Studiul lui Claudiu T. Arieşan, “Hermeneutica umorului simpatetic” (Editura “Amarcord”, Timişoara, 1999), s-a axat pe punerea în evidenţă a unor repere ce susţin o comicologie românească şi pe evoluţia umorului simpatetic în literatura cultă de la noi şi în publicistica naţională. O atenţie preferenţială o acordă autorul valenţelor simpatetice ale umorului la Hasdeu şi Eminescu. Capitolul dedicat lui Eminescu debutează cu câteva referiri la trei lucrări importante semnate de Garabet Ibrăileanu (“Postumele lui Eminescu”, 1908), Eugen Todoran (“Mihai Eminescu. Epopeea română”, 1970) şi Şerban Cioculescu (“Umorul lui Eminescu”, 1985). Claudiu T. Arieşan reţine de la Garabet Ibrăileanu că Eminescu este “un amar-umorist când e umorist” şi că îi găseşte “o tristă veselie uneori”. Eugen Todoran descoperă la poetul national o “prezenţă masivă a ironiei romantice”. De la Şerban Cioculescu extrage o clasificare a umorului eminescian de care nu s-ar fi dezbărat niciodată: 1. “tonul şăgalnic, scherzoso (din poezia de dragoste)”; 2. “gluma simpatică (adresată prietenilor, corelată polar cu satira acerbă consacrată inamicilor)”; 3. “umorul gratuit (prezent în postume)”.
Citind atent opera lui Eminescu, Claudiu T. Arieşan face o generalizare a umorului “omului deplin al culturii noaste”, bazându-se pe patru ancore: 1. “ca gazetar are o imagistică desprinsă parcă din cele mai actuale monologuri absurd-cazuistice ionesciene şi beckttiene”; 2. “continuă cu accentele unui umor de bolgie dantescă, ţâşnind din alăturarea aproape oximoronică a profesiunilor şi a opuşilor calităţilor esenţiale ce ar trebui să le definească”; 3. “simţul nativ al umorului se transformă în dezabuzată asprime zeflemitoare sau pedepsitoare”, la modul teoretizat de Thomas Hobbes în “De Homine”; 4.”nu i-a reuşit niciodată o sciziune între concepţii şi sentimente, între concepte şi precepte şi nu s-a sfiit s-o spună răspicat, cu o formulă de neuitat: “Ni place nouă şi gluma mai bruscă, numai ea să fie morală, să nu fie croită pe spetele a ce e bun”, la modul teoretizat de Henri Bergson. Pe această ţesătură, Claudiu T. Arieşan defineşte umorul lui Eminescu ca fiind unul simpatetic, adică unul care provoacă stări sufleteşti tainice, unul de o mare sugestibilitate.
Autorul ne dă şi trei căi de identificare a simpatetismului umorului eminescian: 1. o jovialitate disperată (recunoscută în civismul militant eminescian unde transformă ironia într-un umor asumat); 2. o disperare politicoasă (evidentă în acel Eminescu lăuntric şi personalizat când încearcă o sinteză între umor şi tristeţe); 3. prezenţa surâsului umoristic compensator (ca râs impregnate de gândire, ca umor de idei, unul adus la complexitatea ideii culte).
Din multitudinea de citate pe care le conţine textul, reţinem două: P. Locusteanu: “Desigur, Mihai Eminescu n-a fost un umorist”, ci mai degrabă un “liric desnădăjduit”. Dar printre blesteme, printre lacrămi, printre scăpărări geniale de dispreţ şi ură, faţa lui blândă, care a suferit atîtea, se însenina câteodată şi atunci de pe buzele sale tremurătoare de nenoroc picurau glume de un nepreţuit umor. Uneori şi acest umor e întunecat de amărăciune, câteodată însă, el este sburdalnic şi cristalin ca al unui copil”. Teodor V. Stefanelli: “Şi râdea adesea, cu o naivitate de copil, de făcea să râză şi ceilalţi din societatea lui, iar când vorbea prin râs, glasul său avea un ton deosebit, un ton dulce, ce ţi se lipea de inimă.”
Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole).
BĂRBATUL PE STADION
La fotbal din belşug el ţipă,
Reîncălzit de Tămâioasă
Că nu ar vrea să uite-o clipă
De atmosfera lui de-acasă. (VASILE LARCO)
COMERŢ CU RIDICATA LA SEX-SHOP
De lume e localul plin,
Cu greu poţi trage răsuflarea,
Căci s-a aflat că-n magazin
E de vânzare… vânzătoarea. (VASILE LARCO)
UNEI TINERE
Mi-a zis, venind ea de la mare:
“Necucerit-am fost de juni!”,
Iar eu, naiv, i-am dat crezare…
Dar nu mai mult de nouă luni. (VASILE LARCO)
MĂSURI ANTICRIZĂ
Nu cred că vom trăi infernul,
Căci, pentru-a mai schimba decorul,
Aşa va mai munci Guvernul…
C-o să transpire tot poporul. (GHEORGHE BÂLICI)
GĂINA COMUNISTĂ
În criză, cu un suflu nou,
Găina face câte-un ou
Şi-atâţia şefi ce-aşteaptă ştirea
Sunt gata cu cotcodăcirea… (GHEORGHE BÂLICI)
BIBLIOTECA
Biblioteca, poţi să juri,
Că-i desuetă din păcate,
Căci nu găseşti în ea scripturi…
Ci doar romane deocheate! (DAVID VALENTIN)
TUPEU DECISIV
Dacă este membră de partid,
Chiar de nu-i săpată şi udată,
Buruiana creşte mai rapid…
Eclipsând o plantă cultivată! (DAVID VALENTIN)
AJUTOARE UMANITARE PE TIMP DE CRIZĂ
Venind de peste mare lotul,
Nu-aşteaptă mult şi, una-două,
Ia mai întâi Guvernul totul,
Iar restul ne revine nouă… (GHEORGHE BÂLICI)
AUTOIRONIE
Plouat fiind, ascund cu teamă
Sub braț, acoperit cu trenciul,
Notițele c-o epigramă,
La care-mi pare bun și... Clenciu(l)! (MAX OPAIŢ )
UNUI BEȚIV
După ce-a făcut-o lată,
Într-o noapte, (ca la noi!)
Trotuarul, dintr-o dată,
S-a-ngustat să treacă... doi! (MAX OPAIŢ)
IARNA PE-O... ULIȚĂ !
Săraci fiind, ( ca vai de ei!)
N-aveau chibrit, doar praf pe tobă;
Când se certau, ieșeau scântei,
S-aprindă seara focu-n sobă!(MAX OPAIŢ)
EUROSCEPTICILOR
Ia gândiţi-vă niţel!
Cum s-ajungem suburbie,
Când primim de la Bruxelles
Bani… de sare pe scrumbie? (IOAN MAMAISCHE)
DE LA NIVEL SUPERIOR
Am tot făcut pe dracu-n patru,
Covidului să-I scadă sporul,
Dar, la atâta circ şi teatru,
Bilet plăteşte… doar poporul! (IOAN MAMAISCHE)
ÎN FAŢA OBELISCULUI PARIZIAN
Făcând excese á Paris
Cu Beaujolais şi cu Chablis,
Eu limba-n gură-mpleticesc...
Când „obelisc”, când „o belesc”. (SORIN FINCHELSTEIN)
REPLICILE LUI ŞTAFAN BAŞNO
TREI CULORI!
Roșu, galben și...nu-mi vine,
Că s-a rupt aicea firu',
Dar știam destul de bine
Când am fost student...la Spiru! (CRĂCIUN L. ALBA)
Ai uitat taman albastră
Care e culoarea noastră
Ce descrie-o Românie
Plină de democrație... (ŞTEFAN BAŞNO)
MUNȚII CARPAȚI
Carpații noștri-mi plac de mor,
Acolo unde-i neaua moale
Și pot aluneca usor
Sub poale! (CRĂCIUN L. ALBA
Trăii ca s-o aud și p-asta:
Bărbat matur și în putere
Ca să găsească o plăcere
Să-i pună poale-n cap nevasta! (ŞTEFAN BAŞNO)
OBICEI STRĂVECHI
Românul, cel cu mintea trează,
Ce știe rostul și temeiul,
Furând și azi, ne demonstrează
Că își păstrează…obiceiul! (NICĂ JANET)
Unii au evoluat
Nu se mulțumesc c-un ou
Și furând organizat
Au trecut de mult la bou! (ŞTEFAN BAŞNO)
OPORTUNITATE
Cine cașcaval dorește
Și cu vin să-și ude sorbu',
Nu cu vulpea se tocmește
Ci vorbește-n sus cu corbu'. (VALENTIN URSU)
Corbul scapă cașcavalul
Dacă-i dai cu papagalul
Când la vorbă nu ai saț
Te trezești cu-n găinaț! (ŞTEFAN BAŞNO)
PĂZEA!
Aud la știri și mă cuprind fiorii:
Știam, la noi, mai mult ca la străini,
Sunt orbi cu-adevărat conducătorii,
Dar și conducătorii de mașini? (PETRU IOAN GÂRDA)
Cu o mașină mai dotată
Poți să conduci chiar de ești chior
Dar cu vederea-nțețoșată
Cum poți conduce un popor? (ŞTEFAN BAŞNO)
UNUI PENAL
Peste tot s-a lăudat
Credinţa că l-a-nfundat.
Greşeli multe a făcut,
Că nu-l prinde ... a crezut (ADRIAN TIMOFTE)
SĂ NU FIM CÂRCOTAȘI
Americi, africi, Benelúx...
Să-i scoatem ochii pentr-un fes,
Când deplasările de lux
„Succese diplomatice”-s? (LERU CICOARE)
CETĂȚENILOR DIN RUSIA
LI S-A FĂCUT DINTR-ODATĂ DRAG DE RM?
Le-a plăcut moldovenia?
Vor să-și umple-aici canopa?
Mai curând cetățenia
Viză li-i spre Europa. (LERU CICOARE)
MARE EL, DAR MAREA-I MICĂ
Zece ani pe-o măricică
A făcut o treabă mică.
Azi țintește-o altă mare:
Vrea să facă-o treabă mare. (LERU CICOARE)
CE CALITĂȚI TE RECOMANDĂ?
Ca să obții un loc în fruntea
Unei structuri europene
O fi de-ajuns spre-a trece puntea
Să știi a te umfla în pene? (LERU CICOARE)
MARE ZARVĂ, DAR ACASĂ
Să-l vezi – cum? - în alte părți,
Deși calcă-acasă-a popă,
Nimeni când nu-l vede-n cărți
La nivel de Europă?! (LERU CICOARE)
LUCREAZĂ DE SE RUPE
Se-agită-ndarn, de zile, furnicarul:
Au unde-a dispărut șeful suprem?
C-o mână el semnează ca primarul
Să plece magistrații din sistem,
Cu alta îi repune în serviciu
Cu pensii și salarii din oficiu. (LERU CICOARE)
CARUSELUL PREȘEDINȚILOR DE STAT
Toți au drept recunoștință
Luminanță sau tenebre:
Nou venitul – reședință,
Cel plecat – pompe funebre. (LERU CICOARE)
CINE-O SALVEAZĂ ȘTIM, DAR CINE-O-NGROAPĂ?
Toți salvează România
Cât îți cer să le dai votul,
Doar că – martor li-i domnia –
Tot ei-s cei ce-ngroapă totul. (LERU CICOARE)
JOC AMAR DE-A RÂSU’- PLÂNSU’
Nu ne pretindem neam de Nătăfleață,
Nici meșteri la gogoașe și gulgúte,
Ne place-a le-arunca, însă, pe piață
Și-o lume-apoi febril să le discute. (LERU CICOARE)
ÎNTREBAREA VINĂ N-ARE
La achiziții militare
Știm (totul merge ca pe șine)
Că statu-i șef la receptare,
Dar la comisioane – cine? (LERU CICOARE)
VRABIA MĂLAI VISEAZĂ
În Parlamentul European, cu tâlc subțire,
Desfac, refac, combină posturi noi,
Iar aspiranții noștri la mărire
Visează că-s create pentru noi. (NICOLAE MĂTCAȘ)
BALONUL MARILOR MAJORĂRI S-A DEZUMFLAT
Pe timpul unui fost ministru-al muncii
Măriri curgeau din cornul abundenței.
Cum nu-ncălzi prea mult capra bihuncii,
Se dezgoli și falsul elocvenței. (NICOLAE MĂTCAȘ)
ȘEFI PE VIAȚĂ
În care țări un minister de forță
Își face un statut și-l bate-n cuie,
Prin care-un șef este-o nestinsă torță,
Încât și când să-l dea din post .. îl suie?! (NICOLAE MĂTCAȘ)
STATUTU-I CA SĂ APERE CORUPȚII?
Când să-i dai afară din sistem,
Că-l făcură, bietul, de ocară,
Iar statutu-ți spune: „Nu putem!”,
Nu dai mai întâi statutu-afară?! (NICOLAE MĂTCAȘ)
AU NU GUVERNUL E LA MIJLOC?
Prețul enel pe glob descrește,
Trenul scumpiri-i dus: tu – tu!
Și doar la noi costul ei crește
Cât gâtul antilopei gnu. (NICOLAE MĂTCAȘ)
CÂT DE NAȚIONALĂ, DOAMNĂ, EȘTI?
Măi Bancă, de ce-ți spui Națională?
A cărei națiune, doamnă, ești,
Că, -n timp ce-n alte țări cobor pe scală,
Tu ratele dobânzilor le crești? (NICOLAE MĂTCAȘ)
REGLARE DE ... PREȚURI
Cu plafonare la mâncare,
La alte bunuri ne dau țeapă,
Încât, cu-așa o manevrare,
Românul a intrat la apă. (NICOLAE MĂTCAȘ)
POȘTA ROMÂNĂ ÎN CAMPANIE ELECTORALĂ
Un talon de indexare,
Însoțit de un pliant,
Care nu-i felicitare,
Ci aviz: cine ne-a dat. (NICOLAE MĂTCAȘ)
LA PROPUSELE MODÚLE
CUNOȘTINȚELE SUNT NULE
FĂRĂ VACANȚE DESTULE?
Nu cedăm la lucruri sfinte,
Incrustate bine-n minte:
Vacanțele lungi și dese –
Cheia marilor succese! (NICOLAE MĂTCAȘ)
GRIJA AUTORITĂȚILOR DE LOCATARI ÎN TIMPUL IERNII
Gerul vă pătrunde-n oasă,
Vă ia-n clește un cârcel?
Instalați un cort în casă,
Dormind cât mai strânși în el. (NICOLAE MĂTCAȘ)
TRUCURI ELECTORALE
Un partid (și nu oricare)
Când propune comasare,
Nu poți a nu te-ntrebare:
Oare ce calcul mai are? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
PE DÂNȘII CINE-I CONTROLEAZĂ?
Dar pe cine-o vorbă-l doare:
„Cum e tac-su e și fi-su”,
Când permisiune n-are
Nu doar hanul, ci nici ISU? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
PENTRU BINEFACERE
SÂNGE RĂU A-I FACERE?
Cu șicane să se-nfrunte
Și cu plângere penală,
Că a dus la moți, pe munte,
Caravana medicală?! (NICOLAE CRIHĂNEANU)
CA (SAU CHIAR MAI SCUMP DECÂT) ÎN EUROPA
Ne făleam că avem gaze.
Váza*-ne, hipermetropa,
Nu ghicea că niște loaze
Ni-l vor vinde ca-n Europa. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
*Váza aici: vederea.
PROTESTATARI FĂRĂ REVENDICĂRI CA LA CARTE?
N-au fermierii formulări vădite?
Transportatorii - - spirit riguros?
Ei una știu: cu-administrări falite
Mizeria ajunsu-le-a la os. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
CUM ÎȘI ÎNTÂMPINĂ UN MINISTRU
PROTESTATARII DIN SUBORDINE
Dinspre Afumați se-aștern
Cu tractoare spre guvern?
Ăia nu-s agricultori,
Ăia sunt instigatori! (NICOLAE CRIHĂNEANU)
O NOUĂ CATEGORIE DE PROTESTATARI,
CARE NU MAI POATE FI NELUATĂ ÎN SEAMĂ
Pe malcotnții revoltați
Nu are rost să se bosumfle,
Căci nú pot fi manipulați,
Dar níci lăsați să se răsufle. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
UNDE-A DUS MUTU IAPA
Nu este-n Piață loc pentru proteste
Citá primarul din regulament,
Apoi tot el se dumerí că este
Și-i dirijă, poznaș, spre ...Parlament. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
CÂND VREI S-O FACI PE SUPĂRATUL
Văcarul, supărat pe sat,
Rămas-au toți cu buza-n vânt.
Când și-a dat seama c-a clacat,
Au dat cu dânsul de pământ. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
PE DINAFARĂ SAU PE DINLĂUNTRU?
Nu schimbați gheata pe-opincă,
Nici vă-nfofoliți în lutru,
Ci, c-o dușcă de palincă,
Vă-ncălziți pe dinăuntru. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
FINIȘ SĂRBĂTORILE, SĂ TRAGEM
CONCLUZIILE
Au mimat tradițiile,
Chiar și pușlamalele;
Au muncit spitalele,
Horeca, Polițiile… (DUMITRU BUJDOIU)
POLITICA ȘI ROMÂNIA (NE) EDUCATĂ
Inculți, corupți, proști, penali,
Analfabeți funcționali,
Politic, vin funcționari,
Guvernanți, parlamentari. ( DUMITRU BUJDOIU)
UNUL, PLIN DE BANI (Mini-fabulă)
M-am plictisit să număr bani,
Fac asta de zece ani;
Aș fi, ca alții, om bogat,
Dacă n-aș fi…bancomat. (DUMITRU BUJDOIU)
ÎNTRE POKERIȘTI TRIȘORI
-Tu joci poker cu nevasta?
- Da, ce-i rău în chestia-asta?
- O trișezi, nu-i omenește,
- Mai scot din ce cheltuiește. ( DUMITRU BUJDOIU)
VECINI LA BLOC
O armonie deplină,
Dar niciunul nu regretă;
Unul are bormașină,
Celălalt și-a luat trompetă. ( DUMITRU BUJDOIU)