
Sunt deja câteva luni,
De când Guvernul nu-i votat.
Avem mai multe moţiuni,
Decât sunt luni într-un mandat!(MAX OPAIŢ)
OPŢIUNE SALVATOARE
După ce-a băut frâncuşa,
A-ncurcat voit etajul
Şi-a sunat la altă uşă…
La el...şi-a pierdut curajul! (MAX OPAIŢ)
UNUI LĂCĂTUȘ
(PRIMA MEA EPIGRAMĂ, 1962)
A lucra cu pila-i viciu,
Căci te molipsești, firește,
El, din ziua de serviciu,
Șapte ore le...pilește. ( DUMITRU BUJDOIU )
COLEGILOR MEI DE PE ȘANTIERUL HIDRO-VIDRARU,
ORIUNDE AȚI FI.
Tânăr, picat la facultate,
Am învățat cu voi de toate;
Dârzenia şi-amiciţia
Și, în barăci, gluma, beția. ( DUMITRU BUJDOIU )
REFUZURILE SOȚIEI DE 8 MARTIE 2020
Am vrut să o pup pe gură;
N-avea masca, dar fu dură,
M-a trimis să îmi fac testul;
Nu vă povestesc și restul. ( DUMITRU BUJDOIU )
ȚARA SUFERĂ ȘI PARLAMENTARII DEZBAT CIOLANUL
Și la noi, COVID e-n toi,
Dar dezbatem într-o joi:
Să-i lăsăm pe ei, sau noi ?
Democrați la car de boi. (DUMITRU BUJDOIU)
„CAR FRUMOS CU PATRU BOI”
L-aş cânta, dar îl găsesc
Metamorfozat puţin:
Carul încă-i românesc,
Jugul însă e străin… (EFIM TARLAPAN)
UN BASARABEAN LA CONSTANŢA…
Am făcut amor select
C-o grecoaică: Penelopa;
Uite-aşa intrai direct
Din Constanţa-n Europa! (EFIM TARLAPAN)