Din Oneşti, Dl Profesor ARISTOTEL PILIPĂUŢANU îmi trimite o cronică la recentul volum al lui Maximilian Opaiţ, “LUMEA CA… LUMEA” (Editura “Sfera”, Bârlad, 2023).
REPLICI LA GURA LUMII
Autograful primit de la Maximilian Opaiț pe volumul, polisemantic intitulat, „Lumea ca ... lumea”, Editura „Sfera”, 2023, m-a lăsat perplex. Nu prin conținut, formal, căci nu ne cunoaștem, cât pentru grafie. Obișnuit cu laude pentru scrisul meu lizibil, adeseori caligrafic, am constatat că epigramistul bârlădean mă depășește și are virtuțile unui grafician de forță. Chiar așa l-am crezut admirând coperta I, unde un elev îndură disciplinat (adică umil) prea multele (in)utilități pe care educatorii se străduiesc să i le vâre în cap. M-am înșelat. Grafica este semnată de prof. Sebastian Pascu, artist înzestrat cu harul transfigurării plastice. Ne-o dovedesc imaginile care premerg fiecare dintre cele șapte părți ale volumului. „ Lumea azi” este o ipocrită substituire de măști: farmecul și hidosul, virtutea și păcatul, frumoasa și bestia. „Lumea în pandemie” poartă masca precum un căluș. Un ochi bolnav și altul trist sugerează dilema: a fost sau n-a fost utilă exagerata prevenție? „Lumea în criză”, o gorgonă cu șerpi în loc de plete, are un ochi pus pe câștig și altul, crescând parcă din cap, focusat pe severă economie. „Lumea epigramei” trebuie să fie deosebit de frumoasă dacă avem disponibilitatea ficțională să-i limpezim obrazul învăluit în lectura unei cărți. De pe coperta ultimă, incluzând imagini ale volumelor anterioare, publicate de Maximilian Opaiț, „100 de epigrame!, „Epigrame la max(im)”, „ Punctul pe I”, ne privește un intelectual serios, impozant, cum șade bine unui profesor de matematică. Spirit polivalent deci. Printre altele, fin observator al cotidianului din care desprinde semnificative secvențe strânse ulterior în ghiocul concentrat și vituperant al epigramei. Specie căreia îi dă și o definiție : //Epigrama-i o poveste/ Cu un personaj central,/ Pentr-o poantă care este/ Condimentul principal. // Echilibrul funciar al matematicianului se vede din capul locului: //Spun acum să se priceapă: / Epigrama nu e lungă,/ Fi-ndcă poanta, care-nțeapă,/ N-are nici un rost să-mpungă! // Din contra, //Un duel epigramatic/ Areun final spumos,/ Când amicul e simpatic/ Și te lupți cu garda jos!//
Țintele selectate din spectacolul lumii și urmărite vindicativ sunt multiple. Bicentenara teorie a formelor fără fond este valabilă și azi, așa încât, în Micul București, la orice oră întîlnești “parizieni ce-njură-n românește”. Bizantinismul fanariot lămurește “cum de medicu-n spitale/ Te consultă-ntâi la ... plic”. Năravuri vechi îmbracă forme noi, “că-n comerț găsești de toate:/ Rafturi pline cu promoții,/ La produse ... expirate! “ Românul se plânge de bani , însă nu și de băutură și câte-un creștin cu crama plină “umblă-mpărtășit mereu”. Femeia, Eva modernă, frumoasă și cam ușuratică, stîrnește ispita: // Admir femeile ( pe toate!),/ Dar ca un om de caracter,/ Prefer femeia cu păcate,/ Că totdeauna-mi dă ce-i cer!// Soacra, mai puțin prezentă decât la alți epigramiști obsedați de motiv, are o constituție aparte: // Dumnezeu, la început,/ A făcut pe om din lut;/ Soacra însă,( cu arici !), / E făcută din ... chirpici! // .Nu sunt iertați politicienii, în frunte cu cel sub oblăduirea căruia “ românul în impas,/a sărit din lac în puț/ ... Pas cu pas!” Demagogi lipsiți de bun simț, propun “să crească la aleși venitul,/ Fiindcă vin prea des semnale,/ Că s-a scumpit acum mult ... dormitul!” Iar în particular dau lecții câte unei secretare: // Șeful ei, un senator/ De la coaliție,/ A-nvățat-o-n dormitor/ Cum e-n ... opoziție.// Fenomene pernicioase ale contemporaneității devin și ele surse de inspirație; migrația ori pandemia, ultima chiar când are o latură utilă: “Pandemia a impus/ numai pentru soț... nevasta! “ Obsesia centrală este, ca pentru toți românii,f actura, care te pune pe gânduri, îți dă frisoane, te bagă sau te scoate în/ din priză. Câteva epigrame par cam îndrăznețe ca mesaj, dar de neignorat ca efect: Indiscreție: //Toți privim picioare, poate/ Mai discret, sau pe lumină,/ Însă toți râvnim la toate,/ Tocmai unde se... termină! // sau: Păcatul originar: // Cum femeia-i o ispită,/ Dac-o stăpânești vreodată,/ Chiar de-i cheia potrivită,/ Vezi că ...broasca e uzată!// Dar, cum trebuie să ne gândim și la „marea trecere”, Maximilian Opaiț alcătuiește și niște epitafuri. Înscrisurile se particularizează în funcție de isprăvile antume, comunicate nu numai vesel, dar și cu dichis, ca la Săpânța: scriitorul modest “ce-n viața lui, a fost citit/ De-un singur om, de... editor”; iubitorul de licori bahice “odihnă-și are lângă pom,/ Ca omul la ... ebrietate”; chiar și un epigramist “din astă lume a plecat/ Punând pe crucea lui un nume/ Și-o poantă ce l-a consacrat!” În general, “în epigramă uneori/ Luând model pe Caragiale/ Epigramiști, de-atîtea ori,/ Mai fac eroi din... haimanale!” Sunt și excepții, specia incumbând câteodată și aprecieri constructive, dovadă prețuirea montată ca-ntr-un inel într-un catren scris pentru Regele vodevilului: // Un munte de umor, actorul/ ce-a pribegit pe la Vaslui,/ Făcea sub reflectoare rolul,/ Vestit și pentru ... nasul lui!// Din arsenalul stilistic bogat al lui Maximilian Opaiț face parte și jocul de sensuri: // După prima întâlnire,/ Vaccinată (intr-un fel!),/ Simptomatică din fire,/ Fata vine la ... rapel! // Interesante sunt și titlurile, reluări persiflante ale unor sloganuri care ne-au fost servite până la sațietate (Educația-prioritate națională), reclame golite de sens prin uz excesiv (Litoralul pentru toți),replici devenite celebre ( Avem și noi faliții noștri), proverbe actualizate (Criza nu vine niciodată singură), formule clasice ( Patria ubi bene!) sau moderne ( Breaking news- caraghioasă de-a dreptul, prin exces de globalizare). Autorul include și epigrame cu care a participat la concursuri naționale organizate la Izvorul Someșului, Gura Humorului sau Vama ( Suceava). Cartea se încheie cu opinii privind volumele anterioare caracterizate prin limpezimea satirei, filosofie discretă ( Silvia Budescu), dar , mai ales, printr-o evoluție promițătoare, căci , cu fiecare treaptă, epigramistul intră în demaraj, într-o întrecere cu sine însuși ( Petruș Andrei).
Înzestrat cu un ascuțit simț de observație, Maximilian Opaiț are dexteritatea de a selecta din lumea înconjurătoare situații, mentalități și personaje tipice, le concentrează prin umor de o calitate specială, aproape britanic, în pilule bine condimentate pe care le oferă cititorilor spre delectare, dar, mai ales, pentru prețioasă învățătură ( de minte) (Aristotel PILIPĂUȚEANU).
Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole).
VINUL CA ALIMENT
Chercheliţi cu vinul de Cotnari,
Multora nici foame nu le este;
Ba din contră, lor le zic zvonari:
Grasa şi Frâncuşa-s de poveste! (ELENA MÂNDRU)
LINIŞTE VĂ RUGĂM
Soţia, pregătindu-mi cina,
Îmi spune cu-n surâs discret:
„Dă aparatul mai încet
Că nu pot să aud vecina!” (EUGEN DEUTSCH)
DUPĂ EXODUL MEDICILOR
Fără cadre medicale
Nu mai poţi să faci nimic,
E o lipsă prin spitale,
Că nu ai cui da un plic. (VASILE MANOLE)
FAMILIE MODERNĂ
E un trio elevat:
Deci – aşa cum spune zvonul –
Împreună stau în pat
Soţul, soaţa, telefonul! (EUGEN DEUTSCH)
JUSTIŢIA (definiţie)
E-o instituţie aparte,
Un loc destul de incomod,
Căci se lucrează ca la carte…
Când nu se poate în alt mod. (VASILE LARCO)
INSTANTANEU POLITICO – SOCIAL
Românii sunt uscaţi precum o iască,
Dar cui să-i pese de nenorocire;
Străinii vin buluc să ne-ngrădească
Şi nu ne lasă-o poartă de ieşire. (VASILE LARCO)
PENSIA, LA LIMITĂ…
Pensia-i predestinată,
Cum e mică realmente,
Să ajungă, câteodată,
Chiar şi de medicamente. (GRIGORE COTUL)
PENSIA DIN ÎNVĂŢĂMÂNT
De-i vezi umblând cu mare fală,
Există, totuşi, un temei,
Că pensia e specială,
Dar numai prin micimea ei. (GRIGORE COTUL)
ÎN IAŞI CĂLCĂM PE ISTORIE
Acest concept e-adevărat,
Iar pasta foarte aderentă
În care tocmai am călcat
E, clar, istorie recentă! (MIHAI BATOG BUJENIŢĂ)
POMICULTORUL
Lucrând livada din cătun
El cam tot timpu-şi cheltuia
Dar vrând s-obţină un soi bun
Mereu nevasta-şi altoia. (MIHAI BATOG BUJENIŢĂ)
REMEDIU
Citind din multe cărţi şi din tratate
Despre râvnita noastră sănătate,
Mai beau şi din tării câte o sută,
Că doar cititul văd că nu ajută… (GHEORGHE BÂLICI)
RĂSTURNARE DE VALORI
Cu gândul de-a o face lată
Şi a petrece sub tot pomul,
S-a îmbătat şi porcu-odată,
Când a băut şi el ca… omul. (GHEORGHE BÂLICI)
EVOLUŢIE
Intră,-atom după atom,
În celulele din om
Apoi, dacă e de hulă,
Intră omul în celulă! (ION MORARU)
UNOR AVOCAŢI
Dotaţi cu un har divin,
Ei la bară, fac mimuni.
Nu transformă apa-n vin
Ci- adevărul în minciuni! (DUMITRU MONACU)
BI(-) LANȚUL UNOR POLITICIENI
La Guvern, cum e firesc,
Se adună câteodată,
Dar sunt triști, că nu găsesc...
„ROMÂNIA EDUCATĂ” (MAX OPAIŢ)
EMPATIE
Astăzi, unii fac avere,
Și-notând în bani, petrec;
Fetele la fac plăcere
Și-i salvează de ... înec! (MAX OPAIŢ)
LICITAȚIE PUBLICĂ
Hotărât, ca mafiotul,
A clarificat conceptul:
Ca să prindă singur, totul,
Pune umărul și...dreptul! (MAX OPAIŢ)
DREPTURILE OMULUI
În justiţie se spune
N-avusese nici un spor,
Dar la o infracţiune
I-au dat … drept de autor! (GEORGE EFTIMIE)
MEDICUL GINECOLOG
Au femeile dreptate
Dacă îşi doresc un prunc,
Cu a lor complicitate,
O privire să arunc. (VASILE MANOLE)
REACŢIE INVERSĂ
Problema lui doar Esculap
O poate explica profund:
Când şeful îl bătea la cap,
Pe el îl cam durea în fund. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
REPLICILE LUI ŞTEFAN BAŞNO
Hai la baba cu ghiocul
Să te joci puțin cu focul,
Să te leg puțin cu lațe.
Vino, hai la baba-n brațe! (EUGENIA MIHU)
Hai să-ți zic aici in pont:
Ruga nu e în zadar
Dacă baba are-un cont
S-o găsi un cocalar... (ŞTEFAN BAŞNO)
Viața e un teatru cu-ntâmplări reale,
Fiecare joacă-n rolul vieții sale!
Dacă fiecare și-ar cinsti povestea,
Cui i-ar mai fi bune măștile acestea? (PETRE VĂTUIU)
Dacă vrei să fii notoriu
Insă nu prea ești capabil
Masca e un accesoriu
Absolut indispensabil! (ŞTEFAN BAŞNO)
Când îți iei în fesă șutul,
Doare, cizma are ținte;
Însă e doar începutul,
Pentru... saltul înainte! (VALENTIN DAVID)
Dacă e cu promovare
Eu accept multe picioare
Și in zona sublombară!
Dar dacă mă dau afară?... (ŞTEFAN BAŞNO)
„Unele gospodine au început sa facă dulceaţă,
altele... gem!” (EMILIA CONSTANTIN)
Gem de prune, de plăcere?
Emy, m-ai băgat in ceață!
Ochii văd, inima cere,
Sincer, eu prefer dulceață... (ŞTEFAN BAŞNO)
Eu prefer țuică de prună
Parfumată " tare " bună!
Să strici pruna pe dulceață?
Inima în mine-ngheață... (EMILIA CONSTANTIN)
Păi era vorba de" gem"!
Eu nu gem când beau rachiu!
Când înghit poate mă screm
Și mă uit nițel șpanchiu... (ŞTEFAN BAŞNO)
U-21, FAIMA LUI BURLEANU:
SUPER-LIGA, MĂMĂLIGA*
Fotbalul nostru are
După ei, super lansare;
Fără goluri sau victorii,
Vom dribla doar super glorii (DUMITRU BUJDOIU)
* 0-3 cu Spania, 0-1 cu Ucraina și 0-0 (nula-nula) cu Croația; zestre cu care
se lăuda și păpușarul Stoichiță că vom câștiga Campionatul European de juniori.
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ ȘI PENSIA SPECIALĂ
CCR și pensiile,
Ca lupul cu oile;
Întrebi lupul despre oaie
Dacă-i bine s-o jupoaie (DUMITRU BUJDOIU)
NE FERIM DE FĂINA DE ȚÂNȚARI
Haideți să vorbim pe bune:
De câte ori n-am mâncat
Viermi în cireșe, în prune,
Iar politrucii…rahat?! (DUMITRU BUJDOIU)
LA RESTAURANT
- Vă ofer limbă de vacă,
- Îhh, din gură, n- o să-mi placă;
Caută-un meniu mai nou;
- Atunci, să vă fierb un ou. (DUMITRU BUJDOIU)
O NEVASTĂ CURIOASĂ
- Dragă, lasă cocaina,
E noaptea mea drăgăstoasă,
Ce fac să mă vezi frumoasă?
- Stinge, dracului, lumina! (DUMITRU BUJDOIU)
LANSAREA CU FAST A PODULUI SUSPENDAT DE LA BRĂILA
Tună-un șef gnom rotofel:
„Bată orice vânt rebel,
Nu ne-ngrijorăm defel:
O să stea ca tour Effél,
Chiar de circulăm pe el!” (NICOLAE MĂTCAȘ)
UNA-I DORINȚA, ALTA-I PUTIRINȚA
O, țara mea dintr-o bucată,
Te ține cine sub călcâi,
Că, vrând să pari mai educată,
Tot cum ai fost, așa rămâi? (NICOLAE MĂTCAȘ)
O REFORMĂ-SFÂRÂIAC
Vreo șapte ani s-o tot mureze,
Pretinsă tactică de stat,
Și, la plecat, s-o demareze
Un bărbierit e pe uscat. (NICOLAE MĂTCAȘ)
LA CARE SFÂNTU-AȘTEAPTĂ?
Că dosarelor cu șine
Li-i verdictul a dispare
Știe-o lume, însă cine
Ne va spune-n anul care? (NICOLAE MĂTCAȘ)
ÎN CARE-AMURG VA POPOSI ȘI-N APUSENI?
Ampla digitalizare
Îi frământă pe yesmani.
Va răspunde cine, oare,
Când și-n Cheia-Apuseni? (LERU CICOARE)
SIGURANȚĂ ȘI ÎNCREDERE
INOCULATĂ DE DITAMAI ȘEFUL INSTITUȚIEI
Datele personale
Nu ne vor mai fi furate
Decât, prin certe canale,
De organe-abilitate. )LERU CICOARE)
PRECONIZATA APARENTĂ IEFTINIRE
A UNOR PRODUSE ALIMENTARE
Serii-ntregi de magazine,
Precum speculanții-n piețe,
Umflă prețurile chiline
Ca la fasta ieftinire
Să nu-ajungă păgubețe. (LERU CICOARE)
ASUMARE FĂRĂ RĂSPUNDERE?
Când reforma ți-o asumi,
N-a mai face, - atunci, pe prostul
Că de vină-s cei antumi:
Să plătești măcar cu postul! (LERU CICOARE)
SPORURI ȘI NE-SPORURI...
Le dau sporuri pentru stat pe scaun
Ca să nu mai umble hojma craun.
Dară celor mulți de pe ogoare
Care stau pe soare în picioare? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
AZILUL GROAZEI?
Ți-ai dat bătrânii lesne la azil
Să-și poarte, demne, zilele senile
În mediul nostru, câtu-i de fragil,
Nu să ți-i ducă-n alt olat cu zile. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
STRIGĂT DE DISPERARE ȘI CINISM DE SURZI
Oameni neajutorați
Fără apă, hrană, haznă
Și cinism de autocrați
Că habar n-aveau de caznă. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
UNEI CUNOSCUTE TENISMENE
DEVENITĂ PE NEDREPT ȚINTĂ DE ATAC
Nu te mai băga-n dispúte,
Nu stârni LGBT-ul,
Că, de-l, vorba ceea, pute,
Ba-ți distruge și IQ-ul. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
COPII DE ”BANI GATA”
Dacă tata e ”om mare”
Şi-are bani să-i pui în sac,
Nu-ţi trebuie EVALUARE
Şi nu-ţi trebuie nici BAC... ! (IOAN TIMOFTE)
UNUI VIITOR CANDIDAT
Promite marea cu sarea
Şi face pomene-n sat,
Căci se-apropie votarea…
Dupa care... a uitat! (IOAN TIMOFTE)
UNUI MEMBRU AUR
Îi iese AUR din gură
Când spune că face toate,
Lauda peste măsură
E AUR...fără carate! (IOAN TIMOFTE)