O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:

Născut pe 17 mai 1944 în localitatea Măgurele (Ungheni) ÅŸi, din păcate, decedat pe 8 decembrie 2015, Efim Tarlapan  se aliniază celor  mai performanÅ£i exponenÅ£i ai genului satirico-umoristic din spaÅ£iul românesc („Fiind satiric, lesne-i să constaÅ£i, / După efectul celor publicate: / În Å£ara cu analfabeÅ£i bogaÅ£i / Există o prea dură legitate- // Satira, fie ea oricât de mare, / Luptând cu răul ce scufundă barca, /  E tot atâta de „folositoare” / Ca-ntr-un bordel…sonete de Petrarca!”). Firul vieÅ£ii i-a fost presărat de o multitudine de momente care au pus in evidenţă personalitatea   lui Efim Tarlapan: debutul (1974) s-a produs cu volumul  de versuri satirico-umoristice „ScuzaÅ£i pentru deranj”; în 1976 devine membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova; în 1994 este numit membru de onoare al Uniunii EpigramiÅŸtilor din România; obÅ£ine, în 1996,  titlul onorific de „Maestru al Literaturii”;  în 2010 i se conferă „Ordinul de Onoare al Republicii Moldova”; a organizat primul Festival NaÅ£ional de Epigrame la ChiÅŸinău; în 2014, la „Concursul InternaÅ£ional de Aforisme” de la Torino, va fi premiat pentru aforismul „Poporul care îÅŸi uită Istoria rămâne chiar ÅŸi fără Geografie”; în decembrie 2015 organizează un simpozion în onoarea lui Daniel Ciugureanu, prim-ministru al Basarabiei în anul 1918, omul care a contribuit din plin la înfăptuirea Marii Uniri din 1918; în 1994 este ales membru al Uniunii Scriitorilor din România; municipiul Cluj-Napoca îi conferă titlul de Cetăţean de Onoare. Tuturor acestora li se adaugă peste 50 de premii la diferite concursuri de gen. Efim Tarlapan a scris aproape tot ce poate avea atingere cu creaÅ£iile ce intră în sfera satirico-umoristică: parodii, fabule, epigrame, rondeluri, aforisme. Lor li se alătură cărÅ£ile pentru copii, antologiile de umor, memorialistica, traducerile ÅŸi pleiada de eseuri tragi-comice.  De fapt, ca o idee lămuritoare, Efim Tarlapan spune: „Scrisul meu este satiră directă la adresa răului din bine ÅŸi odă indirectă la adresa binelui din rău”. Despre omul Efim Tarlapan ÅŸi creaÅ£ia sa  au scris aproape toÅ£i contemporanii săi: Mihai Cimpoi („Este un poet dotat cu umor ÅŸi capabil a beneficia de contrastul dintre esenţă ÅŸi aparenţă, dintre spiritual ÅŸi mecanic – binecunoscutul izvor al râsului”); George Corbu („Satiric de prim plan, umorist în plan secund (termenii pot fi inversaÅ£i, în cazu-i, fără consecinÅ£e majore, din raÅ£iuni de ordin hermeneutic, Efim Tarlapan ilustrează cu autoritatea oferită de o operă nu numai întinsă, ci ÅŸi viguroasă sub raport artistic, încrengăturile a ceea ce  Adrian Marino admitea prin nominaÅ£iunea  gen comic”); Arcadie Suceveanu („A fost o figură aparte, care a dat culoare generaÅ£iei sale”); Petru Cărare („Efim Tarlapan ÅŸtie să imite în stil umoristic poeÅ£ii pe care ÅŸi i-a ales, spiritul inventiv ÅŸi hazul fiindu-i mereu buni însoÅ£itori”); Gheorghe Bâlici („Un adevărat bărbat al neamului, care a luptat chiar ÅŸi prin epigramele sale tranÅŸante cu toÅ£i „strâmbii” ÅŸi „tarii” acestei societăţi, pentru că nu suporta nedreptatea ÅŸi impostura”); Constantin Zărnescu („Efim Tarlapan ne apare printre creatorii îndrăzneÅ£i ÅŸi profunzi ai genului artistic, umoristic ÅŸi aforistic, asprimea sa conformându-se întru totul legilor esteticului, într-o limbă românească, fie tăioasă ÅŸi Å£epoasă, fie usturătoare ÅŸi ascuÅ£ită, edificând un univers remarcabil de idei, înălÅ£ate din durerile celor două Românii”).

CITEȘTE ȘI: "De ce refuză unele victime ale violenței în familie ajutorul polițiștilor, situa..."

 

Din vasta operă a lui Efim Tarlapan,  ca o inflorescenţă cu câteva zeci de petale, am ales una singură: „Zâmbete pentru export” (editura „Labirint”, ChiÅŸinău, 2010, prefaÅ£a:  George Corbu).

Înglobând satire, fabule, epigrame ÅŸi aforisme, de remarcat atitudinea autorului faţă de personajele, faptele ÅŸi subiectele alese în creaÅ£iile sale, care nu este una vagă, doar aluzivă.

Cele 22 de satire reflectă punctele de vedere hotărâte, fără menajamente ale autorului, atitudinea negativă faţă de personajele alese fiind predominantă: „Cotropitor fiind,  vecine, / Îmi ceri, pe ton poruncitor, / Să fac abstracÅ£ie de tine / În scrisul meu demascator. // Alogic ÅŸi lipsit de tact / Ai fost ÅŸi eÅŸti, bătu-te-ar sfântul! / Cum pot să te tratez abstract / Când tu, concret, îmi furi pământul?...”(„vecinului de la est”) ; „Deseori, trădat de Vest / Åži de Est prădat, acest /  Neam al meu voinic, frumos, / Gârbov azi, de chin,  ca scoaba, / E ca un Iisus Hristos / Între Iuda ÅŸi Baraba…”(„Destin daco-roman”).

Prin cele 9 fabule, Efim Tarlapan ne obligă să descifrăm ÅŸi partea serioasă, de regulă ascunsă, a umorului: „Caz uluitor! Un critic / Mi se plânge, autocritic: / „Am „ros” cărÅ£i de poezii / Poate sute, poate mii // Din întregul Univers, / Dar nu pot compune-un vers…” // Critic, tu, cu multă ÅŸcoală, / „Ronţăie” ÅŸi o morală: / DeÅŸi pânză bagă-n rânză, / Molia nu face…pânză!” („Morală fără fabulă”).

Umorul din epigramele incluse în volum are o calitate specială: ia foarte în serios ironia. Dispare acea calitate a umorului de a privi subiecÅ£ii cu oarecare  simpatie, antipatia  insinuându-se pas cu pas cu scopul de a-ÅŸi educa cititorii:  Curcile: „Curcile,-n conflict cu câinii, / Seamănă cu noi, românii - /Au un imn, ca noi, ÅŸi ele: / „Somnoroase păsărele…”; Statele: „ChiÅŸinău ÅŸi BucureÅŸti - /

Două State româneÅŸti, / Ar fi foarte fericite, / De-ar fi…STATELE UNITE!”;  La scoaterea lui Stalin din mausoleu: „L-am plâns, ca unii ruÅŸi, ÅŸi eu / Pe Stalin, regretând / Că n-a rămas în mausoleu / Să-l …scuip din când în când!”; Urna: „Cum pot să fac aici, la voi, / Spre propăşire saltul, / Când, dat afară, un gunoi, / E-nlocuit cu altul?...”; Femeii: „ÎÅ£i iert, femeie, tot: păcate, / Minciuni ÅŸi infidelitate; / Un lucru nu Å£i-l iert, o, nu! - /Că ÅŸi pe proÅŸti îi naÅŸti tot tu…”.

În aforisme, ca ÅŸi în DENS (DicÅ£ionarul Enciclopedic Satiric),  întâlnim un umor încruntat, izvorât dintr-o profundă meditaÅ£ie, tentaÅ£ia moralizatoare fiind evidentă: „Istoricii pot falsifica trecutul; profeÅ£ii…viitorul.”; „Adevărata glorie a scriitorului nu e când critica îl laudă, ci când criticii încep să se laude cu el.”; „Apropo de Unire! Conducătorii celor două state româneÅŸti ÅŸi-au strâns mâinile. Până la îmbrăţişări mai este…”; „Palavre! America n-a fost o descoperire. A fost o invenÅ£ie…Diabolică.”; „Patria e în pericol! La apelul ei răspund…trădătorii.”.

Peste acest volum, ca peste întreaga operă  a lui Efim Tarlapan, coboară satira care radiază o atitudine în general negativă faţă de subiectele alese, umorul simpatic  ÅŸi ironia instructivă. Åži, ca la mai toÅ£i epigramiÅŸtii basarabeni, e prezentă „durerea celor două Românii”. Opera lui Efim Tarlapan este ÅŸi un imens experiment cu românismul. Ca om care a cunoscut apăsarea cizmei sovietice, ÅŸi-a impus ca toate creaÅ£iile sale să atingă inima ÅŸi simÅ£irea românului din interiorul ţării ÅŸi din exteriorul ei. Există, din această perspectivă,  o folosire specială a cuvintelor, un anumit fel ÅŸi o anumită cadenţă a ritmului, încât triada satiră-umor-ironie, printr-o undă de disperare ÅŸi un ton apăsat, să revitalizeze latentul filon patriotic. InteligenÅ£a lucidă care l-a stăpânit toată viaÅ£a i-a dat ÅŸi o libertate a folosirii cuvântului potrivit la locul potrivit. Voi încheia cu epigrama „Teiul”, una care a fost evidenÅ£iată de academicianul Mihai Cimpoi: „La Eminescu versu-mi place, / Dar ÅŸi-acel tei nemuritor, / Căci ÅŸtiu: nicicând nu se va face / Din ramu-i…coadă de topor.” (GEORGICÄ‚ MANOLE)

Pentru voi, epigramiÅŸtii, Åžtiri.BotoÈ™ani.Ro  a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA.  AÅŸteptăm creaÅ£iile voastre  pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com  până în fiecare  zi de vineri a săptămânii. (Georgică  Manole)

 

BÂRFA LA EPIGRAMIȘTI

Apar È™i bârfe, sigur, nu prea dese,

Că-n unele concursuri, evident,

Mai sunt și unii ce obțin succese

Și culmea... dintre cei ce au talent! (GHEORGHE BĂLĂCEANU)

 

PRIETEN BUN

Nu spune-așa pe față că-s un nume,

Dar poți pricepe din comportament,

Că sunt apreciat de multă lume

Ca om... și nicidecum că am talent! (GHEORGHE BĂLĂCEANU)

 

EROULUI ROMÂN

Aș vrea să vii pe-a timpului aripă,

Să vezi cum progresăm, cum merge treaba,

Să simți că-ți mulțumesc și-n orice clipă

Regret că te-ai sacrificat... degeaba! (GHEORGHE BĂLĂCEANU)

 

OFUL TÂMPLARULUI

E mult prea mare, zău, păcatul,

Åži nu e de iertat defel;

Când unul construieÅŸte patul,

Iar altul se-ncălzeşte-n el! (VASILE LARCO)

 

EVOLUÅ¢IE

MaimuÅ£a coborî din pom

Şi-a devenit, prin muncă, om,

Cumva pe ram din nou să fie,

Ea n-ar mai face-aÅŸa prostie! (VASILE LARCO)

 

TOAMNA

E anotimpul rece-n care

Cocorii, berzele s-au dus,

Cad frunze galbene-n cărare…

Åži mulÅ£i miniÅŸtri de pe „sus”. (VASILE LARCO)

 

CUMUL DE FUNCÅ¢II

Åžefa din inspectorat

E din toate câte-un pic,

Însă mulÅ£i au observat

Că din toate-i mai nimic. (GRIGORE COTUL)

 

PENSIONAREA PROFESORULUI

Sincer spun că nu contează

În ce ÅŸcoală a lucrat,

Statul îl pensionează

Ca pe un handicapat. (GRIGORE Cotul)

 

GINERE CU SOACRÄ‚ VÄ‚DUVÄ‚

Fiind cei doi de vârste-apropiate,

Discreți, trecură la intimități...

Iar soacra retrăia, ca-n alte dăți,

Momente de extaz, demult uitate! (MIHAI HAIVAS)

 

RECOMANDARE

Nu te alarma, când scrii,

Dacă-È›i tremură iar mâna;

Este important să știi

Să nu-È›i tremure... româna! (MIHAI HAIVAS)

 

DUBLÄ‚ UTILIZARE

M-am convins de mult că parul

Nu-i doar lemn, pe foc să-l pun,

Ci, un mijloc foarte bun

De-a-mi învinge adversarul. (MIHAI HAIVAS)

 

SOÅ¢IE INGRATÄ‚

Răcneşte-n van, de-aud vecinii,

C-o neglijez de-o vreme bună:

La urma urmei, nici maÅŸinii

Nu-i fac mai mult de-un plin pe lună! (PETRU-IOAN GÂRDA)

 

EXAMEN DE DEFINITIVAT

În faÅ£a colii, inactiv,

Mereu cu ochii în pământ,

S-a lămurit definitiv

Că nu e de Învăţământ. (PETRU-IOAN GÂRDA)

 

TREZIRE ISTORICÄ‚

În vremi de-nverÅŸunată ură

M-ar fi lăsat duşmanul lat,

Dar lovitura-i sub centură

Mi-a amintit că sunt bărbat…(GHEORGHE BÂLICI)

 

TRISTÄ‚ CONSTATARE

În viaÅ£a asta oriÅŸicând

M-au tot lătrat, pe rând, destul

Vreun câine ce era flămând

Sau omul ce era sătul… (GHEORGHE BÂLICI)

 

CODRU-I FRATE CU ROMÂNUL

Codrule cu vremea-n spate,

Cum românu-Å£i este frate,

Doar la tine, cu tot dorul…

Vine iarna cu toporul. (GHEORGHE BÂLICI)

 

CLOÅžCA CU PUII DE AUR

Cloşca asta, bună mamă,

Din exil fiind adusă,

Chiar şi astăzi puii-şi cheamă,

Uneori, în limba rusă! (ION DIVIZA)

 

EPITAF PE MORMÂNTUL TRANZIÅ¢IEI

Aici se vine-n România

Cu lumânări ÅŸi cozonaci,

Sub piatră zace sărăcia;

Sub sărăcie – cei săraci. (ION DIVIZA)

 

VOCEA EXPERIENÅ¢EI

Spuse Mama mare,

Pe un ton sfătos:

Dacă ai picioare,

Capu-i de prisos! (VALENTIN DAVID)

 

DUPÄ‚ BUGET

Au doamnele, frumoase stele

Ce zilnic îmi răsar în cale,

Picioare lungi ÅŸi paralele…

Dar şi pretenţii inegale! (VALENTIN DAVID)

 

BOMBÄ‚ SEXY

Veneau bărbaÅ£i la ea, în trombă,

Şi totuşi, nu s-a măritat:

Era un gen de sexy bombă…

Dar cu efect întârziat! (VALENTIN DAVID)

 

DEFINIÅ¢II ÎN G: Gospodina

E cunoscută-n fapte, vorbe

Și asta este foarte bine;

Ea È™tie să gătească ciorbe…

Dar și a se găti pe sine!... (GHEORGHE GURĂU)

 

DEFINIÅ¢II ÎN G: Grilajul

Construit în aÈ™a fel

Să ne țină la distanță;

Fier forjat, fontă, oțel,

Cupru… dacă ai prestanță! (GHEORGHE GURÄ‚U)

 

DEFINIÅ¢II ÎN G: Geamandura

E un fel de… plutitoare

Ce-are rostul de ne scapă

Pe un fluviu cu vâltoare…

Nu È™i când intrăm la apă! (GHEORGHE GURÄ‚U)

 

DEFINIÅ¢II ÎN G: Gramofonul

Până ieri, mi-au spus amicii

Muzic Hall pe primul loc;

Se distrau cu el bunicii

ScârÈ›âia… chemând la joc! (GHEORGHE GURÄ‚U)

 

POTRIVIRE DE CARACTER

Din dragoste căsătoriţi

Aşa de potriviţi suntem

Şi foarte, foarte fericiţi

C-o zi mâncăm ÅŸi două bem. (VASILE MANOLE)

 

CALAMITATE CU REPETIÅ¢IE

Iarăşi se trezi ţăranul

Cu recolta-n bătătură,

Că avu noroc sărmanul…

I-o aduse-o viitură. (VASILE MANOLE)

 

SUGAR DE CARIERÄ‚

Întâi la pieptul mamei-ai stat

Cuminte, fără de suspin,

Apoi din bănci te-ai alăptat

Şi-acum sugi la buget, din plin. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)

 

SLUJBÄ‚ PENTRU UN FOST ALES

După un mandat, mon cher,

Cu ani buni, frumoşi, mănoşi,

Te poţi face patiser,

Căci vei vinde tot gogoşi! (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)

 

SUSPICIUNE  

Mă înconjoară cu gesturi plăcute,

Traiul mi-l face vibrant.

Oare aceste dovezi de virtute

N-ascund cumva un amant? (GHEORGHE I. GHEORGHE)

 

FÄ‚RÄ‚ ILUZII  

Dragoste la prima vedere?

Cum ochii mei au cam slăbit

Åži sunt în „liberă cădere”

Nu cred decât în pipăit. (GHEORGHE I GHEORGHE)

 

FECIOR DE BANI GATA   

Chiar de viaţa mi-e hoinară

Cu de toate mă îmbuib

(Până ÅŸi la barza chioară

Dumnezeu îi face cuib). (GHEORGHE I. GHEORGHE)

 

MINISTRUL  PE MOÅžIA SA  

Când e traficul intens,

Să n-o ia pe contrasens,

Dacă ăsta-i drumul lui,

Ditamai ministrului?! (NICOLAE MÄ‚TCAÅž)

 

N-AUDE, N-A VEDE  

Girofarul și sirena,

Mersul ca zburând pe sus

Să-i provoace lui migrena?!

Domn' ministru dormea dus!! (NICOLAE MÄ‚TCAÅž)

 

VINOVAT – ÅžOFERUL SEPEPIST  

Adevăru-acesta-i, tristul,

Când ministrul e imun:

Vinovat nu-i mașinistul,

Ci acarul e: Păun. (NICOLAE MĂTCAŞ)

 

ÎNCEPUT DE AN ÅžCOLAR    

N-ávem ghid, tablete fáine,

Digital - neinstruiți.

Că în clase sau online,

Tot la fel: nepregătiți. (NICOLAE MĂTCAŞ)

 

URARE DOAMNEI MINISTRU   

Doamnă, ca să È›íneÈ›i pasul,

Să nu pierdeți niciun știft,

Când veÈ›i pune „PEPSIglas”-ul,

Nu uitaÈ›i nici de-„oberliFt”. (NICOLAE MÄ‚TCAÅž)

 

SINCERITATE DEZARMANTÄ‚   

Când erupe un pitic:

„Nu mai înÈ›eleg nimic!”,

Nu-ți vine să-ntrebi pe dată:

Dar ai înÈ›eles vreodată? (NICOLAE MÄ‚TCAÅž)

 

ȘCOALA, BOALA, BUIMĂCEALA
A-nceput și școala,
Teama, brambureala;
Ne-ar fi fost mai frică
Lângă-o-Abramburică? (DUMITRU BUJDOIU)


ȘCOALA ONLINE PENTRU PĂRINȚI
Mă-nfuria zilnic tableta,
 Îl mânam cu trotineta;
Am ajuns să-l rog acum,
Să ne chiorâm pe Zoom. (DUMITRU BUJDOIU)


DIALOG DUPÄ‚ NOAPTEA NUNÈšII
Se trezi cam nașparlie :
- Leafa ta cât e, băi Gică?
 - Minima pe-economie,
- Aoleu, și aia-i mică?! (DUMITRU BUJDOIU)

EXPLICAÈšIE
Era curioasă fata:
- Cum l-ai cunoscut pe tata?
- Între-un club, în Panama,
N-am pe cine blestema... (DUMITRU BUJDOIU)

CAMPANIE ELECTORALÄ‚

Pretutindeni se probează,

Totul iese-n evidenţă!

Candidaţii, toţi, lucrează

În trafic ...de influenţă! (MAX OPAIÅ¢)

 

SOLUÅ¢IE PENTRU CRIZÄ‚

Politica-i pe finanţe!

(Asta,ÅŸtie orice fraier!)

Daca nu poţi lua creanţe,

Sare-un ...bancomat în aer! (MAX OPAIÅ¢)

 

UNUI INS PREOCUPAT DE DEZVOLTAREA PERSONALÄ‚

A privit cu interes

Tot ce-n viaţă i se cere;

Cel mai bine-a înÅ£eles...

Ridicarea la putere! (MAX OPAIÅ¢)

 

POVESTE DE DRAGOSTE

Multă vreme-au fost iubiţi,

El, era bărbat galant,

Åži-au sfârÅŸit,nedespărÅ£iÅ£i,

De...pahar ÅŸi de...amant! (MAX OPAIÅ¢)

 

POETEI VERONICA BORUMBACU

(La apariţia versurilor:

 „O, Europă, te simt în mine, /

Te simt adânc în mine”)

Mult stimată Veronică,

Eu credeam c-o ai mai mică!

Dar mărturisirea-ţi clară

Din Gazeta Literară,

DovedeÅŸte elocvent

Că în chestia matale,

De-adâncimi fenomenale,

Intră-ntregul continent! (PĂSTOREL TEODOREANU)

 

LUI I. V. STALIN

Iuda Tito ÅŸi cu iuda Costov

Au vrut să-l omoare pe Dimitrov,

Dar tu, genialule părinte,

Fosta-i vigilent ÅŸi le-ai luat-o înainte! (PÄ‚STOREL TEODOREANU)

 

CIMITIRUL

Prin votul unanim al obÅŸtii,

Sfinţit şi validat de popi,

E locul unde, nu doar proÅŸtii,

Ci ÅŸi deÅŸtepÅ£ii dau în gropi… (EFIM TARLAPAN)

 

TESTAMENTUL LUI ADAM

Cu Eva-mi este tot mai greu –

Bătrână e ÅŸi proastă.

Mă deplasez la Dumnezeu

Să mai jertfesc…o coastă. (EFIM TARLAPAN)

 

TESTAMENTUL UNUI ARBORE

Fă-mă, Doamne, după moarte,

Gard, hârdău, budă-n taverne,

Numai nu mă face carte

Pentru scrieri…postmoderne! (EFIM TARLAPAN)