Gheorghe Bâlici s-a născut la 3 februarie 1963 în satul Hiliuţi (Râşcani, Republica Moldova). Despre satul natal spune într-un interviu: “Hiliuții Râșcanilor este un sat așezat într-o vale adâncă, dându-le prilej celor din împrejurimi să spună că ar fi fost întemeiat de niște hoți care se ascundeau pe aici. Nu știu care este adevărul, dar afirm cu toată certitudinea că, pe timpul colhozului, consătenii mei, dar și noi, copiii, știam să ne luăm bucățica de pe lanuri, din livezi și vii, cu o pricepere pe care cei de la conducere se prefăceau că nu o prea observă. O mare parte dintre noi venea din țărani expropriați, poate chiar deportați, într-un cuvânt, din oameni care înțelegeau că ni s-a luat totul. De aceea aveam dreptul moral să ne înfruptăm din ceea ce ne aparținea pe drept”. În acelaşi interviu dat pe când avea 55 de ani (anul acesta , în februarie, va împlini 61 de ani), Gheorghe Bâlici se autocaracteriza: „De când mă știu, mă mulțumesc cu puținul. Nu alerg după bani mulți, căci nu-mi ajung nici cei puțini, care – și aceștia – uneori îmi lipsesc. Nu fug după doi iepuri odată, dacă știu că am porcul în ocol. Nu sunt pretențios la mâncare, dacă am pe masă ce-mi trebuie. Mă mulțumesc doar cu mintea femeii, dacă e frumoasă, tandră, iertătoare. Și tot așa mai departe. Dar, dacă e să vorbim serios, a trebuit să fiu tot timpul angajat al statului și nu mi-am prea văzut de-ale mele. Vorbesc de creație, în primul rând. Nici în următorii 10-15 ani nu voi fi mai liber, deci, nu voi face chiar ceea ce-mi doresc. Poate că le pare unora că am făcut prea multe, dacă judecă după premiile pe care le am, dar abia de-mi pot permite să afirm că am făcut măcar un sfert din tot ce mă gândeam vreodată că aș putea face în planul creației”. Însă cea mai mare calitate a lui Gheorghe Bâlici este românismul ca filosofie de viaţă, impusă, ca şi la Diviza sau Tarlapan, de “chemarea celor două Românii”. De aici şi ştiinţa de a armoniza elementele triunghiului relaţional dat de umorul national (de sorginte românească), umorul regional (moldovenesc) şi umorul individual (bazat pe talent real). Gheorhe Bâlici este, până la urmă, un produs al umorului basarabean, aspect care este observabil şi în volumul în discuţie, “Coşul minim de râs” ( Editura “Magna-Princeps, Chişinău, 2009; prefaţă de Efim Tarlapan), volum publicat acum 15 ani. Epigramele au fost scrise cu mult mai înainte şi nu puteau lipsi, pe lângă cele uzuale, trimiterile la comunism, oportunism şi ipocrizie politică, la mâna aspră a elementului sovietic. Ceea ce spuneam cândva despre Efim Tarlapan, se potriveşte perfect şi lui Gheorghe Bâlici: „Ca om care a cunoscut apăsarea cizmei sovietice, şi-a impus ca toate creaţiile sale să atingă inima şi simţirea românului din interiorul ţării şi din exteriorul ei. Există, din această perspectivă, o folosire specială a cuvintelor, un anumit fel şi o anumită cadenţă a ritmului, încât triada satiră-umor-ironie, printr-o undă de disperare şi un ton apăsat, să revitalizeze latentul filon patriotic”. Să exemplificăm: Ţară comunistă – „Ţara-n care tot se poate / Ne impune-o analiză: / De-am ajuns s-avem de toate, / Trebuia s-avem şi-o criză.”; Ţăranul autentic – „Sărac cum e la el în ţară / Şi nu prea are nici pământ, / La moartea-i ar putea să ceară / Înc-o lopată, pe mormânt…”; Lozinca salvatoare – „”Jos comuniştii!” – răspicat / Şi revoltat cum alţii nu-s - / În Piaţa Mare a strigat / Şi-acum e cu dânşii… sus.”; În aşteptarea cetăţeniei române – „Să fiu un cetăţean ca orişicine, / Mi-aş da şi viaţa, Ţară, pentru tine, / Dar pân-ajung să jur sub tricolor, / Cred că aş putea eu şi aşa să mor!...”; Aleşilor noştri – „Pe vatra noastră milenară, / Trăim la margine de ţară, / De-aceea staţi în vârf suiţi, / Şi mărginaşi, şi mărginiţi…”; Unui om politic – „Aşa cum deseori ne tot declară, / Trăieşte omul numai pentru ţară, / Iar pentru viitoru-i de apoi / Ar da şi viaţa… multora din noi.”
Epigramele lui Gheorghe Bâlici nu sunt obositoare, se citesc cu plăcere pentru că nu prezintă fapte lipsite de importanţă, iar cuvintele folosite nu sunt de umplutură, îşi au locul lor perfect. Spre exemplu, dacă e să analizăm prezenţa ipocriziei politice, autorul se focusează pe una din formele ei, făţărnicia, pe care Remus Boldea o definea ca distanţa tot mai mare dintre sinele real al politicianului şi imaginea pe care o afişează lumii: Lupta cu corupţia – „Se vede clar ca în oglindă / Că în a vieţii hălăciugă / Au pus corupţia pe fugă… / Ca nu cumva să o şi prindă…”; La saună cu şeful – „Mai tineri sau mai în etate, / Servilii toţi au constatat: / „pe şefi dacă îi speli pe spate, / Un an de zile eşti curat”… ; Cameleonul – „La mese nu mai e admis, / Scos din partid e bunul văr, / Prilej de a lupta deschis… / Pentru dreptate şi-adevăr.”; Guvernul comunist – „Îi ceri în criză ajutor / Şi vezi că nu mai este-ateu, / Când îţi răspund miniştri-n cor: / - Să te ajute Dumnezeu! ; Aleşii noştri – „Promit scăparea de nevoi, / Ne mai promit recoltă bună, / Căci ne vor da şi nişte ploi, / Apoi chiar tună şi-i adună!”
Gheorghe Bâlici se află printre puţinii epigramişti ce au o deschidere nativă către umor şi la care eu nu sesizez nici o deficienţă de nerv în ceea ce priveşte simţul construcţiei epigramei. (GEORGICĂ MANOLE)
Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole).
POEȚII VS.CERCETĂTORII ȘTIINȚIFICI
În versuri ,cercetarea-i practicată,
Iar în știință-i multă fantezie;
Poeții fac știință aplicată,
Iar omul de știință…poezie! (ELENA MÂNDRU)
BĂRBATUL DISTRAT
Lui i-a plăcut enorm de mult femeia,
Ştiţi cum, ceva de neimaginat,
Doar că târziu, abia la vârsta-a treia
Şi-a amintit că este însurat. (VASILE LARCO)
UNUI BĂRBAT
Soţiei, chiar de nu-ţi convine,
O viaţă-ntreagă eşti supus
Şi-i dai tot ce i se cuvine…
Dar ea mai vrea ceva în plus. (VASILE LARCO)
BĂRBATUL MINUS
Vrea în top, doar nu-I oricine,
Zi de zi se străduieşte,
S-ar întrece şi pe sine,
Însă nu se regăseşte. (VASILE LARCO)
UNUI BĂRBAT ÎN CRIZĂ FINANCIARĂ
Plecat-a în străinătate,
S-adune bani, mă rog, de toate,
Au grijă de copii străinii,
Iar de nevasta lui… vecinii. (VASILE LARCO)
ZOO
Când mergi pe drum, capră dragă
Taurii încep să ragă,
Armăsarii să necheze,
Iar porcii să comenteze...(DUMITRU MONACU)
CONCURENŢĂ
Guvernul e mână forte
Și-i admirăm consecvența
Ca pe hoți să nu-i suporte,
Ei fiind, clar, concurența! (DUMITRU MONACU)
POLITICĂ DE INTEGRARE
Politica, la noi se face
Pe documente asumate,
Croite de-alții să împace
Sărace... țările bogate! (MAX OPAIȚ)
INȚELEGERE ÎNTRE PĂRINȚI DUPĂ DIVORȚ, LA AVOCAT
Copilului să-i fie bine,
Mi-ar fi acum la îndemână
Ca șapte zile-n săptămână,
Să-l las la mă-sa... 'n rest ,la mine! (MAX OPAIȚ)
EXIGENȚĂ ÎN LUPTA ELECTORALĂ
O spun deschis, că n-am de-ascuns:
Partidele-au lucrat frumos
Programele, c-au fost de-ajuns,
Croite cu măsuri la... os! (MAX OPAIȚ )
FRECŢIE CU DIANA
Cu Diana, în grădină,
Am făcut o frecţie,
Și să vezi erecţie...
Că Diana mi-i vecină. (SORIN FINCHELSTEIN)
IDEI PRECONCEPUTE
Cum ar putea fi vreodată
Damele, de sex opus,
Când femeia-I programată
Să fie… contra şi sus? (IOAN MAMAISCHE)
TIPURI NOI DE MUNCITORI
Amândoi sunt truditori,
Trag din zi şi până-n noapte,
Unul, la serviciu… sfori,
Altul… cu urechea, şoapte! (IOAN MAMAISCHE)
ARC PESTE TIMP
Conu Iancu-i… complexat,
De neinspirat ce-a fost,
Să-l fi pus pe… turmentat
În guvern… pe primul post! (IOAN MAMAISCHE)
NOUA LIMBĂ ROMÂNĂ
Afară ninge de aseară,
M-am întâlnit cu "iubi" iară
Și printre mângâieri de vis
Decât o epigramă-am scris! (CRĂCIUN L. ALBA)
Ai scris-o cu aceeași mână
Ce-ai strecurat-o pe sub fustă?
De-aia măsura nu e bună
Și epigrama-i cam îngustă...(ŞTEFAN BAŞNO)
EPIGRAMISTICĂ
Pe o scară a valorii
Stau pe trepte autorii,
Ca să urc și eu odată…
O fac lată! (CRĂCIUN L. ALBA)
Ești convins că de-o faci lată
Vei ajunge-n vîrf de top?
Eu îți zic, la sticla plată
Mai bine i-ai pune dop! (ŞTEFAN BAŞNO)
COMUNA CRĂCIUNELU DE JOS
Așezarea mea străbună,
Crăciunelu minunat,
Cum adică e Comună
Când de fapt e...Unicat?!? (CRĂCIUN L. ALBA)
Doar fiindcă dragul Crăciunel
Îți este ție loc natal
E mai ceva decât Bruxelles
Chiar la nivel continental! (ŞTEFAN BAŞNO)
SOLIDARE ÎN COMPASIUNE
Plânge soața cu suspine
După soț, un om plăcut,
Și mai plâng vreo trei vecine:
Că și ele l-au pierdut. (VALENTIN URSU)
Păstorind o scară-ntreagă
De-aia a și dat de dracu'
Fiindcă mi l-a stors săracu'
Și de bani, dar și de snagă! (ŞTEFAN BAŞNO)
·
DIN PUŢUL GÂNDIRII LUI CIOLACU
(“Sa trecem de la fapte la vorbe”)
Asta-i ironia sorții,
Informatizați cu ‘gura’
Ne căcăm în fundul curții,
Dar plătim cu E-factura! (IOAN PETRESCU)
Păi așa, precum se știe,
Economisim hârtie
Că ne ștergem, la nevoi
Cu pănuși de păpușoi! (ŞTEFAN BAŞNO)
PRIN ECONOMIA DE PIAȚĂ
Azi, am dat un tur prin piață
Și-am concluzii evidente:
Doar veniturile-ngheață,
Prețurile-s... rezistente! (IULIAN BOSTAN)
Prețul nu că nu îngheață
Ci sfidând legea naturii
Mai al dracului prind viață
Ca în zilele căldurii! (ŞTEFAN BAŞNO)
STUDIU “SUB ACOPERIRE”
În birou, la-nvățătură,
Timpul trece mai discret…
Cu cartea pe tastatură
Și ochii pe internet! (FLORICA BUTA)
OPTIMISM
E-n clasa zero nepoțica
Si-o-ncurajează pe bunica:
-Așa ușor va trece anul,
Mai greu este să car ghiozdanul.(FLORICA BUTA)
MINCIUNI
Imi îngheață apa-n puț,
Tot la patru ani e chinul,
Nu c-afară-i prea friguț,
E-n politică vecinul. (AXENTE IUGA)
UN LOC ÎN INIMA MEA
În inimă am vrut iubito
Să-ți faci culcușul permanent,
Dar fruntea toată ți-ai belit-o
Când te-ai împiedicat de-un stent. (AXENTE IUGA)
SOȚIE IUBITOARE
Deși la școală i-a plăcut,
Adesea litere greșește
Și când ceva e de făcut...
Atât de tandru mă iubeste!(AXENTE IUGA)
P(I)AZA REA
Să-mi revăd LICEUL drag
Fac acum o incercare,
Însă paznicul, din prag,
Nu-mi dă voie în...ce n-are!(AXENTE IUGA)
BECALI DESPRE UE ȘI FRF
Te vor obliga, vrei-nu vrei,
Să bagi în lotul echipei,
Că așa e moda clipei,
Și doi-trei FUND(ași), dar gay (DUMITRU BUJDOIU)
FERMIERII PROTESTATARI AU ADUS VACI LA PARLAMENT
Ce-au vrut să insinueze :
Că-năuntru nu-s de soi?,
Că ele n-or să voteze?;
De ce n-au adus și boi? (DUMITRU BUJDOIU)
SOȚIA DRESEAZĂ CÂINELE
- Iubi, chinui acest câine,
E greu să-l dresezi cu pâine,
Nu-l bate, că nu faci bine;
- Mai ușor a fost cu tine (DUMITRU BUJDOIU)
COLINDUL CU CAPRA
Aș fi mers și eu cu capra,
A mea, a vecinilor,
Dar erau la coafor;
Și, am colindat cu…soacra. ( DUMITRU BUJDOIU)
HORA ALCOOLICILOR ANONIMI
Hai să dăm mână cu mână,
Chenzina mică pe-o lună,
Să sorbim Milcovu’- ndată,
Vodca super de-altădată (DUMITRU BUJDOIU)
JALON AL UNIRII PRINCIPATELOR?
Cu-ale lui Cuza ținte-nalte
Cine-o fi stat pe puntea provei,
De-or fi realitate-ncalte
C-o aŭtostradă: a Moldovei? (LERU CICOARE)
CUM SĂ FACEM CA DEMOSUL
SĂ-I INTRODUCĂ ȘI ÎN LISTE?
Sunt țări unde aleșii-aleg
Cine e candidatul lor
Și doar la noi – ce fac, ce dreg –
E-un drept doar al ...partidelor. (LERU CICOARE)
AU PRINS MOMENTUL POTRIVIT
La cât sunt toți de generoși
În febra preelectorală,
Protestatarii, furioși,
Cu dâcă-apasă pe pedală. (LERU CICOARE)
GENEROS, ÎN AN ELECTORAL, GUVERNUL
La orice tentă de protest
Guvernul, receptiv, cedează,
Căci vin alegerĭle pe șest
Și atuncea cine mai votează? (LERU CICOARE)
POLIȚIA FAȚĂ-N FAȚĂ CU PROTESTATARII
Să dea - poliția - e-n stare
La sumeție vreo ghioldumă,
Văzându-i, însă, pe tractoare,
A înțeles că nu-i de glumă. (LERU CICOARE)
CARE-I PROIECTUL DE ȚARĂ ȘI CINE-I LIDERUL?
Serbăm cu fast pe largă scară
Unirea- n Țara Românească,
Dar care-s liderii de țară
Și ce proiect – să ne unească? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
CU CINE NEGOCIAZĂ STINGĂTORII DE PROTESTE?
Clișeu ce le-a intrat în grații:
Să stai de vorbă-i mai ușor
Cu liderii de-asociații,
Decât cu cei de pe ogor. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
ÎNTÂLNIRI CU PROTESTATARII FERMIERI
ȘI TRANSPORTATORI PE SPRÂNCEANĂ?
După zile-ntregi de meditare,
Totuși, ați decis să-i vizitați
Pe rebeli la Mureș, Baia Mare,
Numai nu pe cei din Afumați. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
DACĂ PĂSUL LOR VI-I CLAR,
ÎI BLAMAȚI DE CE-N ZADAR?
Pótcele-s în timp acumulate?
Ageamíii-i cumpără și-i vând?
Voi de ce-ncercați a-i da pe spate,
Când demult, sărmanii, -s la pământ? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
DE CE NU SE RETRAG PROTESTATARII
Au topit merindele din torbe,
Gerul pișcă brută prin nădragi.
Nu mai au încredere în vorbe,
Doar pe ce le púneți în desagi. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
VOR SĂ VADĂ DECIZIA ADOPTATĂ CU OCHII LOR
Adevăruri tari de vână:
Bate fierul cât e cald,
Nu da vrabia din mână
Pe cioroiul de pe gard. (NICOLAE MĂTCAȘ)
ȘI ÎN SISTEMUL JURIDIC O MÂNĂ SPALĂ PE ALTA?
Își spune-n van imparțială,
Da-i – evident – părtinitoare
Propune când la-naintare
Cu propriile dosare-n cală. (NICOLAE MĂTCAȘ)
RESPONSABILII DE PROCES SUB PRESIUNE?
Magistrații, avocații
Or fi-având ce grav abces
De-și retrag ca obsedații
Sarcinile din proces? (NICOLAE MĂTCAȘ)
UNEI DOAMNE PRIMĂRIȚE CARE NE CERE IAR VOTUL
Ne salvezi de guzi și de gândaci?
Pe corupți îi dai lui belzebut?
Nu mai spune, coană, ce-ai să faci,
Ci de-a dreptul, franc, ce n-ai făcut! (NICOLAE MĂTCAȘ)
UN PRIMAR PIROMAN
A ars primăria-n trombă,
De arhivă a scăpat.
Popa l-a iertat – din tombă -
Și e iar primar în sat.
Iar justiția? Sucombă. (NICOLAE MĂTCAȘ)
DAI SFATURI UNDE TE PRICEPI
Mă-nvață-un șef urcând în trend
Să-i pișc nițel, să nu-i mușc tare.
Să nu-i spun (nu pot să-l suspend):
Ne últra crépidam*, cizmare?! (NICOLAE MĂTCAȘ)
*Ne últra crépidam (lat.) – Dar nu mai sus de sandală!
INTRĂRI SEPARATE ÎN ȘCOALĂ ?
Cu două intrări în școală
N-am făcut nici o scofală
Și cu intrări separate
Se va face-aceeași carte... ! (IOAN TIMOFTE)
ANUNȚ PENTRU TAXIMETRIȘTI
Când banii cash vor dispărea,
Fetele de la șosea
Dus-întors , la orice tură,
Vorplăti...doar în natură...! (IOAN TIMOFTE)