O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:
Cu 25 de ani în urmă, pe când Al. D. Funduianu era doar poet, scriam: „Să te întâmpli prin Botoşani şi să-l zăreşti pe Al. D. Funduianu trecând. Discret, mereu atent să nu deranjeze pe cineva, merge, merge, merge…către un loc ce nu poate fi decât un punct luminos, rezultatul intersecţiei dintre poezie şi geometrie (…). Să te întâmpli prin Botoşani şi să-l zăreşti pe Al. D. Funduianu, ca un pom înflorit, trecând…”. „Şi iată”-mă a zis poetul pe 1 martie 1953, pentru ca, dintr-un calcul venit dinspre ancestralitate şi prins prin labirintul gândirii de factură peratologică, în 1995 să repete ţipătul ivirii: „Şi iată…” (Editura „Eidos”, Botoşani). Noul strigăt, concretizat într-un volum de poezii, primul de fapt, este unul de o factură aparte. Patru „porţi” sfărâma poetul cu acest strigăt artistic: poarta comunicării („Cuvintele”), poarta sinelui („Mirat copilul…”), poarta gândirii pozitive („Inele de curcubeu”) şi poarta candorilor („Vinovăţii albe”). Locuitor al Ţării Candorilor, Al. D. Funduianu nu şi-a trădat niciodată marile iubiri: matematica şi poezia. Caracterizat de o gândire rotundă, bine ancorată în cărţile scrise şi publicate până acum, un observator poate constata că are ştiinţa de a ieşi dintr-o banală liniaritate a temperamentului. În afară de singura şi ceţoasa mea tentativă de a-l localiza, cu mult timp în urmă, în Marele Imperiu al Tăcerii, o mare greşeală în fapt, niciodată nu mi-am mai propus să-l încadrez într-o schemă, fiindcă el nu este numai al ştiinţei, numai al literaturii, numai al Ţării Candorilor… El este al tuturor: „Mă ia cu frig / mă ia cu / îngheţ… // Doamne / nici n-am murit / încă… // Şi lumea / a şi început să mă / vorbească / de bine… // Oare / unde voi fi greşind? // Mă ia / cu frig - / mă ia…”
Acum, Al. D. Funduianu este şi epigramist. În 2017 publică volumul „Mărţişoare” (Editura „Quadrat”, Botoşani). Posesorul unei ironii speciale, dovedit om al proxemităţii, duşman al diluării prin cuvânt şi om al esenţelor, Al. D. Funduianu duce epigrama botoşăneană către vibraţiile fine ale poeziei. Reţinem două epigrame adresate castei în care a intrat cu succes, aceea a umoriştilor: „Pretinse firi misterioase / Ce trebuie (aici e culmea) / Să spună lucruri serioase /…De care să şi râdă lumea” sau „Ciudată castă! La necaz / Sunt iuţi şi aprigi în condei - / Iar dacă n-au de cine face haz, / Se întâlnesc şi…râd de ei!”
La Al. D. Funduianu mai întâi se instalează un zâmbet radios şi insinuant când întâlneşte ceva (o întâmplare, o situaţie, o vorbă auzită) care crede că trebuie pusă sub efectul poantei, apoi devine serios. Abia atunci se apucă de scris epigrama. Poanta nu va fi niciodată abruptă şi nu vom sesiza niciodată lipsă de tact.
Al. D. Funduianu a inventat „aberaţia” ca formă de umor fin. Într-o discuţie avută cu el mi-a spus: “Cât despre ”aberația - marca Funduianu”? Parte dintre cititori nefiind în ”temă”, să spunem că este vorba despre rubrica ”Aberez, deci... exist!”, pe care am inițiat-o și o țin - de câțiva ani - pe o rețea de socializare. Și care, pare-se, de vreme ce sunt întrebat, se bucură de oarecare ”notorietate” și de un public stabil. În plus, ce să mai spun? Să-ți asumi o asemenea ”etichetă” (aberantă!) trebuie să dai dovadă de ceva... ”tărie”. Altminteri, aberând, reușesc să trec (mai) ușor în zona pamfletului. A ironiei și, mai ales, a autoironiei (din constatările mele, partea cea mai așteptată și mai ”gustată” de cititori). Uneori, chiar și în cea a umorului ”bonom”. Aberând, pot spune... orice! Chiar și adevărul.”
Asociată cartezienei expresii “Cuget, deci exist!”, Al. D. Funduianu trece dincolo de evidenţa adevărului pus doar sub semnul recunoşaşterii acestuia de către raţiune,când lansează rubrica “Aberez, deci…exist!”. Aberaţiile lui Al. D. Funduianu se găsesc la intersecţia dintre poezie şi epigramă. Ele pornesc pe linia seriozitate-râs, cu scopul kantian de a acţiona pentru prefacerea bruscă a unor speranţe: 1. „- Ce mai munceşti, Sandule?, mă întreabă un prieten. / - Car apă la fântână.”; 2. „Din ianuarie, pensia meas e va mări cu 7% - m-am lăsat de fumat.”; 3. „La Revelionul din Stradă, m-a evitat la milimetru o…pocnitoare!”; 4. „- Iubi, de când te-am văzut, nu mai pot dormi! Vrei să fii soţia mea? / - De ce, ca să dormi?!” etc.
De remarcat că întreaga cantitate de umor, produsă sub formele amintite de Al. D. Funduianu, suportă un mare grad de sublimare ceea ce înseamnă că este şi posesorul unui ego sublim.
(GEORGICĂ MANOLE)
Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole)
SOŢI SCRIITORI
El scrie mult, neîncetat,
E şi de soaţă înşelat,
Dar satisfacţia e mare…
Că e TRADUS de-o scriitoare. (VASILE LARCO)
ASEMĂNARE EPIGRAMATICĂ
Pot găsi cu toţii cheia
În exemplul ideal:
Că şi poanta şi femeia
Se descoperă-n final. (VASILE LARCO)
DUPĂ NUNTA DE AUR
E o straşnică plăcere
Când merg soţii să se culce:
Luna n-o mai fi de miere,
Somnul, însă-i tare dulce! (VASILE LARCO)
ILUZIILE
Aşa cum ştim că-n mare parte
Iluziile sunt deşarte,
Guvernul nostru-a început
Să le mai dea şi conţinut… (GHEORGHE BÂLICI)
EFECTE SONORE
Trâmbiţează în popor
Boşii despre viitor,
Convingându-ne că-n fine
Viitorul sună bine… (GHEORGHE BÂLICI)
ÎMBOGĂŢIŢII PESTE NOAPTE
Cum şi-au făcut, furând poporul,
Castele, vile şi piscine,
Ne lasă nouă viitorul,
Că el şi fără dânşii vine… (GHEORGHE BÂLICI)
UNUI ALES
Simţi, înaltul demnitar,
Că mâna-n cap îi puse Domnul:
Ca europarlamentar,
Îi vor plăti mai bine… somnul! (GHEORGHE BĂLĂCEANU)
LA PARLAMENTUL EUROPEAN
La europarlamentări,
Vin deputaţi din multe state,
S-adopte noi reglementări
De-nalt nivel, nu… calitate! (GHEORGHE BĂLĂCEANU)
MESAJ
Guvernul, noi îl prețuim
Și-l prevenim, cât e pe val:
Nu vrem să supraviețuim ...
Ci numai să trăim normal. (GHEORGHE BĂLĂCEANU)
EXHIBIŢIONISM
Vecina – s-o judec mi-e greu
(Natura femeii!?)
În nud mi se-arată mereu…
Pe gaura cheii. (PETRU-IOAN GÂRDA)
DRAGA DE SOACRĂ-MEA
Întâia oară simt iubire
(Mă rog, un fel de duioşie),
Văzând-o azi, cum nu-i sta-n fire,
Tăcută. Altfel, parcă-i vie… (PETRU-IOAN GÂRDA)
ÎN APĂRAREA LUI DARWIN
Mă mir când văd vreun ins „evoluat”
Dar ştiu că Darwin n-are nici o vină:
În lungu-i drum maimuţa a uitat
Ce trebuia, sărmana, să devină. (ION DIVIZA)
PE DRUMUL MULT VISAT
Mergând cu soacra durdulie
Spre casa ei, gentil, ca fiul
Ar fi dansat de bucurie
Dar tare greu era…sicriul. (ION DIVIZA)
HOŢI LEGALI
Din tot ce parlamentul drege,
E clar un lucru pentru toţi:
Mai lesne intră hoţii-n lege
Decât să intre legea-n hoţi. (ION DIVIZA)
INVESTIŢIE PROASTĂ
Nu s-a zgârcit cu ea la bani
Şi-a pus în aplicare-un plan
Sfârşit în patul din Lipscani...
Iar dânsa n-a făcut un ban! (MIHAI SĂLCUŢAN)
FIECARE CUM POATE
O lună trage el din greu
S-adune leul lângă leu.
Cu oftat, gemut, cu şoapte,
Ea îi strânge... într-o noapte! (MIHAI SĂLCUŢAN)
CUPLU DE CONTABILI
Amatori de aventuri,
Că sunt tineri şi-s figuri,
El le trece ca activ
Ea, din contră, ca pasiv!(MIHAI SĂLCUŢAN)
VREMEA CONCLUZIILOR
Tot constat de-atâţia ani:
Verbul „a sărbători”
E o pierdere de bani
Pe surplus de calorii. (GRIGORE COTUL)
AMANTUL
Întotdeauna când putea
S-o şteargă plin de glorie,
Amprenta lui o reţinea
Salteaua cu memorie. (GRIGORE COTUL)
STĂRUINŢĂ
De mic copil a tot muncit,
A strâns din dinţi, a adunat,
Şi-acum se simte împlinit
…că s-a-ngrăşat. (GRIGORE COTUL)
NOULUI GUVERN POLITIC
Tot ce face-i la poruncă,
Anunţând în mod perfid,
Că salaru-i după muncă…
După munca de partid. (ELENA MÂNDRU)
MADRIGAL
Femeia este versul
Ce dă vieţii mersul
Şi fără nici o scuză
E cea mai bună muză! (ELENA MÂNDRU)
NEDUMERIRE
Perdanţii spun, spre consolare :
« Ca să câştigi, nu-i o scofală ! »
Eu vin acum c-o întrebare :
Se ţine scorul doar de fală ?(MIHAI HAIVAS)
EVOLUŢIE POSTREVOLUŢIONARĂ
Dintre foştii proletari
Fraierii-s azi cioflingari,
« Coloraţii », toţi fugari,
Iar « deştepţii », demnitari. (MIHAI HAIVAS)
TINERII ÎNDRĂGOSTIŢI
S-au cunoscut în anul trei
Erau studenți la medicină
Lui i-a plăcut de gura ei…
De… pancreas, ficat și splină! (GHEORGHE GURĂU)
SFAT TINERILOR
Doar o vorbă vreau să-ți spun
Nu mai mult decât atâta
Că bărbatul cel mai bun
E cel care dă… cu bâta! (GHEORGHE GURĂU)
FEMEIA LA ROMÂNI
O spun așa, o spun încet
Să nu mă latre vreun Lăbuș:
Românul s-a născut poet…
Dar și un mare bătăuș! (GHEORGHE GURĂU)
TINERELOR MĂRITATE
Pe femeia din “Vaslui”
Pentru cine vrea să știe
Chiar de nu-i de „cepul” lui
O acceptă de… soție! (GHEORGHE GURĂU)
ŢARA MEA CA O REGINĂ
Calcă maiestuos augusta,
Pomenind de nişte hoţi
Căci săltându-i vântul fusta
I-au văzut bugetul toţi. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
JOCURI DE CUVINTE
Cum nici poarta nu e port,
Iar himera nu-i himen;
Cum nici soarta nu e sort
Nici licheaua nu-i lichen. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
FACE UMBRĂ PĂMÂNTULUI DEGEABA
Se vorbea printre mireni
Când stăteau la vrană:
-Morţii trăiesc din pomeni,
Iar el de pomană. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
ÎNCEPE SESIUNEA PARLAMENTARĂ
Ne anunţă azi lucid,
Ţinând pasul cu realul:
CAMERELE se deschid...
Şi începe carnavalul. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
FOARTE MULŢI CANDIDAŢI PENTRU
FUNCŢII ELIGIBILE
O simplă părere
Ca şi o fuşte:
Unde este miere
Vin multe muşte. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
ÎNVĂŢÂND DIN GREŞELI
Azi destule Juliete
Ce se-ndrăgostesc uşor,
Drama să n-o mai repete
„Moarte”-s toate după-amor! (VASILE MANOLE)
MĂRTURISIRE
Pofta şi-a făcut cu mine
Un bărbat culant, frumos,
Dar mi-a fost aşa ruşine…
L-am crezut mai pofticios. (VASILE MANOLE)
O LUPTĂTOARE DE K1
Le-au plăcut a ei picioare
Multora dintre bărbaţi
Şi le-a dat la fiecare
Câte unul, la ficaţi. (VASILE MANOLE)
MI-A VENIT…
Mi-a venit de-o poezie
Precum toporul de păduri,
Dar pana-nfiptă-n pălărie,
Îmi scoate muza din călduri. (GIREL BARBU)
HAI SĂ INVENTĂM…
Hai să inventăm un joc
Tu fii apă, eu sunt foc,
Tu fii pom, eu umbra ta
Şi aşa ne-om completa. (GIREL BARBU)
PROPUS A DOUA OARĂ PRIM-MINISTRU
S-a crezut erou, mai nou:
Premier de sacrificiu,
Când, de fapt, el nu erou,
Păcălici e de serviciu! (NICOLAE MĂTCAŞ)
RUGĂ-A NOULUI GUVERN
Tu, că ești omnipotent,
Dă-ne, Doamne, parlament
Și primari în două tururi.
Și prefecți am vrea. De-a pururi! (NICOLAE MĂTCAŞ)
POLITICA
Toți recunosc: politica-i o curvă,
Ce n-are ce căta la case mari.
Dar dacă nu, de ce-n superba murvă
Se-mping să intre-atât de mulți curvari? (NICOLAE MĂTCAŞ)
USR – ALIAT AL PNL-ULUI
Prost stau cu politichia,
Calcă parc-ar fi miopi.
Să salvezi cum România,
Aliatul când l-îngropi? (NICOLAE MĂTCAŞ)
FOSTUL MINISTRU DE FINANŢE
SUPĂRAT PE AMBASADORUL AMERICAN
Știți de ce-i sări muștarul?
Că i-au răscolit sertarul.
Dubla contabilitate
E de pómină și-n State. (NICOLAE MĂTCAŞ)
DE CE NU ŞI CAPITALA?
Autostradă a Unirii...
Ca s-o construim, mortala,
Mutăm munții-n Iași, fachirii,
Constructórii, seiful, yala,
Iar de-o fi - și capitala! (NICOLAE MĂTCAŞ)
CORONAVIRUS
Putere de monarh în nume,
Pe glob ca mólima se-ntinde.
O singură coroană-n lume,
La care nici un prinț nu tinde. (NICOLAE MĂTCAŞ)
F.C.BOTOȘANI, LOCUL
TREI ÎN ROMÂNIA
Am scris despre voi ades
Epigrame fără ... ace;
Și-n play-off s-aveți succes!
Jocul vostru tare-mi place. (DUMITRU BUJDOIU)
ALO, ACADEMIA, CUM SE PRONUNȚĂ
 DIN A?
Grămăticii vor reforma,
Semidocți sfidează dogma;
O s-ajungem, știi, nu ști,
Să vorbim cu â din i. (DUMITRU BUJDOIU)
GURA FEMEII
Pe femeie las-o-n pace,
Dacă prinzi clipa când tace;
Dacă prinzi acest moment,
Meriți chiar un monument. (DUMITRU BUJDOIU)
BEȚIVII ȘI CORONAVIRUSUL
- Auzi, bă, suntem salvați,
Nu luăm virus ca ăilalți,
Că-l înecăm în alcool;
- Hai bă, hâc, mai scoate-un pol ! (DUMITRU BUJDOIU)
UNOR ALEŞI PE LISTE DE PARTID
Vă spun ceva evident :
( Şi sunt mulţi care aprobă!)
Aleşii din Parlament ,
Fac cât ...praful de pe tobă! (MAX OPAIŢ)
CRIZA POLITICĂ SI OMONIMELE
La criza, în mod frecvent ,
Confundăm două concepte:
PARTIDELE din Parlament
Cu PARTIDELE cu...fete!? (MAX OPAIŢ)
TENSIUNI LA BUCUREŞTI
Lupta-i grea la Bucureşti ;
Nu poţi trece cu vederea
Că-n sectoare întâlneşti
Oameni ce se pierd cu...FIREA!? (MAX OPAIŢ)
UNUI ŞAHIST
Ca şahist, am o idee,
Pentru că mi s-a-ntâmplat:
Când joc şah cu o femeie,
Nu-i dau mat, o bag în ...pat! (MAX OPAIŢ)
BALCANICĂ
Fetele din Dorobanţi ,
Umblând două câte două,
Se visează în Bizanţ
Şi se vând pe bani sau...ouă! (MAX OPAIŢ)
UNUI CANDIDAT
Fluturaşi cu poza-i, de mulţi lei bucata,
După vot, rămas-au, prin oraş, movile,
Încât gunoierii urbei, cu lopata,
L-au băgat în urnă încă vreo trei zile! (EFIM TARLAPAN)
POSTDECEMBRISTĂ
Cu un Icsulescu preşedinte,
Fost, la comunişti, un fel de ax,
România merge înainte –
Următoare staţie: Karl Max!... (EFIM TARLAPAN)