În armata, recrutii sunt repartizati la câte o companie, pe meserii, la paza etc.
Mitica ajunge ordonanta la colonel, intra în birou si acolo se întâlneste cu un consatean – fosta ordonanta – care-i spune:
– M-a lasat sefu’ sa te initiez. Vezi ca este un om bun dar are o hiba, cafeaua ce i-o servesti dimineata trebuie sa fie musai fierbinte, cu caimac si sa nu o versi pe margini când o aduci de acolo, uite, din cladirea de la gara.
Dupa o luna, Mitica, fiind în permisie, se întâlneste prin sat cu fosta ordonanta.
– Ce faci mai Mitica, cum te descurci?
– Nasol de tot, am facut si arest pentru ca nu pot… vars din cafea, de caimac ce sa mai vorbesc, o aduc rece, nu stiu cum te descurcai tu.
– Ma, da’ fraier esti! Eu ma duceam vizavi, la gara, luam cafeaua, puneam ceasca la gura, o sorbeam, fugeam la unitate si la usa o turnam la loc în ceasca, era si fierbinte, si întreaga, de caimac ce sa mai zic… gramada.
