O rubrică de prof. GEORGICĂ MANOLE, scriitor, epigramist.
La Dorohoi, oraşul care l-a dat românilor pe inegalabilul epigramist Păstorel Teodoreanu, activează ceea ce eu numesc Cercul de la Dorohoi. Un grup de scriitori locali se întâlnesc periodic într-o sală a Bibliotecii orăşeneşti şi unde îşi prezintă creaţiile. Epigramistul de serviciu era Mihai Schweitzer, autorul a trei volume de „Pastilograme”, iar după trecerea lui dincolo de Styx acest rol a fost preluat de Adrian Timofte. Membru activ al acestui cerc, Adrian Timofte este autorul a nouă volume. Cel de-al 8-lea volum este unul de versuri şi intitulat „Parfumul secundelor” (2023). Este un volum în care autorului îi reuşeşte o armonizare a relaţiei compunere – descompunere, instrumentul de lucru fiind oglinda care îl obligă la repetate mecanisme de introspecţie a sinelui. Pentru Adrian Timofte, poetul este o alcătuire de cuvinte care rupe din trupul său aceste cuante, le atribuie sarcini şi le trimite în lume sub formă de poeme. „Parfumul secundelor” este un volum prin care autorul îşi impune să ne conştientizeze de importanţa cuvintelor pe care şi le rupe din ceea ce numeşte „poetul trup”. Acest proces de descompunere a poetului este pus sub categoricul avertisment „Alege atent cuvintele!”. Filozofia lui Adrian Timofte este următoarea: dacă sensibilitatea îl ajută pe poet cum să se situeze în spaţiu ca o corporalizare prin cuvinte (compunerea), procesul de descompunere defineşte poezia.
Cel de-al 9-lea volum, „Umor cu adresă” (Editura „Prospexi, Dorohoi, 2023) face un inventar al experienţelor umane pline de vicii. Deşi titlul nu este explicit privind epigrama, conţinutul abundă în ceea ce autorul le numeşte epigrame. Umorul este cvasicorosiv, dar permite cititorului să înţeleagă din perspectivă ironică realitatea. Epigramele propuse de Adrian Timofte suportă o analiză axată pe elemente ce vin dinspre psihosociologie. Primele două capitole, „Definind epigrama” şi „Epigrama şi epigramiştii” relevă un umor de afiliere, unul care pune în evidenţă o relaţionare între autor şi ceilalţi colegi. Adrian Timofte, spre exemplu, constată că majoritatea epigramiştilor o formează bărbaţii: „Când soţia tu ţi-o placi, / Iar ea-ţi pune viaţa-n game, / Te supui, n-ai ce să faci, / Şi te-apuci de epigrame.”
În segmentul intitulat „De-ale politicii”, Adrian Timofte cultivă ironia focalizată pe ceilalţi, pe cei din afara cercului său. Observaţiile se supun unor tematici diverse: politica (văzută ca un teritoriu mlăştinos), politicienii (supuşi unor juste argumente), kakistocraţii (drept cei mai răi conducători, drept cei mai neinspiraţi şefi), precum şi molia culturală (acea specie care roade bani publici în organismele culturale) sau tuta absoluta (o altă specie de molie care, spune Andrei Pleşu, o poţi întâlni în trafic, în Parlament sau în alte instituţii): „Corupţia în politică” – „”Te îneci în ape-adânci, / Chiar luptându-te pe brânci. / În politică-i ca-n apă: / Cine intră-adânc… nu scapă.”; „Unui parlamentar” – „În trecutul său mandat / Obrazul nu şi-a spălat, / În campanie-acum vine / Să facă baie de mulţime.” Există în acest capitol foarte multe trimiteri directe, cu nume şi prenume de politicieni ce ne-au făcut şi încă ne fac tranziţia tot mai grea. Exemplific: „Numirea lui Câţu prim ministru”: „Spunea Păstorel: „Groza sinistru / Ieri făcu din bou ministru”/ Azi preşedintele, cu har, / Făcu Prim Ministru din măgar.” Nu e prezent umorul de autodezvoltare ca la Sorin Finchelstein şi nici ca la Al. D. Funduianu, cel autoironic. Un alt capitol, intitulat „De-ale pandemiei” pune în evidenţă efectele stării de bullshit (starea de „rahat” a societăţii): „Pandemia e în floare, / La Guvern e sărbătoare: / Beau, fumează, se distrează / Şi… cu legile jonglează.” „Diverse”, un alt capitol consistent al volumului care ne introduce în carnavalescul lumesc din care remarcăm proştii (cu accent pe prostul solemn), zuliarii (geloşii, invidioşii) şi mangafalele (cei tari de cap), ultimele două analizate de Horia Gârbea într-o carte excepţională.
O problemă a receptivităţii operei epigramiştilor o reprezintă faptul că are nevoie de cititori inteligenţi şi cu simţul umorului. La ultima conferinţă care a vizat umorul, participanţii au concluzionat: „Ne simţim bine cu Creangă, dar ne simţim lucizi cu Caragiale”. Ar fi trebuit să se mai spună că cei doi sunt acoperiţi de Eminescu, cel cu care ne simţim şi bine şi lucizi. De ce este mare Eminescu? Fiindcă, spune Ştefan Cazimir, Eminescu e un satiric – “un spirit absolut, avid de perfecţiune, dezolat şi împins în mizantropie de faptul că nu o află nicăieri” - şi un umorist – “un spirit tolerant şi sceptic, convins că imperfecţiunile sunt inerente naturii umane, dispus, aşadar, să le recunoască în el însuşi şi să le ierte celor din jur”. Fiindcă, zic eu, cu Eminescu ne simţim şi bine şi lucizi. Extrapolând, pot spune că şi la nivelul epigramiştilor există această concluzie: ne simţim bine cu Petru-Ioan Gârda, dar ne simţim lucizi cu Grigore Cotul, ambele forme regăsindu-se în Cincinat. Ne simţim bine cu Vasile Larco, dar ne simţim lucizi cu Mihai Haivas, ne simţim bine cu Ştefan Başno, dar ne simţim lucizi cu Al. D. Funduianu, toţi regăsindu-se sub umbrela protectoare a lui Păstorel cu care ne simţim şi bine şi lucizi. Ne simţim bine cu George Eftimie, dar ne simţim lucizi cu Mihai Sălcuţan, ambii aflându-se sub protectoratul lui Nigrim. Cu Ion Diviza ne simţim bine, cu Gheorghe Bâlici ne simţim lucizi, umorul lor coborând din colocvialitatea şi luciditatea lui Grigore Vieru. Revenind la Dorohoi, mai încoace ne-am simţit lucizi cu Mihai Schweitzer şi acum ne simţim doar bine cu Adrian Timofte.
Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole).
CONCURENȚĂ NELOIALĂ
Fi-ndcă totu-i pe procente,
Decidenții, pe structuri,
Doar la firme concurente,
... dau... măsuri! (MAX OPAIŢ)
UNOR ZIARIȘTI
Jurnaliști din presa scrisă,
Cu confrații dau din coate,
Ținta lor fiind precisă:
Știri în... exclusivitate! (MAX OPAIŢ)
SCADENȚĂ
Ce păcat ar fi să mori;
Guvernanții ne-au tras clapa!
Când aleșii trag de sfori,
Ca votanți, noi tragem ... apa! (MAX OPAIŢ)
ŞTEFAN BAŞNO: CÂTEVA REPLICI
LITERATURA ÎNAINTE DE TOATE
Vecina este, cum se ştie,
O prea frumoasă poezie
Şi am citit-o, vers cu vers,
În vis, aievea şi din mers.
Picioru-n dulce amfibrah
Mă înfioară pân’ la „ah!”,
Iar zâmbetul cu apostrof
Mă întristează pân’ la „of!” (NICĂ JANET)
Dar ce ne facem coane Nică
Atunci când "virgula" e mică
Iar parantezele defuncte?
A, știu, urmează puncte puncte… (ŞTEFAN BAŞNO)
GĂSITORULUI RECONPENSĂ
Un june-prim, deși trecut,
C-o fire cam credulă,
Cum rațiunea și-a pierdut
A declarat-o nulă. (DAVID VALENTIN)
Eu cred că n-a fost greu deloc
Că n-a avut ce pierde
Că mintea lui era cam "ioc"
Și când era mai verde! (ŞTEFAN BAŞNO)
INCIDENT LA JURIZARE
Cu premiul meu a fost scandal,
De lumea a rămas uimită:
Am fost târât prin tribunal
C-am scris pe plic, drept motto, “MITĂ”! (LIVIU SERGIU MANOLACHE)
Păi e normal, stimat poet
Ca să primești ceva injurii
Că mită n-ai băgat discret
În buzunare pe la jurii! (ŞTEFAN BAŞNO)
NEDUMERIRI MEDICALE
Suferind, cu zilele,
Am și eu o întrebare:
Cum de știu pastilele
Unde-i locul ce te doare?! (GHEORGHE CIREAP)
Oho, cât ar fi de bine
Dac-am fi niște buline!
Nu am mai umbla hai - hui,
Fiecare-n locul lui...(ŞTEFAN BAŞNO)
Al meu prieten fără vicii
M-a întrebat c-un pic de jenă
De ce rochița rândunicii
E mini și nu are trenă? (DUMITRU MONACU)
Rândunica ta, Mitică
Nu-i frumoasa păsărică
Ci o biată târâtură
Ce trăiește pe centură... (ŞTEFAN BAŞNO)
SUPERLIGA, MĂMĂLIGA LUI BURL…LIGA
Zarvă mare, fotbal mic,
Se întreabă întreg satul,
Ce să fie?, mai nimic:
A-nceput campionatul! (DUMITRU BUJDOIU)
PROGRAMUL “RABLA”, MARE AVANTAJ
A trecut și pandemia,
Dar mi-a afectat retina,
Că, în loc să dau mașina,
Am dus soacra și soția. (DUMITRU BUJDOIU)
SALVAMAR SEXY
Are mușchi, are alură,
N-are odihnă oleacă,
Tot masaj, gură la gură;
Zilnic… doar fete “se-neacă”. (DUMITRU BUJDOIU)
ALCOOL-TESTUL BEȚIVULUI: 3% SÂNGE ÎN…
Când văzură ce-i în sânge
Începură toți a plânge;
I-au zis că-i procent nasol:
Puțin sânge în alcool. (DUMITRU BUJDOIU)
PRIMAR MEXICAN ÎNSURAT CU UN CROCODIL (Presa)
Nu-i minciună cu edilu’,
Nunta și imersia
Au lansat expresia:
Liru-liru, crocodilu’. (DUMITRU BUJDOIU)
MUȚII DIN PARLAMENT
Auzind că-s în dizgrații
Cei ce toacă fără tâlc,
Ce și-au zis mai nou intrații:
Nu mai bine tăcem mâlc?! (NICOLAE MĂTCAȘ)
UNUI ȘEF GREU CARE MINTE DE ÎNGHEAȚĂ APELE
Cum s-o ții una și bună
Că habar n-aveai de-azile,
Când ilustra ta minciună
S-a vădit de ani de zile? (NICOLAE MĂTCAȘ)
SUB PROTECȚIA SIGURĂ A PARTIDULUI
Toți vorbesc de casa groazei –
Lagăr de exterminare.
Nici un șef, sub scutul pazei,
De urgie habar n-are. (NICOLAE MĂTCAȘ)
TOATĂ CONDUCEREA ȘTIA DE DEZASTRUL DIN AZILE
Dacă știa și primarul,
Dacă știau și miniștrii,
Chiar și primul știa, farul,
De ce-o fac azi toți pe criștii? (NICOLAE MĂTCAȘ)
GREU, ROMÂNUL, LA PICIOR
Opt ani de la „Colectiv” -
Nici un salt calitativ
Și-ntr-un an – ați vrea – de zile
O schimbare în azile?! (LERU CICOARE)
MĂSURI PUNITIVE DRASTICE ÎN AZILELE GROAZEI
În urma amplelor anchete
Acar Păun va fi-un sticlete,
Pupil al vreunui șef bolând.
Dar tutorii politici când?? (LERU CICOARE)
NECUNOSCUȚI ȘI NEPEDEPSIȚI
Cum o mai fac, cafarzii, pe grozavul:
Controale-ad-hoc, demiteri de șefuți!
Doar grangurii sus-puși, întreg conclavul,
Ei, cum au fost, așa rămân: albuți. (LERU CICOARE)
ȚAP ISPĂȘITOR
În povestea cu azilul
Doar o voce-și curmă trilul.
Zmeu-i cu n capete.
Câte-o să mai scapete? (LERU CICOARE)
CE ONOARE? SĂ NU ZBOARE!
Mai întâi tergiversare,
Căci nu știu cum bate vântul,
Iar demisia de-onoare –
Când presimt deznodământul. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
MAI RAR AȘA PEDEAPSĂ
În Poliția Română, printr-un obicei anost,
Unui șef scos din șefie greu să-i spui, de fapt, că-i fost,
Căci, la orice încălcare, statu-l ia la adăpost:
Printr-o nouă hotărâre e mutat din post în ... post. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
CONDUCĂTORII NE-AU PREGĂTIT O CANICULĂ INFERNALĂ
Vreți să ne-ngropați cu zile?
Roade ce-n tăria bazei,
De-ați adus, pe lângă-azile,
Troleibuze ale groazei? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
INDIGNAREA UNUI PARTICIPANT LA CONCURSUL DE TITULARIZARE
Plagiem la doctorate
Și nici vântul nu ne bate,
Iar la titularizare,
Cum cercăm, cum ... la plimbare. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
FEMEIA ȘI CARTEA
Să-nţelegi pe o femeie,
Desluşind a sa ideie,
Răsfoieşte-o ca pe-o carte –
Chiar în fiecare noapte. (ADRIAN TIMOFTE)