Cu ceva timp în urmă, aflând că lui Grigore Cotul i-a apărut o nouă carte, „Feţe – Feţe” (Editura „Pim”, Iaşi, 2024), publicam următorul catren: „Aş fi scris despre volum, / Dar nu l-am găsit prin pieţe; / De aş scrie, eu prezum, / Că va face…”feţe – feţe!”. După citirea volumului sunt obligat să recunosc faptul că prezumţia mea a fost una falsă. Coperta volumului expune cititorului şase portrete realizate de Florin Gabriel-Călin, Adrian Avram, Marian Avramescu, Ovidiu Ambrozie Borta Boa, Leonte Năstase şi Cristinel Vecerdea Criv. Toate cele şase portrete au în comun privirea lui Grigore Cotul. E una energică, una care impune o stare de entuziasm, aspect care mă face să cred că cei şase portretişti sunt şi un pic psihologi. Remarc în mod special portretul din mijlocul rândului de sus. E unul cu trimiteri brâncuşiene, ale unui Brâncuşi aflat între vârste. Grigore Cotul vine cu un volum, dar nu le putem neglija nici pe cele anterioare, care îndeplineşte o suită covârşitoare de caracteristici estetice. Să remarcăm simţul estetic al autorului, care-l face să fie acelaşi om şi în faţa adevărului (cu precădere în epigrame), şi în contact cu frumosul (remarcat în celelalte forme fixe ale poeziei). Nu este absent nici interesul estetic, bine evidenţiat în epigrame pe care Grigore Cotul le supune moralei ca atitudine umană fundamentală, mai ales atunci când se află în faţa dezagreabilului. O neconcordanţă, o atitudine ce se abate de la morală, un fapt ce trece dincolo de limitele agreabilului, sunt pe loc ironizate de autor, astfel că personajele sunt supuse condiţiilor stricte ale epigramei într-o situaţie numită „de-a valma”, impunând volumului un caracter jurnalistic. Stilul lui Grigore Cotul conduce către o aşezare în patru versuri a variantelor ludice şi estetice ale cuvintelor: La protest – „S-au adunat din patru zări / Toţi cei nemulţumiţi, în piaţă, / Şi greva le-a adus schimbări / … la faţă.”; Bărbatul – „O fiinţă care n-are / Nicio destinaţie, / Dar visând la relaxare, / Intră-ntr-o relaţie.”; Dascălul model – „Îl vezi, e implicat mereu, / În goana după referinţe, / Şi-i apăsat - păşeşte greu - / Sub diplome şi-adeverinţe.”; Previziune – Natura iarăşi o să-nvingă, / Că-n ziua când va fi să ningă / Drumarii-n salopetă nouă / O să se facă toţi că plouă.”; Meciurile naţionalei – „Sunt mândri spectatorii, / Progresul e real: / Puţinele victorii / S-au terminat egal!”.
Continuând analiza calitativă a epigramelor lui Grigore Cotul, putem constata prezenţa unui umor pragmatic, la baza ironiei stând jocul de cuvinte, metafora umoristică şi, cel mai adesea, aluzia. L-aş putea declara un maestru al aluziei: Idealul comun – „Noi am făcut, cum bine ştiţi, / Unirea Mică şi-aia Mare, / Convinşi fiind că doar uniţi / Avem motiv de dezbinare.”; Semne de început – „Pe preot şi pe poliţist / De-l vezi alături de primar / Venind la şcoală, nu fi trist, / E început de an şcolar!”; Din cuplu – „E trist bărbatul, uneori, / Că viaţa nu-i uşoară: / La muncă-i pus să tragă sfori / Şi-acasă-i tras pe sfoară!”; Tardivitate – „Pensionarilor le-au spus / C- o să urmeze o mărire, / N-au apucat vr`un leu în plus, / Au sucombat… de fericire.”
Sociologic, epigramele lui Grigore Cotul fascinează printr-un realism neaoş şi, mai ales, prin familiaritate, în sensul că personajele puse sub lupă sunt cele care ne pun mereu piedică, ne dau câte un cot cu subînţeles, ne obligă să le urmăm ideile, să le însoţim în teritoriul lor mlăştinos.
Prin epigramă, Grigore Cotul nu încearcă să se apere de ceva / cineva, impulsul său polemic destul de dezvoltat încearcă să semnaleze, urmând ca noi, cititorii, să fim atenţi. Volumul conţine un melanj între două feluri de ironie, în sensul dat de Alex Ştefănescu, unul dinamitard (care totuşi distruge fertilizator, mai ales când este vorba de arealul politic) şi unul de intensitate calmă (mai ales în cele care fac referire la familie şi componentele sale) : Nu mai contează culoarea politică – „De guvernanţi, eu pot să spun / Că sau cam solidarizat / Şi au atâtea în comun… / În tezele de doctorat.”; Tradiţie – „Se-ntâmplă, categoric,/ Un fenomen generic: / Un alt partid istoric / A devenit isteric.”; În vizită la vecina – Îşi descheie-ncet capotul / Şise vede-aproape totul / Sau nimic – am constatat - / Din ce n-am examinat.”; Fidelitate – „Soţia nu m-a părăsit, / Deşi câştig, ce-i drept, puţin, / Că ani de zile-a cheltuit / Doar banii de la un vecin.”
Repet ce am spus cândva despre cărţile lui Grigore Cotul, că sunt mai mult decât o simplă colecţie de epigrame. Ele devin studii de caz ivite dintr-o pornire interioară conştientă, aşa cum se întâmplă şi cu acest volum.
Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole)
ZICALĂ DESUETĂ (dactilic)
„Hoț de la hoț nu prea fură”
Pare-o zicală deșartă:
Hoțul, pe cruce de jură,
Nici pe-al său frate... nu-l iartă!(MIHAI HAIVAS)
REGALITATE (amfibrahic)
„Regină”-ntre plante rămâne
Doar vița de vie, iar „rege”,
Acum și din timpuri păgâne,
E VINUL din ea... ce se-alege!(MIHAI HAIVAS)
PARLAMENTUL (anapestic)
E-un corupt colectiv, decăzut
Urmărind să obțină-avantaj,
Prin serviciul, cu-absențe făcut,
Sub „legal”, dar penal... camuflaj.(MIHAI HAIVAS)
OFUL TÂMPLARULUI
E mult prea mare, zău, păcatul,
Şi nu e de iertat defel;
Când unul construieşte patul,
Iar altul se-ncălzeşte-n el! (VASILE LARCO)
EVOLUŢIE
Maimuţa coborî din pom
Şi-a devenit, prin muncă, om,
Cumva pe ram din nou să fie,
Ea n-ar mai face-aşa prostie! (VASILE LARCO)
TOAMNA
E anotimpul rece-n care
Cocorii, berzele s-au dus,
Cad frunze galbene-n cărare…
Şi mulţi miniştri de pe „sus”. (VASILE LARCO)
MOTIV CU PARFUM DE FEMEIE
De câtva timp, neapărat,
Convinsă că-i motiv acum,
Ea vrea divorțul imediat,
Că-n casă e un alt parfum! (MAX OPAIȚ)
MIȘCAREA UNIVERSALĂ
Toate-n univers se mișcă
Fără multe rânduieli;
Pe români, în schimb, îi pișcă
Gândul numai de-nvârteli! (MAX OPAIȚ)
ACCIDENTE!
După-atâtea încercări
La concursuri, cum se știe,
Stând cu ochii pe parcări,
A intrat ... în primărie! (MAX OPAIȚ)
DECLARAȚIE DE AVERE
O mansardă fără geam,
Șase case-n stare bună,
Asta, jur, e tot ce am,
Cu IOHANNIS împreună. (AXENTE IUGA)
CA PE UNELE ETICHETE
Constat cu maximă mirare:
Patronu-i pus pe anecdote,
(Că plicul de la lichidare
Conține urme de bancnote). (AXENTE IUGA)
CONTRAVENȚIE RUTIERĂ
Conducând mașina, nu mai am permis
Pe motiv de prost, nu de miopatic,
N-am redus viteza, cât la carte-i scris,
Tocmai în Curbura...Arcului Carpatic. (AXENTE IUGA)
UNUI PRETINS EPIGRAMIST
Făr-a sta prea mult pe gânduri
Înșirași vreo patru rânduri
Ca să fii băgat în seamă!
Asta nu e epigramă! (ŞTEFAN BAŞNO)
VINE CAMPANIA!
Cptatio benevolente
Cu țuici, găleți sau alimente
Sperând c-o să le dăm un vot!
Și-o să le dăm! Dar peste bot...(ŞTEFAN BAŞNO)
OFERTA ELECTORALĂ
Ani de zile acceptati,
Inflația de candidați,
Azi, când am văzut “oferta”
Aș introduce ….Omerta! (IOAN PETRESCU)
DESPRE EDUCAȚIE
În țara noastră… educată,
Știința crește „pas cu pas”
Și-atâta-i de aprofundată,
C-o trag elevii… și pe nas! (IOAN MAMAISCHE)
PRESCRIPŢIA LA ROMÂNI
Fi’nd excepție, știm toți,
Se aplică… izolat,
Dar când șefi-s mafioți,
E rețetă… de scăpat! (IOAN MAMAISCHE)
REPLICILE LUI ŞTEFAN BAŞNO
MAEȘTRII EPIGRAMEI
Luptă pentru-ntâietate,
Au un scop înălțător:
Vor intra-n eternitate.
Eu sunt pașnic amator… (RADU MIHAI)
Știu unii ce se cred eterni
Și care practic sunt cam terni
Mai repede un amator
Ne dovedește mult umor! (ŞTEFAN BAŞNO)
TREC ANII...
Vine-o vreme tare crudă
Cănd ’’dotarea’’ din nădragi
Nu mai merge să o bagi,
Ci s-o scoți... când mergi la budă. (VASILE PANFILE)
Dom' Vasile, nu-i frumos
Să vorbești buruienos
Despre scos, despre băgat
Fii te rog, manierat! (ŞTEFAN BAŞNO)
Te-am ascultat pe dumneata
Și ca să fiu mai delicat
Obiectul cel vioi cândva
În ghilimele l-am băgat. (VASILE PANFILE)
Degeaba-l bagi în ghilimele
Că nu-l salvezi de la belele
Propun, obiectul din nădragii,
Mai bine-n ipsos să îl bagi!... (ŞTEFAN BAŞNO)
Dar ipsosul, precum se știe
Se întărește pe vecie;
Mă vrei matale condamnat
Să merg cu-acesta atârnat? (VASILE PANFILE)
Păi nu, și cum nu sunt nărod
Eu am urcat sculele-n pod! (ŞTEFAN BAŞNO)
10 PREZIDENŢIABILI
Cu candidaţii nu mă-ncaier,
Căci sunt un om cu Dumnezeu,
Dar, de mai trebuie un fraier,
Să ştiţi că mă înscriu şi eu! (NICĂ JANET)
Păcat că te-ai trezit târziu
Și se închise prăvălia,
Din ăia zece chiar nu știu
Cui să -i acord președinția... (ŞTEFAN BAŞNO)
PRECIZARE
E greu să cataloghezi pe cineva ca fiind prost! (TRAIAN CALANCIA)
E greu să definești prostia
Aici, la noi, în România!
Ascunsa-i cu celeritate
Prin miile de doctorate! (ŞTEFAN BAŞNO)
CA PE UNELE ETICHETE
Constat cu maximă mirare:
Patronu-i pus pe anecdote,
(Că plicul de la lichidare
Conține urme de bancnote). (CRĂCIUN L. ALBA)
Ehe, să zici merci, musiu,
Dacă ți-ajunge de-un rachiu,
Patronul meu e mai nasol
Nu îmi mai dă nici plicul gol... (ŞTEFAN BAŞNO)
Cum popi destui dezbracă pe desculți,
Și se întrec pe cei naivi a-i stoarce,
Dezamăgit, Eu nu mă voi întoarce,
Dar de Mă-ntorc, am să "popesc" pre mulți (PETRU IOAN GÂRDA)
Cum se învârte-a lumii roată
Nu cred c-o mai veni vreodată!
Sunt tot mai mulți, din an în an
Închinătorii lui Satan... (ŞTEFAN BAŞNO)
PROMOVARE POLITICĂ
Au pus la Ape-o chelneriță;
Nu știe unde curge valul,
Ce sunt amontele și-avalul
Și-avea pe ea... doar o fustiță! (LIVIU GALOS)
Și eu mă simt contrariat,
De o gândire-așa îngustă,
Dacă vorbim de promovat
Contează mult ce e... sub fustă! (ŞTEFAN BAŞNO)
OMAGIU SOACREI
Se duse soacra unde-i doar uitare
Şi pot să jur pe sfintele scripturi:
O casă fără soacră, mi se pare
Că e ca beciul fără…murături. (NICĂ JANET)
Am aicea un adagiu:
Beciul fără gogonele
E cel mai frumos omagiu
Une soacre cam rebele! (ŞTEFAN BAŞNO)
IL LUCE STRĂLUCE
Super! Vezi Naționala,
Bate tot, sporește. fala;
C-un antrenor genial,
Poți s-ajungi la Mondial. ( DUMITRU BUJDOIU)
DE LA TISA PÂN’ LA NISA
Tot francezul plânsu-mi-s-a,
Că PSG fu învinsa;
Blazații spun :“asta e!,
Dacă ne-a trădat Mbappe?!” ( DUMITRU BUJDOIU )
FINIȘ MECI NADAL
Vine-o vreme-n calendar,
Când nu mai ești adversar;
Lași faimoasă amintire
Și ticurile la servire. (DUMITRU BUJDOIU)
71% DINTRE ROMÂNI NU CITESC MĂCAR
O CARTE PE AN (Eurostat)
În biblioteci n-a intrat,
- Ce-ai citit, l-am întrebat?
Mi-a răspuns în zeflemea:
- Homo sapiens citea? ( DUMITRU BUJDOIU)
RVENIRE LA SLOGAN
Cloaca s-a cam destrămat,
Se despart, poate se bat;
A fost o cârpeală șuie,
Revenim la vechiul MUIE. ( DUMITRU BUJDOIU )
ÎNTREBAREA UNUI ZIARIST CĂTRE PRIMUL TURIST AL ȚĂRII
Sfidând cu-aplombul său o lume,
Colegii săi când vin, nu spune,
Din Uruguay sau Singapore,
Cu ce-avion și-n câte ore? (LERU CICOARE)
CINE E RISIPITORUL?
I s-a dus buhul trasor
Că-i mare risipitor.
Vinovat e șeful, bietul,
Sau cei ce-i aprob’ bugetul? (LERU CICOARE)
DE CÂTE CASE ARE NEVOIE UN OM?
Cu cheltuieli ce paf te lasă
Și zece ani de farniente,
Cum să-i mai dai încă o casă?
Au cinci nu-i sunt suficiente?! (LERU CICOARE)
NE-A PUS UNDE-A SOCOTIT CĂ NI-I LOCUL
Cu ce aere călca a popă
Că ne-a pus atunci pe harta Africii!
Să ne-ntoarcă-n vechea Europă
Și în Schengen cred numai fanaticii. (LERU CICOARE)
NIMIC NU NE MAI FRAPEAZĂ
Când doamnei secretare doi
I-au construit wc de lux
În câmp deschis, nu în zăvoi,
În doar o noapte, fără ux,
Să n-ardici un bideu decent
La dosul unui prezident? (LERU CICOARE)
N-ADUCE ANUL CE-ADUCE CEASUL
Persoanei ce-a-nălțat wc-ul
Pe loc i-a-ntins un post CC-ul,
Iar cea ce se vedea sus-pusă
Rămas-a doar cu masa pusă. (LERU CICOARE)
UE S-A SĂTURAT SĂ NE TOT AVERTIZEZE
Nu-s șefi mari să n-aibă-n nat
Iubi, văr, nepot, șmenar
Șefi în agenții de stat,
Drept care UE-pândar
Ne arde la ...buzunar. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
CINE PE CINE?
Chiar să-nțarce brusc bălaia-n
Companiile de stat?
Crape vaca, crape oaia,
Cât partidu-i la șofat,
Sinecura-i lege-n stat. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
CRITICĂ DUR PARTIDELE, DAR NU VEDE GUNOIUL DIN CURTEA SA
Pe ce teméi să-i dai crezare unuia,
Oricât de șef, că vede, ca clănțău,
Atât de clar un pai din ochiul altuia
Și-atât de vag bârna din ochiul său? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
PRETENDENȚILOR LA UN NOU MANDAT
În patru ani se-ngroașă dosărașul
Cu date, clipuri, filme – vii dovezi,
Dar se deschide darnic sertărașul
În clipa când vrei iar să promovezi. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
TOAMNA SE NUMĂRĂ ... RAȚELE
Cum se răcesc toamnele,
Cum pălește soarele.
Cum pornesc campaniile,
Cum răsar dosarele. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
PE CÂND ERADICAREA ȘPĂGII?
Inflației nu mai putem a-i ține piept
Și bolile au prins să ne-ncolțească,
De-aceea vrem să întrebăm statul de drept:
Da-n clinici mita cât va să-nflorească? (NICOLAE MĂTCAȘ)
UNDE-I TRÂMBIȚATA SCHIMBARE?
În județ vin de la Centru
Candidați – primii pe listă,
Iar județul spune „pentru”,
Ca în vremea comunistă. (NICOLAE MĂTCAȘ)
SUITĂ DE PREZIDENȚIABILI LA RACLĂ
În iureș prinși, n-au timp de-mpărtășanii,
La slujbe trec răruț: din Paște-n Paște,
Dar la alegeri, brusc, în precampanii,
I-apucă-un dor nestăvilit de moaște! (NICOLAE MĂTCAȘ)
CANDIDAȚII - PRIVILEGIAȚI ȘI LA MOAȘTE?
Și stau creștinii, resemnați, la coadă,
Și meditează ore-ntregi în gând,
Doar cei aleși dau iama ca la nadă
La moaște, liber, fără-a sta la rând. (NICOLAE MĂTCAȘ)