O rubrică de prof. GEORGICĂ MANOLE, scriitor, epigramist.
În lumea literară se discută tot mai puţin despre nuvelă. Postmoderniştii au abandonat-o şi s-au îndreptat către roman. Se ia un fenomen specific ştiinţelor exacte sau celor auxiliare, se armonizează cu automatisme, un pic de realism magic, ceva psihologie sau sociologie, o ruptură de transcendent şi romanul e gata. O nuvelă se scrie mai greu pentru că nu e uşor ca pe un spaţiu restrâns să conciliezi elementele de subiectivitate extremă ale personajului. E mai greu să preiei realitatea exterioară şi s-o pui ca leitmotiv de analiză a stărilor interioare ale acestuia.
Citesc cele trei nuvele ale lui Mihai Sălcuţan în anul 2022, an în care marii scriitori s-au întâlnit la Alba Iulia şi au vorbit despre memorie şi ficţiune. Am reţinut o frază spusă de Andrea H. Hedeş care, redată în cuvinte puţine, ar fi că propria viaţă (nu neapărat a autorului) poate înfrumuseţa literatura, la fel cum literatura poate înfrumuseţa viaţa (nu neapărat a autorului). Gabriel Liiceanu, în „Uşa interzisă” spunea că „A-ţi pune ordine în viaţă înseamnă pur şi simplu să-ţi priveşti viaţa şi să încerci să o înţelegi. Să te înţelegi”. Numai că vine clipa cea fatidică şi strică adesea ordinea pe care ţi-o pui. Îţi pot muri părinţii într-un accident, poţi face chiar tu un accident, poţi muri în ziua în care ai împlinit 90 de ani, cum se va vedea în nuvelele lui Mihai Sălcuţan.
Nuvela „Căderea în Paradis” pune în discuţie prima parte a aserţiunii hedeşiste. E un model de cum viaţa personajului înfrumuseţează literatura. Personajul principal este părintele Laurenţiu Mironescu, departe de a fi un om resemnat şi care, ieşit la pensie, şi-a propus să caute dezlegări la problemele existenţiale ale lui şi ale altora, cu scopul de a scrie o carte cu titlul „Tainele unei vieţi”. Titlul acesta, dar şi textul în integralitatea lui, mă determină să cred că Mihai Sălcuţan vede viaţa ca „o mare taină”. Ar fi o mare diferenţă de cum văd viaţa alţii: „ca o pradă” (Marin Preda), „ca o paradă” (Jean Băileşteanu), „ca o minune de la Dumnezeu” (Nestor Vornicescu), „ca o comedie” (Balzac), „ca o condiţie umană” (Malraux), „ca un peron” (Octavian Paler), „ca o casă” (Irwin Winkler), „ca o iluzie” (Nicolae Bălaşa), „ca o carte”(Silvia Diaconescu) sau chiar „ca o porcărie” (I. D. Sârbu). Viaţa „ca o mare taină” o descifrăm, în primul rând, din relaţia de congruenţă preot – avocat, ca preocupare a ambilor de a cunoaşte încurcatele cărări ale vieţilor celor care apelează la ei. Din această perspectivă, să remarcăm desele translaţii de la autor la personaj, primul având ştiinţa să intre în gândirea celui de-al doilea, şi de aici şi alegerea unui titlu voit explicit pentru romanul ce îl scrie personajul principal.
Copil înfiat la vârsta de un an, Laurenţiu Mironescu nu-şi găseşte liniştea când află că părinţii naturali sunt alţii, aşezându-se sub greaua condiţie a metaforei „adevărului halteră”. Etica ortodoxă a lui Laurenţiu Mironescu concretizată cu precădere prin răbdare, precum şi permanentele rezolvări ale diadelor singurătate – solitudine, esenţa liniştii – absenţa sunetului, extravizual – nonvizual, lumină – întuneric, corporalitate – noncorporalitate etc., nu-l puteau duce decât la succesul scontat: „căderea în Paradis a omului împăcat cu el însuşi şi cu Dumnezeu după o existenţă mistuitoare, care urmează a se reaprinde în altă parte a lumii, într-un alt ciclu al vieţii”. Privind elementele de arhitectură ale acestei nuvele, e de reţinut arta folosirii pauzelor narative. Acestea sunt corporalizate prin prezenţa momentelor date de descrieri. Şi aceasta pentru că Mihai Sălcuţan simte nevoia, eu spun că e una acută, de a prezenta atât contextul situaţional cât şi lucrurile prezente, toate necesare unei mai bune caracterizări a personajului principal.
Cea de-a doua nuvelă, „Porţile destinului”, pune accent pe relaţia spaţiu – timp. Şi în acest text se gestionează bine diada descriere - naraţiune. Aici se pleacă de la conştientizarea că descrierea e, în general, determinată de spaţialitate, pe când naraţiunea de temporalitate. Absolventă de arhitectură, Cristiana Panait, o fire plină de curăţenie sufletească, seriozitate şi sete de cunoaştere, ocupă o funcţie pe măsura studiilor şi puterilor ei. Cu toate acestea, nu a putut gestiona cu deplină raţionalitate un accident rutier produs din vina sa, astfel că este inculpată şi condamnată la închisoare. Cursul vieţii sale se schimbă radical, sfârşind prin a se călugări. Şi aici părintele spiritual creează un dipol important în economia textului cu avocatul, relaţia de congruenţă fiind evidentă.
Atât în prima nuvelă, cât şi în a doua, „lumina lumânării” e metafora tare a congruenţei amintite: la lumina lumânării se scrie o carte, la aceeaşi lumină poţi evolua într-o mănăstire.
„Trecerea dintre lumi”, cea de-a treia nuvelă, continuă raportarea la tipologia semantică a descrierii impusă de Pierre Fontanier şi readusă în actualitate de universitara Mihaela Mancaş. Dacă în prima nuvelă domină elementele de topos şi etopeea ca descriere de moravuri, acestora li se adaugă în cea de-a doua nuvelă şi elemente prosopografice, în timp ce „Trecerea dintre lumi” excelează prin raportarea la cronografie. Sunt prezente descrieri ale unor perioade de timp, caracterizări ale unor epoci, descrieri ale unor evenimente: Basarabia înainte de război, consecinţe ale tăvălugului sovietic, exilul în Siberia, drama unor familii etc. Personajul principal nu este Eusebia Moldoveanu, ci soţul ei, Valeriu Moldoveanu. El este „marele absent” care străbate nuvela aflându-se în gândul tuturor până când devine „marele prezent”, asigurând firul narativ. Cineva făcuse o statistică şi ajunsese la concluzia că nouă persoane din zece au vieţile atât de plictisitoare, încât nimeni nu ar dori să citească despre ele. Mihai Sălcuţan a ales trei personaje credibile pornind de la modalitatea lor de armonizare dintre sentimentul cunoaşterii de Dumnezeu şi cel al iubirii de Dumnezeu. Scrise în registru pozitiv, mulţi cititori se vor regăsi în descrierile care abundă în cele trei nuvele şi care alcătuiesc un volum ca un joc al stărilor interioare. (GEORGICĂ MANOLE)
Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole).
E CLAR!
Când duhuri rele ne-nconjoară
Sunt cauze multiple de război,
Căci omul mai întâi se-nsoară
Şi judecata-i vine… mai apoi! (FLORINA DINESCU)
FOST-AI BADE!
Mereu ai fost îndrăgostit
Dar niciodată n-ai iubit;
Ajuns, acum, la bătrâneţe
Nu faci decât doar feţe-feţe! (ELENA MÂNDRU)
SFAT PENTRU UN AFACERIST DUBIOS
Dacă te-ai jucat cu focul
Prin afaceri ilegale,
Dochiei să-i ceri cojocul,
Ca să poţi cădea pe moale! (CĂTĂLINA ORŞIVSCHI)
LEGILE SE VOTEAZĂ „SUS”
Veşnic o să se menţină
Şi la legi aceeaşi boală:
Le fac cei cu "burta plină",
Pentru cei cu "burta goală". (VASILE LARCO)
MINCINOSUL
E un palavragiu, cât zece,
Şi greu mi-ar fi să îl dezbăr,
De teamă să nu se înece
C-un sâmbure de adevăr! (VASILE LARCO)
PĂŢANIA UNEI „FOCOASE” CU UN MOŞ
Când văzu că-n trei minute
Moşu-i de sudoare LAC,
BALTĂ l-a lăsat ( Ce drac!)
Şi-a plecat la altul iute. (MIHAI HAIVAS)
ŞEFUL ŞI SECRETARA
Am intrat cu gânduri bune,
Dar erau în plin sărut
Şi vă jur că nu pot spune
Ce ieşire au avut. (PETRU IOAN GÂRDA)
DE ZIUA ARTILERIEI
Ca militar de carieră,
Trăiesc în mediul cel mai bun,
Că soacra-i tanc şi socru-i tun,
Iar fata lor... mitralieră! (PETRU IOAN GÂRDA)
ÎN VIZITĂ LA VECINA
Îşi descheie-ncet capotul
Şi se vede-aproape totul
Sau nimic – am constatat –
Din ce n-am examinat. (GRIGORE COTUL)
BREAKING NEWS
E clar, trăim în mediu poluat,
Că-n parcul din oraş, sub arboret,
Un post de ştiri a identificat
Vreo cinci beţivi în jurul unui PET. (GRIGORE COTUL)
NEDUMERIRE
Epigrama e eternă
O rostim precum nebunii
D-aia nu-nţeleg cum unii
O tot fac aşa de ternă. (MIHAI BATOG BUJENIŢĂ)
CRÂŞMĂ vs. DOMICILIU
Ieri ziua-ntreagă-n crâşm-am stat
Părea că sunt în paradis
Ajuns acasă pe-nseart
Uşa la iad mi s-a deschis! (MIHAI BATOG BUJENIŢĂ)
FEMEIA CU TERTIPURILE EI
Văzând-o cum te minte zâmbitoare,
Gândeşti, când nu mai poţi să o alungi,
C-o fi minciuna scurtă de picioare,
Da-ţi place cu picioarele mai lungi… (GHEORGHE BÂLICI)
LĂMURIRE ÎN CUPLU
Când i-a spus ce-a auzit
Despre-a dumneaei… virture,
Ea pe loc l-a lămurit:
A fost doar cu trei. Trei sute! (DUMITRU MONACU)
UNUI CUPLU VESTIT
În viaţă sunt o ea şi-un el
Uniţi, pe veci, de un inel
Apoi, străini, rămân pe tuşe
Legaţi, pe viaţă, de… cătuşe! (ION MORARU)
GENEZĂ
Dumnezeu, la început,
A făcut pe om din lut;
Numai soacra cu ,,arici"
E făcută din ... chirpici! ( MAX OPAIŢ )
SPORT EXTREM
Turist fiind, marcat de stres,
A căutat la noi, să vadă
Pe care hartă G.P.S. ,
Moldova-i cu ... autostradă! ( MAX OPAIŢ )
VIN ALEGERILE
Din patru-n patru ani, la vot,
Alegătorii vin c-un rost;
Votează toţi la rând, cât pot,
Dar iese totdeauna... prost! ( MAX OPAIŢ )
DISCRIMINARE
Între măgar şi om e, evident,
O crudă şi nedreaptă diferenţă:
Unu-i măgar, cu titlu permanent,
Iar celălalt, doar cu… intermitenţă! (MIHAI SCHWEITZER)
FRIG ŞI MOARTE
La frig, îmbrăcămintea se răceşte,
Apoi şi corpul (chiar până la os);
Când mori, simptomul se cam potriveşte,
Dar se propagă, absolut… pe dos! (MIHAI SCHWEITZER)
POLITICIENILOR EXTREMIŞTI
Eu înţeleg, prieteni, foarte bine,
Că drumurile noastre-s paralele;
Mărturisesc, în schimb, că nu-mi convine
Distanţa colosală… dintre ele! (MIHAI SCHWEITZER)
DESTIN
Suntem proscrişi de providenţă să
Mizăm, la nesfârşit, pe orice carte
Şi să uităm şi azi, şi mâine, că
Pe ultima din ele scrie … „moarte”! (MIHAI SCHWEITZER)
PROGRES ECONOMIC
Agricultura merge foarte bine
De-acuma sper să nu mai fiu sărac,
Din combinate, fabrici şi uzine
Aleşii noştri au făcut spanac! (GEORGE EFTIMIE)
DISCREŢII
O femeie ce-i „citită”
Poate fi şi povestită,
Dar bărbaţii când iubesc,
De „citesc”, nu povestesc. (VASILE MANOLE)
INVINCIBILUL
Dârz, el luptă cu femeia,
Niciodată nu l-a-nvins,
Poate tocmai de aceea
E celibatar convins. (VASILE MANOLE)
DRAGOSTE PENTRU SOACRĂ
Pe soacră mult o mai respect
Dintr-un banal şi just temei:
Doar ea s-a-mpotrivit direct
Să mă însor cu fata ei. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
MOARTEA UNUI DEPUTAT
A dormit vreo trei mandate,
Dumnezeu să-l odihnească,
Chiar de-avea imunitate,
N-au putut să-l mai trezească! (VALENTIN DAVID)
E PREA MULT
Eu nu-mi aleg din timp o babă,
Chiar de-i senin, chiar dacă plouă,
De ce, eu n-am o altă treabă?
Și, mai apoi ... ce fac cu două? (STELICĂ ROMANIUC)
REPLICĂ LA „E PREA MULT”
Mă rog ca doamna Romaniuc
Să nu se uite pe Facebook
Că până supărarea-i trece
Mănânci Stelică hrană rece! (ŞTEFAN BAŞNO)
VISUL DOAMNEI DE 1 MARTIE
I-a agăţat în piept, mahmur,
Potcoava atârnată-n şnur,
Abia pe opt primeşte-n dar,
Mult aşteptatul ... armăsar. (STELICĂ ROMANIUC)
REPLICĂ LA „VISUL…”
Un armăsar găsește ea
Chiar de categorie grea ,
El dacă este galanton
Să-i cumpere Louis Vuitton! (ŞTEFAN BAŞNO)
DECLARAȚIE DE DRAGOSTE
Iubito, dacă mă iubești
Şi ții într-adevăr la mine,
Te rog să te căsătorești
Şi-n trei ne-o fi la toți mai bine. (STELICĂ ROMANIUC)
REPLICĂ LA “DECLARAŢIE…”
Deci nu-ți ajunge o amantă
Ce bag-adânc mâna în geantă,
Acuma vrei si-un cocălar
Să-ți scormonească-n buzunar... (ŞTEFAN BAŞNO)
SURPRIZĂ DE MĂRȚIȘOR
I-a cumpărat din florărie
Un trandafir cu mărțișor
Și a surprins-o pe soție
Cu șeful său în dormitor. (STELICĂ ROMANIUC)
REPLICĂ LA “SURPRIZĂ…”
Au vrut să-i fac-o bucurie
Spunând că-n următoarea lună
Îi dă un bonus la simbrie
Să cumpere-o saltea mai bună! (ŞTEFAN BAŞNO)
SOARTA
Aşa ghinionist sunt – zise unul –
Încât un cimitir de-aş cumpăra,
În tot oraşul, chiar să tragi cu tunul,
Nicicând n-o să mai moară cineva. (LUCHI TENENHAUS)
REPLICĂ LA „SOARTA”
Iar în oraşul pomenit de dumneata –
În care posedând un cimitir
Aduce practic zero la chimir –
Cu mare bucurie m-as muta. (SORIN FINCHELSTEIN)
FELINARUL ROŞU
La uşă a bătut matroana
Strigând: „Opriţi! E falsă suta!"
Clientul iute-şi puse blana
Ş-apoi sări cu... paraşuta! (LUCHI TENENHAUS)
REPLICĂ LA „FELINARUL ROŞU”
Cu matroana indecisă,
Evadarea lui pripită
S-a produs într-o clipită,
Paraşuta fi’nd deschisă. (SORIN FINCHELSTEIN)
O REVEDERE COLEGIALĂ DUPĂ PATRU DECENII
De dimineaţă, un amic mahmur,
Mi-a spus încet, uitandu-se în jur:
„E imposibil să fi fost colegi
Cu-aceste babe şi cu-aceşti moşnegi(LUCHI TENENHAUS)
REPLICĂ LA „O REVEDERE…”
Se prea poate că amicii ‒
Foşti colegi de facultate,
Ingineri cu ştaif şi state ‒
Şi-au trimis, ghiduşi, bunicii. (SORIN FINCHELSTEIN)
IERI ȘI AZI
În strânsă familie Rúsia mare
Republici egale pe veci a unit.*
Când azi pe uscat vă atacă și mare,
V-arată, de fapt, cât de mult v-a iubit. (LERU CICOARE)
*Din imnul de stat al fostei URSS.
NEÎNFRÂNARE
De grija ta să-i pese sau de-a lumii,
Când ea chitea din fașă a săpa?
Ba de-ar mânca-o, Delta, Karakum-ii,
Vecina tot își sapă groapa sa. (LERU CICOARE)
COLABORARE RODNICĂ
Ce generos cu noi Azerbaidjanul!
De ce se strâmbă unii c-am pus botul?
Conductă nu-i s-aducem gaz-metanul?
Păi să-l aducem, dar, cu …feribotul! (LERU CICOARE)
CE ȘTIU EI ȘI NU ȘTIM NOI DESPRE DRAGARE?
Ce știe președintele nu știe premierul.
De ce-ar ști premierul miniștrii nu au știre.
Dar până s-a-nțelege vătaful cu boierul,
Câți popânzaci din Deltă-or ajunge cimitire?! (LERU CICOARE)
LE-A DEVENIT DINTR-ODATĂ DRAGĂ
„LIMBA MOJICEASCĂ”?
Știe lifta cea păgână
Și mankurtul cel păgân:
Dacă limba e română,
Și republica-i română,
Și poporul e român! (LERU CICOARE)
UN PROGRAM BRITANIC DEȘĂNȚAT
DE COMBATERE A TERORISMULUI
Te delectezi cu Milton, Kipling, Hobbes,
Cu Huxley, Chaucer, Orwell, Shakespeare
Și te mai jelui că te latră-un mops
Ca pe-un fanatic sau ca pe-un șalvír?! (NICOLAE MĂTCAȘ)
PERICOLUL NESOLUȚIONĂRII
PROBLEMEI PENSIILOR SPECIALE
Necazul bunilor n-a prins a-l stinge.
Îl arde țâfna mutrei ifosarde?
De-al specialilor nici nu se-atinge,
Chiar dac-ar fi să pierdem miliarde. (NICOLAE MĂTCAȘ)
AȘA AU RENEGOCIAT SIRENELE NOASTRE
PLAFONAREA PENSIILOR DIN PNRR?
Cântau fugi de la Pazvante Vodă
Că vor renegocia PNRR,
Să aflăm de la CE* în codă
Că n-a fost depusă nici o cerere. (NICOLAE MĂTCAȘ)
*CE – Comisia Europeană.
NU FAC LEGI. EI LE VOTEAZĂ!
Credeați că parlamentarii ar fi cei care fac legi?
Aș! Ne decepționează înșiși foștii lor colegi.
Ei de ce să nu-și aloce niște sume forfetare
Să retribuie experții ce le scriu urgent și clare?! (NICOLAE MĂTCAȘ)
FUGA ȘEFILOR DE RĂSPUNDERE
Oameni – din sistem – de paie,
Toți fac uz de-un frust remediu:
Cum se-ntâmplă-o dănănaie,
Cum plecați sunt în concediu. (NICOLAE MĂTCAȘ)
ȚIȚEIUL RUSESC SE MAI SCURGE ÎN EUROPA?
Ne-a prins bine lecțiunea:
Banii n-au miros de floare,
Căci, de când cu sancțiunea,
Nici țițeiul miros n-are. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
PATRONULUI CARE ANGAJEAZĂ MUNCITORI STRANIERI
N-ai să-i treci prin raze roentgen
Să le fii pe veci tu popa,
Dar, de-i scapi în Europa,
Nu intrăm în veci în Schengen. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
STIMULATOARE DE LA MORȚI LA PREȚ DUBLU?
Un popă, cică, -și puse de-un suport,
Luând și de pe viu, și de pe mort.
Un doctor – să nu intre în păcat? -
Și de pe pacient, și de la stat. (NICOLAE CRIHĂNEANU))
O, CLIPĂ, STAI, ÎMBĂTĂTOARE
Frumoasă foc, cu nuri oho,
Amețitoare-n vals, tango…
Ce pana corbului lui Poe*
Dacă-i curtată ca Monroe?! (NICOLAE CRIHĂNEANU)
*Titlul unei splendide plachete de versuri ale spadasinului Marian Ilie.
MODESTIE DE DISCIPOL
Deși tone-a scris de epigrame,
Mii de beciuri a golit și crame,
Recunoaște că nu-i Păstorel:
Lui un loc să-i dați doar …lângă el. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
D-ALE ADOLESCENȚEI
Câte coșuri am pe față,
În NBA pot să joc;
O sexoasă-mi dă povață,
Că mă vindecă pe loc. (DUMITRU BUJDOIU)
ȘOFERIȚA BLONDĂ
Nu pleacă făr-ambele chei,
Dacă are, ia și trei;
Se asigură, firește,
Că la prima nu pornește. (DUMITRU BUJDOIU)
SOȚIE INFIDELĂ, RĂSPUNS CINSTIT
Ros de gelozii interne,
Furios a întrebat-o:
- Un’-ți-a fost capu’, turbato?
- Unde să-mi fie, pe…perne. (DUMITRU BUJDOIU)
DE CE URĂSC ZIUA DE LUNI?
Mă-ntreabă-un amic mirat:
- Ce-ai cu luni, te-au amendat?
Te-au bătut, te-au arestat?
- Mai grav, luni m-am însurat. (DUMITRU BUJDOIU)
CANADIENII SCUMPESC HÂRTIA IGIENICĂ (Presa)
Ocrotesc prin măsuri dure
Celuloza din pădure;
Pe noi nu ne prinde frica,
Fiindcă-a răsărit urzica. (DUMITRU BUJDOIU)
UNUI GINERE MODERN
La soacră, c-o iubeşte,
Cu o floare merge el
Și îi ia tot ce găseşte…
Chiar... şi bani din portofel. (ADRIAN TIMOFTE)
NUNTĂ PE INTERNET
Ce să cheltui bani pe nuntă
Şi să faci mare banchet,
Când fără prea multă muncă
Poţi s-o faci pe internet ! (IOAN TIMOFTE)
SOŢIA LUI ILIE NĂSTASE ESTE ÎNSĂRCINATĂ
Ioana-i însărcinată
Şi e mare bucurie
Dar nu ştim deocamdată
Că tata va fi Ilie... (IOAN TIMOFTE)
DUPĂ SPOVEDANIE
Te-ai spovedit la părinte ?
Nu crdei că eşti mai curat,
Doar că ce-ai făcut `nainte
Şi popa a mai aflat...! (IOAN TIMOFTE)