Revista „Ramuri” nr. 2 din 2023 publică la rubrica „Gambitul lecturii”, o rubrică susţinută de Gabriel Nedelea, un eseu al acestuia cu titlul „Eminescu şi umorul junimist”. Istoricii literari cunosc foarte bine problematica banchetelor pe care le organizau junimiştii. Autorul eseului consideră că o parte a junimiştilor plecau de la ideea că „încordarea şi eforturile intelectuale pe care le implicau scrierile literare, istorice, filosofice, exegetice, tratatele de logică, traducerile şi activitatea politică erau dublate de crearea unui spaţiu privat, cu ritualuri de detensionare psihică, împlinite în prelungirea lecturilor şi a comentariilor critice”.
Despre ele au scris George Panu în „Amintiri de la Junimea din Iaşi”, sau Iacob Negruzzi în „Amintiri din Junimea”. Mie mi-au plăcut şi două articole semnate de doi botoşăneni. Primul este cel al lui Cosmin Pătraşcu Zamfirache intitulat „Chiolhanurile de pomină ale geniilor din Junimea” (vezi adevărul.ro din 10 martie 2015), iar al doilea este cel al lui Nicolae Iosub intitulat „Eminescu şi Junimea” (vezi „Luceafărul.net” din 11 martie 2010).
Nicolae Iosub, cu referire la atitudinea lui Eminescu faţă de acest umanism care presupunea o viaţă socială la propriu, spune: “Corespondenţa membrilor ,,Junimii” cât şi procesele verbale de la şedinţele ei confirmă uneori indiferenţa cu care cercul a integrat prezenţa lui Eminescu în viaţa grupării. Unii dintre ei, fruntaşi ai scenei politice, bancheri, mari proprietari, l-au privit pe poet de sus, au refuzat recunoaşterea valorii sale şi l-au receptat doar ca boem muncind, răbdător, incapabil de a-şi revendica drepturile muncii sale. Supărat de modul cum unii dintre colegii săi de la ,,Junimea” ascultau şi judecau literatura, Eminescu, într-o ciornă de scrisoare (ms. 2255, pag. 312-314), afirmă: ,,Spun drept că n-aveam de gând a mai tipări versuri. Această cură radicală de lirism o datoram «Junimii» din Iaşi, căci desigur că pentru convulsiuni lirice, râsul e mijlocul cel mai bun şi cel mai rău. Atârnă adică totdeauna de valoarea ce este-n ele şi de valoarea ce le-o dă autorul… Dacă forma pe care ele a-mbrăcat-o e vrednică de râs, vei concede că nu aceasta a fost intenţia mea şi c-atunci e mult mai bine ca să nu se publice niciodată”. Poetul, sătul de glumele lui Pogor, de intervenţiile lui Negruzzi în retuşarea versurilor date de el pentru publicare în ,,Convorbirile literare”, de interesele politice a unor junimişti care foloseau literatura ca trambulină politică, era îndreptăţit să satirizeze această revistă: ,,Tu revistă ageamie, Convorbiri mult lăudate, / O, tu moară de palavre, ce lucrezi atât de harnic/ Contra oamenilor vrednici al tău glas este zadarnic; / Asmuţind a tale javre tu la capăt n-o vei scoate”.
Eseul lui Gabriel Nedelea vine să demonstreze că existau adevărate cure de umor junimist la care era supus Eminescu. Totul pornea de la faptul că nu i se ierta “reflexivitatea exagerată” care era “dusă adesea pe culmi romantice, unde aerul era prea rarefiat, prea tare, tensiunile de acolo putând să devină oricând fatale pentru minte”. Aceste cure erau special organizate pentru “a coborî poetul din înaltele sfere în care-şi ducea genialitatea de zi cu zi”. O formă reţinută de Gabriel Nedelea este cea de CANTABILE pe care Negruzzi o explica astfel: “Poesii cantabile sau numit oarecare poesii lirice ale lui Eminescu. Când poesii ale acestui autor se declarau a fi cantabile, ele se puneau imediat în muzică de “Junimea”. Câţiva membri compuneau orchestral, alţii formau corul şi cântarea generală urma cu vuiet, adesea spre necazul lui Eminescu, dar totdeauna spre marea veselie a “Junimii”. Eminescu nu era mulţumit de această interpretare limitată a unora din poeziile sale, situaţie în care la “Junimea” era veselie mare.
Alţi termeni folosiţi la şedinţele societăţii erau COROSIV şi COROSIVITATE cărora li se atribuiau sensurile de “obscur, porcos, porcărie”, Negruzzi adăugând: “aceste cuvinte s-au luat din nămolul de adjective abstracte ce întrebuinţa Eminescu în discuţiile din “Junimea”. Mult haz făcea “Junimea” de termenii filosofici folosiţi de Eminescu, gen OBIECTIV şi OBIECTIVITATE.
Gabriel Nedelea schimbă discursul întrebându-se dacă Eminescu avea umor, căutându-l: 1. în Ştefan Cazimir care vede în Eminescu un satiric – “un spirit absolut, avid de perfecţiune, dezolat şi împins în mizantropie de faptul că nu o află nicăieri” - şi un umorist – “un spirit tolerant şi sceptic, convins că imperfecţiunile sunt inerente naturii umane, dispus, aşadar, să le tecunoască în el însuşi şi să le ierte celor din jur” ; 2. în “pasajele de aprigă şi extraordinară ironie, precum cele din poemul înserat în nuvela “Sărmanul Dionis” (…) Obiectul ironiei este aici chiar propriul romantism, convenţiile sale şi sursele livreşti, pe care caută să le detensioneze”; 3. “un umor mai lumesc, total neutru ideologic, găsim în publicistică, mai recurent în primii ani. Cel mai reprezentativ exemplu pe care l-am identificat este cel din “Crezul beţivilor”; 4. “muşcătoare şi pline de umor sunt şi ironiile îndreptate împotriva unor persoane şi unor articole, celor din urmă acordându-le un umor ce se apropie mult de umorul de tip Caragiale”; 5. “existenţa unor momente de umor ludic, prezent inclusiv în poemele de dragoste, Ştefan Cazimir făcând observaţia că acestea sunt unele din mijloacele prin care se sustrage romantismului”.
Concluzia mare a acestui eseu este redată astfel de Gabriel Nedelea: “În esenţă, da, reflexiv mai peste marginile iertate, cu momente de imanentă genialitate, însă şi cu pase de junimism total, profund şi sublim riguros, dar şi de un umor reconfortant, antiseptic”. (GEORGICĂ MANOLE)
Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole).
VOCEA EXPERŢILOR
S-a făcut curând dovada
Că pe-oricare magistrală
N-ar costa autostrada
Cât bordura-n Capitală… (FLORINA DINESCU)
AVANTAJUL SCLEROZEI
După multe judecăţi
Tot e bună la ceva,
Căci, mereu, tu vei afla
Noutăţi! (ELENA MÂNDRU)
SFAT PENTRU UN MANELIST
Îţi atârnă lanţuri grele
Pe la gât şi pe la mâini.
Când te plictiseşti de ele,
Fă-le zgărzi de pus la câini! (CĂTĂLINA ORŞIVSCHI)
OMUL
Având tot viitoru-n faţă,
Nu face-un lucru înţelept;
Aleargă după bani o viaţă,
Să-i aibă în final pe piept! (VASILE LARCO)
OMUL ÎN TIMP ŞI SPAŢIU
Prea dornic de celebritate,
Ca Herostrat, neisprăvitul,
În spaţiu omu-ar vrea de toate
Şi-n timp să prindă infinitul. (VASILE LARCO)
ÎNGERI ȘI DIAVOLI (dactilic)
Dintre mai multe opinii,
Vine și-o clară-afirmație:
Diavolii-ar fi, spun creștinii,
Îngeri căzuți în dizgrație. (MIHAI HAIVAS)
TĂCERE SUSPECTĂ (amfibrahic)
Afirm, dar pe nimeni nu-nghimp:
Soția când tace mult timp,
Ea are - din surse oculte -
De spus, despre soț, foarte multe. (MIHAI HAIVAS)
GHINION
Vecinul meu cu ochii-n patru,
M-a prins venind cu soaţa lui
Spre casă, noaptea, de la teatru…
De-atuncea, stângul mi-e căprui. (GRIGORE COTUL)
MARTOR OCULAR
În parc, pe frunzele căzute,
De-un ruginiu imaculat,
Un trecător, pe nevăzute,
S-a… ştiţi voi ce… şi a plecat! (GRIGORE COTUL)
AVOCAT AL MAFIEI
Acesta-i adevărul gol:
Onoare n-am şi nici salariu;
Am doar la tâmplă un pistol
Ce ţine loc de onorariu. (MIHAI BATOG BUJENIŢĂ)
MISTERUL DE LA COTNARI
Prin Cotnari dacă păşeşti
Fii atent la prânz ori cină
Căci acolo doar găseşti
Paradoxul: Grasă-fină. (MIHAI BATOG BUJENIŢĂ)
PRIORITATE GUVERNAMENTALĂ
Guvernanţii, cum-necum,
Banii i-au băgat în drum
Ca să crească, în esenţă,
Traficul… de influenţă! (ION MORARU)
FIULUI MEU
De vrei s-ajungi în lumea cultă,
La-nvăţătura-mi ia aminte:
Când bagi în cap ştiinţă multă,
Mai lasă loc şi pentru minte!... (GHEORGHE BÂLICI)
JURĂMÂNT DE CREDINŢĂ
Fi-ndcă ,,asta" nu se vede,
Soaţa jură. Presupun
Că nici soţul nu o crede;
Eu îl cred, deşi nu-i spun! ( MAX OPAIŢ )
EPITAF PENTRU UN FOTBALIST
Zace-aici un fotbalist,
Care n-a tăcut din gură,
Criticat de-un jurnalist!
Nu-l mai flueraţi că-njură! ( MAX OPAIŢ )
RELAŢII MUTUALE
Sistemul digitalizat
A provocat mutaţii noi.
De-aceea, omu-i izolat,
Captiv, chiar dacă stă în ... doi! ( MAX OPAIŢ )
MINULESCU ACTUALIZAT
"Eu ştiu c-o să mă-nşeli chiar mâine",
Dar nu-ţi port nici un dram de ură,
Căci lupti şi tu s-avem de-o pâine,
Prestând servicii pe centură. (SORIN FINCHELSTEIN)
DILEMĂ ȊN SĂLAJ (IDEE DE PE NET)
Zâce fata din Zalău,
Ȋn porumb cu un flăcău:
No, ce-oi vre matale-acuma...
Ţâp chiloţii or ţâp guma? (SORIN FINCHELSTEIN)
PIATRA DIN CASĂ
Când pe soţ l-am cunoscut
Bani cerea cu împrumut,
Ca să-l iau şi de bărbat
Mama chiar m-a creditat. (VASILE MANOLE)
SUPOZITORUL
Insignifiant, el are
Calităţi fenomenale
Fiindcă după ce dispare
El rămâne în… anale! (DUMITRU MONACU)
PRIVATIZAREA
Privatizarea e un os,
Fragil, atrăgător şi delicios,
Plasat într-un sector cu fiare,
Pe care îl mănâncă… cel mai tare! (MIHAI SCHWEITZER)
CADOU INUTIL
Soaţa vrea, de jubilee,
Să-mi cumpere portmoneu.
Ce să fac cu-n portofel
Dacă n-am ce tine-n el? (GHEORGHE I. GHEORGHE)
FRF ȘI POMPOASA SUPERLIGA
Idee proastă, banală,
Să pompezi un fals renume,
Sperând să contăm în lume;
Corect: SUPER-FICIALĂ. (DUMITRU BUJDOIU)
OCTOGENARI DE OCTO-MARTIE
- Alo, te felicit Andrei!,
I-am răspuns: ce dracu vrei?
- Păi, te dai mare, OK-ei,
Dar, în pat, suntem…femei. (DUMITRU BUJDOIU)
BLONDA TURISTĂ
La Frankfurt am fost odată,
E furt în draci, n-ai ce face;
Nici la Veneția-nu-mi place,
Că e mereu inundată. (DUMITRU BUJDOIU)
A FOST ȘI ZIUA FEMEII SEXAGENARE
- Iubi, iar mă duc la striperi,
- Știu, că te fardezi de vineri,
Dar să știi, n-ajunge fardul,
Trebuie să iei și cardul! (DUMITRU BUJDOIU)
ARTA STRĂVECHE ȘI RECLAMELE … STRĂ-NOI
Vezi, la picturi și statui
Micimea penisului;
Azi reclamele-s de-ajuns:
“ Zece centimetrii-n plus!” (DUMITRU BUJDOIU)
PE SOCIALIȘTII ȘI COMUNIȘTII DIN RM I-A PĂLIT DINTR-ODATĂ
DRAGUL DE „LIMBA MOLDOVENEASCĂ”
Nu mai e limba care le puțea,
Pe care n-o vorbeau și n-o vorbesc
(Le-ntoarce nasul izul „țărănesc”!)?
Le-a devenit de-odată cea mai cea?! (LERU CICOARE)
LIMBA ȚĂRII SE NUMEȘTE CA ȘI ȚARA
SAU CA ȘI NEAMUL CARE O VORBEȘTE?
Cei ce spun că limba țării
Se numește ca și țara
Ne-ar sfeti, mai acătării,
Situația, contrara:
SUA – e americana?
Canada – canadiana?
Brazilia – braziliana?
Elveția - elvețiana?
Belgia – e belgiana?
Vatican – e vaticana?
Kosovo – e cosovară?
Marmará - limba marmáră? (LERU CICOARE)
NUMELE CORECT: LIMBA ROMÂNĂ
Dac-au constatat savanții,
A conchis Academia,
Curtea a decis, jurații,
Să-ți exhibi la ce prostia? (LERU CICOARE)
UNA E CETĂȚENIA,
ALTCEVA ESTE ETNIA
Născuți la țară sau oraș,
Suntém bălțeni, măntași, vădași.
La alt nivel – în ce raioane –
Călărășeni, drochieni, leoveni,
Drept cetățeni – trei milioane –
Suntém cu toții moldoveni,
Iar ca etnii – români și ruși,
Ucraineni și bieloruși,
Evrei, țigani și găgăuzi,
Vreo doi ceceni, vreo doi franțuzi…
Acum, un sfat pentru intruși:
Așa cum rușii volgieni
Sau rușii baltici, moldoveni
Sunt, la origini, etnici ruși,
La fel ROMÂNII MOLDOVENI,
Olteni, bucovineni, oșeni,
Transilvăneni sau dobrogeni,
Românii voievodineni
Și-n alte țări ai lor frățâni,
Întâi de toate, sunt ROMÂNI. (LERU CICOARE)
SÂNGELE APĂ NU SE FACE
Într-un colț străine speze
Două state vietnameze
Au creat și-au vrut creare
Două limbi, două popoare.
Planul forțelor străine-a
Eșuat atât de bine,
De cântau toți la marimbă:
Un popor, un stat și-o lImbă!
Țări croite-n două-n lume:
RFG și RDG.
Un popor și-o limbă-anume
Le-au vrut două (cât pe ce).
Nu le-a mers și nu le place:
S-au unit pe timp de pace
Și din două-au ajuns una,
Una pentru totdeauna!
Cum să-i spui străinului,
Să-i explici mankurtului
Că în lume-un alt drept nu-i:
Doar al adevărului?!
Cum s-ajungă românească
Halca raptului, rusească,
Unde-a dres un monstru-jimbă
Un alt neam și-o altă limbă?
Timpul dă verdict la rece:
Tot ce nu-i firesc nu trece.
Va trona, deci, ce-i firesc:
Graiul, sacrul, românesc,
Neamul, bravul, românesc,
Fiica, mândră, românească,
Mama să și-o regăsească. (LERU CICOARE)
PENTRU CE PROTESTEAZĂ LA CHIȘINĂU
MOBILIZAȚII SOCIALIȘTILOR ȘI COMUNIȘTILOR?
Nu-i doare că e frig în casă,
Le suflă vântu-n buzunare,
Că n-au ce pune-n blid pe masă,
Acum pe ei de limbă-i doare,
Nu cum s-o-nvețe, s-o vorbească,
Ci numai cum să se numească. (LERU CICOARE)
DE VORBĂ CU RUȘII „MOLDOVENI” DE LA PROTESTUL DIN CHIȘINĂU
CARE NU NE VORBESC LIMBA, DAR NE ÎNVAȚĂ CĂ-I „MOLDOVENEASCĂ”
Amice rus, din Moscova venit,
Ai fost, și nimeni nu contestă, moscovit.
Tu, cel din Domnul Mare Novgorod,
Novgorodean îți e obârșia-n izvod.
Din Kolâmá venit sau din Urál,
Siberian îți spui, și-i natural,
Dar nu vorbești nici limba moscovită,
Novgorodeană sau siberiană,
Ci RUSA, de la mama moștenită,
Și ești, siberian, novgorodean sau moscovit,
Întâi de toate RUS și-apoi misit.
Și eu, la fel, născut că-s în Moldova,
În Maramureș, Oaș sau pe Olteț,
Sunt moldovean, moldavă-mi este slova,
Ori moroșan, oșean, oltean isteț,
Dar nu vorbesc o limbă oltenească,
Transilvănean-moroșan-moldovenească,
Ci una, de la mama: cea ROMÂNĂ,
Iar vița mea ce-a fost – o să rămână
Și eu ce-am fost – pe veci am să rămân:
Fac parte – auzi? – din NAȚIA ROMÂNĂ
Și numele generic mi-i ROMÂN! (NICOLAE CRIHĂNEANU)
STAT SUVERAN CU LIMBĂ PROPRIE DE STAT
Rusa cât era jupână,
A mea era „țărănească”.
Când româna e stăpână,
Ei o vor „moldovenească”. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
LUNGA ȘI ANEVOIOASA CALE A REVENIRII LA GRAFIA LATINĂ
În viața unui grup zis etnic
Să treacă vrând la scris latin
Eu nu mă bag, că nu-s cretin.
Tu te-ai băgat: emul și sfetnic. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
ÎNCET, DAR SIGUR
Cât oare-o să le doară-n foale
Ce-s eu ca limbă, stat, popor?
Minorități naționale -
Nu și-ar vedea de treaba lor? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
DACĂ-ȚI MIROASE RĂU, DE CE-ȚI BAGI NASUL?
Descinseși din taigá-n tohoarce,
Te-am omenit, cum e firesc…
Și azi de limba-mi ți se-ntoarce,
Dar mă înveți cum s-o numesc. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
CERINȚĂ VITALĂ NORMALĂ
Nu súntem tauri, nici centauri,
Da-n ce pustiuri, jungle, prérii
Un grup venit de pe coclauri
Nu vrea să-nvețe limba țării? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
CU AVIONUL PENTRU VIP-URI PE BANI PUBLICI LA SOȚIE-N PRAG?
Un privat lainer de lux
Nu-l ia orice mușteriu
Pentru, -n drum spre Benelux,
O escală la Sibiu. (NICOLAE MĂTCAȘ)
ȚOPÂRLĂNIE BALCANICĂ
Negocieri. Un virus stând pe vine.
Niponii și românii poartă mască.
Doar Vodă nu. Oare ce hram o ține,
Încât de protocol îl doare-n bască? (NICOLAE MĂTCAȘ)
SUB PRESIUNEA PROTESTELOR, PARTIDUL DE GUVERNĂMÂNT
AL GEORGIEI RENUNȚĂ LA PROIECTUL LEGII „AGENȚILOR STRĂINI”
Legea agenților străini,
Respinsă de popor, nu trece.
Învățu-aleșilor gruzini
Și pentru-ai noștri e-un duș rece? (NICOLAE MĂTCAȘ)
UNUI MEDIC PRETINZÂND INTRODUCEREA CONTROLULUI MEDICAL OBLIGATORIU
Ușor să-l faci îndatorire
Fără acces, buneți, rigori.
Să crezi în însănătoșire,
Când, până treci controlul, mori! (NICOLAE MĂTCAȘ)
BUNĂSTAREA CREȘTE, DOAR CĂ NU SE VEDE?
Cică scad prețurile-n piață,
Duduie economia,
Dar cu jebu-ți nu se-nsoață
Un leuț măcar, nu mia… (NICOLAE MĂTCAȘ)
UNDE TREBUIE, EXISTĂ ȘI SUSTENABILITATE
Ministrul de finanțe-n zale
E gata pentru apărare:
Sunt bani de pensii speciale,
Dar nu-s de pensii ordinare. (NICOLAE MĂTCAȘ)
ELEVUL - IERI ȘI AZI
Ghiozdan, cărţi, toc şi călimară
Aşa era-n trecut la scoală.
Astăzi s-a schimbat şi nu mai cară:
Au calculator şi... o ţigară. (ADRIAN TIMOFTE)