O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:
Scriitorul şi epigramistul AL. D. FUNDUIANU trimite rubricii noastre, sub titlul „O altfel de Istorie a literaturii…”, o recenzie la antologia lui George Zarafu, „Literatura română văzută de epigramişti”, (1860 – 2016), apărută în 2017.
Mai mult decât oricare alte cărți, istoriile literaturii - chiar și atunci când sunt scrise de autorități critice în domeniu - au parte de ample și aprinse comentarii. Și nu mereu favorabile, dimpotrivă! Lucru de înțeles, deoarece eroii acestora nu sunt personaje fictive, ci scriitori, personalități reale, mai mult sau mai puțin reprezentative. Când nu sunt deranjați de ceea ce se scrie despre ei, aceștia contestă spațiul care li s-a rezervat: două pagini sau doar două-trei rânduri, mulți amintiți / nominalizați, pe când alții... nici măcar atât.
„Toate istoriile literare visează să fie pure prin definiție și sunt impure prin natură”, spunea criticul Nicolae Manolescu, președintele Uniunii Scriitorilor din România. Dincolo de limitele lor, Istoriile literaturii române, de la G. Călinescu, Tudor Vianu, Al. Piru, Romul Munteanu etc., până la Eugen Simion, Nicolae Manolescu sau Alex Ștefănescu au fost apreciate sau contestate, dar niciodată ignorate.
O cu totul altfel de „oglindă” ne pune în față scriitorul / editorul și remarcabilul epigramist George Zarafu. Antologia „Literatura română văzută de epigramiști” (1860-2016), apărută sub egida „Uniunii Epigramiștilor din România”, București, 2017, este - în fine - o operă care a descrețit frunțile tuturor celor care au citit-o. Evident, presupunând că aceștia sunt oameni de spirit, deschiși la minte și nu niște „scorțoși”, care iau totul „ad litteram”. În cele 400 de pagini, printr-o titanică muncă de selecție, George Zarafu ne pune la dispoziție circa 4500 de catrene și epigrame, aparținând unui număr de aproape 700 de autori.
„O istorie a literaturii române, astfel concepută, din fragmente satirico-umoristice - scrie, în Prefață, maestrul George Corbu, președintele Uniunii Epigramiștilor din România - are toate șansele să deschidă o perspectivă inedită asupra fenomenului literar, altfel cum acesta s-a manifestat, în diferite epoci, prin contribuția creatorilor de toată mâna, de la scriitorii dintru începuturi până la marii clasici, de la moderni la contemporani, până la postmoderni”.
Este de la sine înțeles că nu întotdeauna epigrama a fost în consens cu critica de specialitate. Lăsându-se ispitiți de facilitatea unor jocuri de cuvinte și atrași sau seduși de originalele denumiri ale unor volume sau titlurile unor poezii, piese de teatru etc., epigramiștii au compus „strofe cu poantă”, care nu relevau în vreun fel valoarea operelor menționate. De aceea epigramele la titlu, cum sunt numite, „trebuie luate sub beneficiu de inventar”. (George Corbu).
Menționez faptul că, dincolo de apreciabila muncă de selecție, în antologie, George Zarafu ne prezintă (doar) catrenele și epigramele, autorii acestora, fără nici un comentariu critic, referitor la operă sau la autor. Cercetând cam „tot” ceea ce s-a scris între 1860-2016, din carte - evident - nu lipsesc grupaje din creațiile înaintașilor celebri, de la Cincinat la... Păstorel și până la cei care slujesc epigrama în zilele noastre.
Cum spațiul acestei rubrici nu-mi îngăduie, voi trece sub „tăcere” nume de prestigiu, îndreptându-mi atenția asupra epigramiștilor, de ieri și de azi, care au origini botoșănene. Și cum altfel să încep... decât cu un catren al celui mai reprezentativ poet născut pe aceste meleaguri, Mihai Eminescu: ”De poftiți la nemurire / Câtă am, v-o dau acuși... / Ca să cumpăr dragii mele / O pereche de mănuși!”. Semn că notorietatea postumă nu prea face mulți „bani”.
Cu trei epigrame, toate dedicate Lui Cincinat, îl găsim, în volum, pe Artur Enășescu. Pentru finețea ironiei, aleg prima dintre acestea: „E spiritul lui Cincinat / Ca și-o prințesă-ndepărtată... / Că toți se-namorau de ea, / Dar n-a văzut-o niciodată!”
Gheorghe din Moldova (George Kernbach) îi dedică un catren, de rară concentrare și măiestrie, scriitorului Octav Dessila, autorul romanelor „Noroi”, „Iubim” și „Turbă”: „ Dessila nu te mai iubim, / Succesul tău înregistrează-o curbă, / Arunci noroi în tot ce e sublim, / Iar cititorii, vai de dânșii, turbă!”
Nicolae Iorga, cu inspirată ironie, se „ia” de cei de La „Convorbiri literare”: „O, șefi ai unei generații! / Mândrie-a României nații, / Luceferi răsărind lunar... / Rog convorbiți mai literar!”
Dintre multele epigrame pe care Al. O. Teodoreanu (Păstorel) i le-a dedicat lui Nicolae Iorga, mă opresc la „Excepție”: „ Fie neamț, chinez, hindus, / Omul din maimuță vine, / Numai Iorga - știm prea bine - / Că se trage din... Larousse!”. Antologică e și... „Confraților epigramiști”: „Le amintesc un mic refren, / De care rog să țină seamă: / De epigrama-i un catren, / Nu tot catrenu-i epigramă!”. Reținut, maestre!...
Și ajungând la epigramiștii zilelor noastre, Sorin Finkelstein ia la țintă „Brandul Trifu”: „Sub semnătura Mircea Trifu, / Tu, epigramei literare, / I-ai fost recunoscut pontifu' / Și vei rămâne ca atare.”
Reputatul profesor Mihai Haivas ne face o „Destăinuire”, (mai mult decât) credibilă: „Din câte muze-n țară mai erau, / Și n-o să merg nicicând pe firul dramei, / De-o vreme, importanță ei mai dau / Doar matematicii și...epigramei!”
Din consistentul grupaj, de 40 de epigrame, al maestrului Vasile Larco, mă opresc la două dintre acestea. Cea dintâi dedicată Epigramistului Marius Mălai, autor al volumului „Ce mare-i epigrama!”: ”Epigramistul și-a dat seama, / Chiar mii de scuze el împarte / Cât e de mare epigrama... / Nu a-ncăput nici una-n carte!”, dar și la... „Consolarea unui trio epigramatic”: „Din Corbu, Larco și Zarafu / Târziu se va alege prafu'! / Din cei ce-au stat o viață-ntreagă... / Nici n-are ce să se aleagă!”. Comentariile sunt de prisos.
În fine, dintre botoșăneni, mai sunt incluși în antologie profesorii: Gh. Enăchescu și Nae Brădățan. Din creația primului rețin Constatare tristă: „Spunea Vlahuță, patriot de rasă, / Minciuna stă cu regele la masă! / Dar azi intervenind zeci de mutații / Ia „prânzul” la diverse publicații!”, iar domnul Brădățan aduce un Omagiu lui Păstorel: „La capul său de solitar, / Eu am sădit o iasomie... / Și a crescut... involuntar.../ Un roditor... butuc de vie!”.
Și cum nu se cuvine a trece cu vederea tocmai creațiile autorului, George Zarafu, rețin Sfânta Treime a epigramiștilor: „Eu mi-am ales spiritual model: / Pe marele, latinul Marțial, / Pe Cincinat - juristul jovial / Și pe neadaptatul Păstorel!”. Lucrând la antologia „Literatura română văzută de epigramiști”, George Zarafu ni se destăinuie, evident ironic: „Pregăteam antologia... / Pagini răsfoiam cu mia! / Și-mi spuneam în gând uimit: / Doamne, și-ăsta a murit!”. În aplauzele cititorului, desigur!...
Cu regretul că, în aceste rânduri, nu am redat decât o infimă parte din conținutul cărții, citez, din nou, din Prefața, scrisă de maestrul George Corbu: „(...) recurgând la bunele oficii ale epigramei, autorul ne-a dăruit o carte exemplară, o altfel de istorie literară, vie, atractivă, solicitând adeziunea cititorilor, înțelegerea sau compasiunea pentru victimele al căror proces este supus, tacit, rejudecării, în posteritate.” Subscriu!... (Al. D. FUNDUIANU)
Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole).
SOŢ ŞI DIRIJOR
E un dirijor de bază,
De o lume-apreciat;
În orchestră dirijează,
Iar acasă-i …dirijat. (VASILE LARCO)
ÎNGRIJORARE ECOLOGICĂ
Blestemata de secure
Schimbă codrului tabloul
Şi din tainica pădure
N-o rămâne nici ecoul! (VASILE LARCO)
ETERNITATEA
Eternitatea, floare rară,
Născută-n nopți de poezie,
E termenul de garanție
Pentru iubirile de-o vară.(EUGEN DEUTSCH)
HĂRȚUIRE SEXUALĂ
Când o fată-apare-n centru,
Defilând aproape goală,
Cum să n-o reclami azi pentru...
Hărțuire sexuală?!(EUGEN DEUTSCH)
FERICIRE CU PAGUBĂ
Nu vreau să intru-n amănunte,
Dar aerul curat de munte
Pe-amanți, atât i-a excitat,
Încât și patul l-au stricat.(MIHAI HAIVAS)
STRATEGIE DE COMPROMIS
După vechi filozofii,
Când ceva-ți propui să faci,
Ascultat, de vrei să fii,
Trebuie să mai și taci! (MIHAI HAIVAS)
DEZASTRU
Cu aleșii, mulți de stânga,
Astfel s-a comis și fapta:
Guvernând, precum nătânga,
Au stopat măsuri de dreapta.(MIHAI HAIVAS)
SOLUŢIE DE SUPRAVIEŢUIRE
Mâncări gustoase e normal să-mi placă,
Dar neavând cu ce să le achit,
Mănânc orice şi-mi face rău doar dacă
Regimul mă forţează să le-nghit! (GHEORGHE BĂLĂCEANU)
CANDIDAŢII
Când neluptând obţin victorii
În funcţii prime sau adjuncte,
Vor fi desigur şi-n istorii
Citaţi mereu… la puncte, puncte… (GHEORGHE BĂLĂCEANU)
DISCRIMINARE
Procesul s-a declanşat
Pentru c-am băut un rom
Iar un jude m-a-ntrebat:
Ce-ai avut cu bietul om!? (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
LAUREAT AL UNUI CONCURS DE EPIGRAME
Epigramist, acum proscris,
La un concurs fu premiat;
De-ar fi ştiut ce a urmat
În viaţa lui nu ar fi scris! (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
ESTIVALĂ
Pe plajă, toţi, când dânsa iese,
Privesc uimiţi, cu ochii mari,
Costumul ei din două piese,
Compus din şlapi şi ochelari. (GRIGORE COTUL)
LEGALIZAREA FERICIRII
Prin actul de căsătorie,
Se pune în legalitate
Şi se transformă-n căsnicie
Privarea ta de libertate. (GRIGORE COTUL)
LOGICĂ
Codrul ăsta, dacă este frate
Cu românul, mi se pare logic
Să găsesc în el, dacă se poate,
Şi-arborele meu … genealogic! (ION MORARU)
LA IARBĂ VERDE
Cu soaţa mea, sfrijită, plete sure,
Îmi iau şi soacra, slabă, la pădure
Încât, privind la ele, poţi să juri
Că nu-i pădure fără…uscături! (ION MORARU)
UNEI ASISTENTE TV
În communism era vocală
Deşi umbla cu burta goală,
Azi alte vremuri sunt pe rol
Că umblă şi…cu fundul fol! (GEORGE EFTIMIE)
ROMANTISM
În parc, pe-o bancă-ntre alei
Au ars în focul dragostei,
Iar ea s-a ameţit niţel,
De fript…se fripse numai el! (GEORGE EFTIMIE)
INFLAŢIE VESELĂ
Azi opera de trei parale,
Deja e-a băncii simfonie:
Pe sută e Caragiale…
Căci a ajuns de comedie! (VALENTIN DAVID)
OPORTUNISM
Azi militarul e un dur
Ce după colţ aşteaptă;
El face stânga împrejur…
Dar dând onor la dreapta. (VALENTIN DAVID)
MULŢUMESC! (lui Ion Diviza)
Ce spui aici i-adevărat,
Câştig mereu la loz în plic
Şi degetul mi-i tatuat;
Să precizăm: e ăla mic! (PETRU-IOAN GÂRDA)
ÎNCĂ O DATĂ: AHA! (lui Petru-Ioan Gârda)
Cu-acest detaliu ne-ai surprins:
Cu ăla mic deci scrii, nenică?
De aia, poate, ne-am convins,
Ţi-e opera atât de mică! (ION DIVIZA)
POETUL TREBUIE SĂ FIE (ŞI) POPULAR (lui Ion Diviza)
Eu scriu cu micul pentru cei (mai) mulţi,
Cu mijlociu(-n sus) te bat întruna,
Cu ăla mare – pentru oameni culţi,
Cu tot piciorul – pentru…totdeauna! (PETRU-IOAN GÂRDA)
DACĂ EŞTI POET POPULAR, POPORUL
TE APĂRĂ ŞI TE PĂZEŞTE… (Lui Petru-Ioan Gârda)
Citindu-ţi preţioasa poezie,
Sări un moş cu priză la cultură:
- Lăsaţi-l, mă, pizmaşilor, să scrie…
Să zicem bogdaproste că nu fură! (ION DIVIZA)
UNUIA FĂRĂ DISCERNĂMÂNT
Cum toată ziua, prea „matol”,
Se-nvârte printre nulităţi,
Chiar singur se va da de GOL
Că nu e PLIN de calităţi. (ELENA MÂNDRU)
BINEFACERE CU MĂSURĂ
Dacă nu te mai opreşti,
Dăruind din poartă-n poartă,
Mână LARGĂ de tot eşti
Rişti s-ajungi…o mână SPARTĂ! (ELENA MÂNDRU)
REVOLTA UNUIA
Cu-atâţia straşnici mafioţi,
Atâta doar mai pot să zic:
Sunt revoltat că fură toţi…
Şi eu nu pot să fur nimic…(GHEORGHE BÂLICI)
UNUI GRANDOMAN SUS-PUS
În laude fiind strateg,
Declari făţiş la lumea toată
Că eşti un om dintr-o bucată;
Nici nu ai cum să fii întreg!.. (GHEORGHE BÂLICI)
ÎN ORAŞU-N CARE PLOUĂ…
Pe străduţele din târg
Asfaltate într-o doară,
Poţi vedea în timp de vară
Gropile cum dau în pârg. (SORIN FINCHELSTEIN)
LA NOI…
Mândri suntem, că în toate
Treaba merge ca pe roate;
Ba, din fond european,
Poate punem şi volan. (SORIN FINCHELSTEIN)
ARGUMENTAŢIE
Mă simt a fi din nou bărbat,
Cum eu am fost întotdeauna;
Atât că azi sunt cap pătrat
În care simt cum crește luna! (GHEORGHE GURĂU)
INELELE
Inelele-s metale rare,
Ce-s încrustate și, firește
Obiecte de destrăbălare…
Purtate de femei pe dește! (GHEORGHE GURĂU)
PUNCTE CARDINALE
Lumina-i de la Răsărit,
Își zise apuseanul „lord”
Privind spre Sud în mod spășit
Că doar nu o privi spre Nord! (GHEORGHE GURĂU)
LITORAL 2021!
Plaja s-a îndepărtat
Şi turistul nu se-ndură
Să mai meargă la scăldat,
Că cei bun, la noi,...se fură! (MAX OPAIŢ)
CERTITUDINE
De-o mai ajută-nfăţişarea,
În viaţă, ca într-o scenetă,
Oricât de grea ar fi ,,lucrarea",
Din ,,blondă", n-ai să faci...,,brunetă"!(MAX OPAIŢ)
DEFINIŢIE
EPIGRAMA-i poezie
Scrisă-n patru versuri toată,
Dintre care, trei, se ştie,
Spun povestea pentru...poantă! (MAX OPAIŢ)
EPIGRAMISTUL
El de cum o vede goală
E milos, c-o bate vântul,
Pune pixul pe o coală
Şi îi dă şi ei cuvântul. (VASILE MANOLE)
EFICIENŢA EPIGRAMEI
Tot stârnind ilaritate
Poate fi la o adică,
Dacă e de calitate,
Ca şi buturuga mica. (VASILE MANOLE)
CONSTATARE
Privindu-l pe nepot cum îşi bea sucul
Bătrânul zise aruncând surtucul:
- Se schimbă vremea-n bătătură,
Văzui un porc cu paiu-n gură. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
SUFERINŢA UNUI TATĂ
Să-i condamne
Că-s pigmei:
- Trei am, Doamne,
Şi toţi clei. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
UN INDIAN DOARME 300 DE ZILE PE AN (Click)
Boală rară, cu mult somn,
L-a lovit pe bietul domn;
La noi e un caz frecvent,
La ședințe-n parlament. (DUMITRU BUJDOIU)
DUPĂ VACCINĂRI NEGHIOABE
Mulți s-au și îmbolnăvit,
Unii s-au și prăpădit;
Spune Klaus, franc, nemțește :
Prostia cine-o plătește! (DUMITRU BUJDOIU)
EURO 2020, GASTRO ITALIANO, DUPĂ CE
ENGLEZII AU MÂNCAT BĂTAIE
Mancini, pe Wembley:
“Făceți-i tăieței!”
Bonucci, cu insulte:
“Mâncați paste mai multe!” (DUMITRU BUJDOIU)
ALZHEIMERUL SOȚIEI
Pentru ea este o boală,
Pentru mine, pricopseală;
Uită de bani, să mă certe,
Uită când mai merg la fete. (DUMITRU BUJDOIU)
AIUREA-N TRAMVAI
- A mea e mică, bă, prea mică,
- Și eu o am cam mititică;
Una-i certă: - urât vorbiți?
- Vorbeam de pensii, ce gândiți? (DUMITRU BUJDOIU)
PARADOX AUTOHTON
Mă întreb ca orişicare:
Cum de omul mai bogat,
Ca şi hoţul, încă are
Doar la noi...cazier curat ?! (MAX OPAIŢ)
UE, REMEMBER!
Cu limitări, amenințări „to exit”,
Ai cam uitat, zăludo, de „remain”,
Dar fără Brexit, Pol- și Port- sau Frexit,
Ți-era odată-n viață-atât de fain! (NICOLAE MĂTCAŞ)
CEA MAI BUNĂ METODĂ DE APĂRARE – ATACUL
Scurgeri - brusc - de SARS-CoV-2 în van
Le scurmați cu zel pe la Wuhan.
Dacă vreți să dați de happy end,
Scormoniți-le prin Maryland. (NICOLAE MĂTCAŞ)
MEMORIE ÎNTINATĂ
Un intrus când spune, iezuitic,
Cum că el e deținut politic,
La Aiud și Sighet, ia aminte,
Se mai răsucesc morții-n morminte. (NICOLAE MĂTCAŞ)
CAPII MAFIEI CU ŢIGĂRI DIN ARAD
Nici acum nu vezi propteaua
Ce-o au servii mafiei,
Când, destructurând rețeaua,
Nu i-au prins pe ... capii ei. (NICOLAE MĂTCAŞ)
CEI MAI VOCALI DOCTORI
La vreme de pandemie,
De alertă și fobíe,
Cine-și etalează karma?
Cei cu soldă la Big Pharma. (NICOLAE MĂTCAŞ)
CINE ŞI CE-I DOARE
Că-s nemulțumiți de vreme,
Țin sub tiruri de blesteme
Unii - inundațiile,
Alții - insolațiile. (NICOLAE MĂTCAŞ)
EFECTELE DEZBATERILOR PĂTIMAŞE
DIN MASS-MEDIA
Presa critică, dezbate,
Căi deschide-n lung și-n lat.
Nu ne spune doar (nu poate?)
Ce măsuri s-au fost luat. (LERU CICOARE)
CREŞTERE PESTE AŞTEPTĂRI
Când compari mere cu pere,
Cum să nu - renta - prospere?
Una e-n carantinare,
Alta e-n descătușare. (LERU CICOARE)
LA VIITURĂ
Moș Ion pe când își lăcrimează
Tot ce-a strâns o viață de român,
Șefii lui în cor l-încurajează:
„Apa trece, pietrele rămân!” (LERU CICOARE)
UN PRIMAR BATE PALMA CU RĂDOI
Eu mă fac că te somez,
Tu te-opui în fa diez.
Cum ieșim din bai cu bine,
Spațiul îl împarți cu mine. (LERU CICOARE)
PRODUSE DE IMPORT VÂNDUTE CA FIIND ROMÂNEŞTI
Roșie turcească,
Și grecească - feta.
Ce e românească?
Numai ...eticheta. (LERU CICOARE)
DOAR UN PIC DE MODESTIE
Decât cuc, ca un ciocoi:
„Niciodată nu voi ...”, „Voi ...”,
Nu-i mai bine, om de om:
„Niciodată nu vom ...”, „Vom ...”? (LERU CICOARE)
CONDAMNAŢI LA MOARTE
În farmacii nu sunt medicamente
Și pacienții cronici mor cu zile.
Ne ápăr' Sănătatea, -n farniente,
Nu cei chemați. Cei băgăreți. Cu pile. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
UNII – FĂRĂ CASE, ALŢII TRAG FOLOASE
Când se sparg cerurile toate,
Toți își umflă velele:
Sinistrații - traista-n spate,
Alții - teșcherelele. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
POLITICA NU SE DEZMINTE
Întrebai, pompos, odată:
„Cine este generalul?”
Azi, noi, șuchi: „Dar liberalul
Ce-a rămas fără ... armată?!” (NICOLAE CRIHĂNEANU)
ARENA
E-o - politica - arenă:
Stea sau flori la căpătâi.
Cine-s mulți: cei de pe scenă?
Cel - uitat - din răndu-ntâi? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
MINTE FĂRĂ A CLIPI
N-o să-i scoți din gură pruna.
Cel mai bun - al lui - atu?
Când purcezi să spui minciuna,
Spune-o ferm, s-o crezi și tu. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
MARCĂ, DAR NE-NREGISTRATĂ
Ce tot umbli țac și pac
Că l-ai prins cu mâța-n sac?
Nu știi clenciul jocului?
Demonstrează-i că-i ...a lui! (NICOLAE CRIHĂNEANU)