O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:
Născut pe 17 mai 1944 în localitatea Măgurele (Ungheni) şi, din păcate, decedat pe 8 decembrie 2015, Efim Tarlapan se aliniază celor mai performanţi exponenţi ai genului satirico-umoristic din spaţiul românesc („Fiind satiric, lesne-i să constaţi, / După efectul celor publicate: / În ţara cu analfabeţi bogaţi / Există o prea dură legitate- // Satira, fie ea oricât de mare, / Luptând cu răul ce scufundă barca, / E tot atâta de „folositoare” / Ca-ntr-un bordel…sonete de Petrarca!”). Firul vieţii i-a fost presărat de o multitudine de momente care au pus in evidenţă personalitatea lui Efim Tarlapan: debutul (1974) s-a produs cu volumul de versuri satirico-umoristice „Scuzaţi pentru deranj”; în 1976 devine membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova; în 1994 este numit membru de onoare al Uniunii Epigramiştilor din România; obţine, în 1996, titlul onorific de „Maestru al Literaturii”; în 2010 i se conferă „Ordinul de Onoare al Republicii Moldova”; a organizat primul Festival Naţional de Epigrame la Chişinău; în 2014, la „Concursul Internaţional de Aforisme” de la Torino, va fi premiat pentru aforismul „Poporul care îşi uită Istoria rămâne chiar şi fără Geografie”; în decembrie 2015 organizează un simpozion în onoarea lui Daniel Ciugureanu, prim-ministru al Basarabiei în anul 1918, omul care a contribuit din plin la înfăptuirea Marii Uniri din 1918; în 1994 este ales membru al Uniunii Scriitorilor din România; municipiul Cluj-Napoca îi conferă titlul de Cetăţean de Onoare. Tuturor acestora li se adaugă peste 50 de premii la diferite concursuri de gen. Efim Tarlapan a scris aproape tot ce poate avea atingere cu creaţiile ce intră în sfera satirico-umoristică: parodii, fabule, epigrame, rondeluri, aforisme. Lor li se alătură cărţile pentru copii, antologiile de umor, memorialistica, traducerile şi pleiada de eseuri tragi-comice. De fapt, ca o idee lămuritoare, Efim Tarlapan spune: „Scrisul meu este satiră directă la adresa răului din bine şi odă indirectă la adresa binelui din rău”. Despre omul Efim Tarlapan şi creaţia sa au scris aproape toţi contemporanii săi: Mihai Cimpoi („Este un poet dotat cu umor şi capabil a beneficia de contrastul dintre esenţă şi aparenţă, dintre spiritual şi mecanic – binecunoscutul izvor al râsului”); George Corbu („Satiric de prim plan, umorist în plan secund (termenii pot fi inversaţi, în cazu-i, fără consecinţe majore, din raţiuni de ordin hermeneutic, Efim Tarlapan ilustrează cu autoritatea oferită de o operă nu numai întinsă, ci şi viguroasă sub raport artistic, încrengăturile a ceea ce Adrian Marino admitea prin nominaţiunea gen comic”); Arcadie Suceveanu („A fost o figură aparte, care a dat culoare generaţiei sale”); Petru Cărare („Efim Tarlapan ştie să imite în stil umoristic poeţii pe care şi i-a ales, spiritul inventiv şi hazul fiindu-i mereu buni însoţitori”); Gheorghe Bâlici („Un adevărat bărbat al neamului, care a luptat chiar şi prin epigramele sale tranşante cu toţi „strâmbii” şi „tarii” acestei societăţi, pentru că nu suporta nedreptatea şi impostura”); Constantin Zărnescu („Efim Tarlapan ne apare printre creatorii îndrăzneţi şi profunzi ai genului artistic, umoristic şi aforistic, asprimea sa conformându-se întru totul legilor esteticului, într-o limbă românească, fie tăioasă şi ţepoasă, fie usturătoare şi ascuţită, edificând un univers remarcabil de idei, înălţate din durerile celor două Românii”).
Din vasta operă a lui Efim Tarlapan, ca o inflorescenţă cu câteva zeci de petale, am ales una singură: „Zâmbete pentru export” (editura „Labirint”, Chişinău, 2010, prefaţa: George Corbu).
Înglobând satire, fabule, epigrame şi aforisme, de remarcat atitudinea autorului faţă de personajele, faptele şi subiectele alese în creaţiile sale, care nu este una vagă, doar aluzivă.
Cele 22 de satire reflectă punctele de vedere hotărâte, fără menajamente ale autorului, atitudinea negativă faţă de personajele alese fiind predominantă: „Cotropitor fiind, vecine, / Îmi ceri, pe ton poruncitor, / Să fac abstracţie de tine / În scrisul meu demascator. // Alogic şi lipsit de tact / Ai fost şi eşti, bătu-te-ar sfântul! / Cum pot să te tratez abstract / Când tu, concret, îmi furi pământul?...”(„vecinului de la est”) ; „Deseori, trădat de Vest / Şi de Est prădat, acest / Neam al meu voinic, frumos, / Gârbov azi, de chin, ca scoaba, / E ca un Iisus Hristos / Între Iuda şi Baraba…”(„Destin daco-roman”).
Prin cele 9 fabule, Efim Tarlapan ne obligă să descifrăm şi partea serioasă, de regulă ascunsă, a umorului: „Caz uluitor! Un critic / Mi se plânge, autocritic: / „Am „ros” cărţi de poezii / Poate sute, poate mii // Din întregul Univers, / Dar nu pot compune-un vers…” // Critic, tu, cu multă şcoală, / „Ronţăie” şi o morală: / Deşi pânză bagă-n rânză, / Molia nu face…pânză!” („Morală fără fabulă”).
Umorul din epigramele incluse în volum are o calitate specială: ia foarte în serios ironia. Dispare acea calitate a umorului de a privi subiecţii cu oarecare simpatie, antipatia insinuându-se pas cu pas cu scopul de a-şi educa cititorii: Curcile: „Curcile,-n conflict cu câinii, / Seamănă cu noi, românii - /Au un imn, ca noi, şi ele: / „Somnoroase păsărele…”; Statele: „Chişinău şi Bucureşti - /
Două State româneşti, / Ar fi foarte fericite, / De-ar fi…STATELE UNITE!”; La scoaterea lui Stalin din mausoleu: „L-am plâns, ca unii ruşi, şi eu / Pe Stalin, regretând / Că n-a rămas în mausoleu / Să-l …scuip din când în când!”; Urna: „Cum pot să fac aici, la voi, / Spre propăşire saltul, / Când, dat afară, un gunoi, / E-nlocuit cu altul?...”; Femeii: „Îţi iert, femeie, tot: păcate, / Minciuni şi infidelitate; / Un lucru nu ţi-l iert, o, nu! - /Că şi pe proşti îi naşti tot tu…”.
În aforisme, ca şi în DENS (Dicţionarul Enciclopedic Satiric), întâlnim un umor încruntat, izvorât dintr-o profundă meditaţie, tentaţia moralizatoare fiind evidentă: „Istoricii pot falsifica trecutul; profeţii…viitorul.”; „Adevărata glorie a scriitorului nu e când critica îl laudă, ci când criticii încep să se laude cu el.”; „Apropo de Unire! Conducătorii celor două state româneşti şi-au strâns mâinile. Până la îmbrăţişări mai este…”; „Palavre! America n-a fost o descoperire. A fost o invenţie…Diabolică.”; „Patria e în pericol! La apelul ei răspund…trădătorii.”.
Peste acest volum, ca peste întreaga operă a lui Efim Tarlapan, coboară satira care radiază o atitudine în general negativă faţă de subiectele alese, umorul simpatic şi ironia instructivă. Şi, ca la mai toţi epigramiştii basarabeni, e prezentă „durerea celor două Românii”. Opera lui Efim Tarlapan este şi un imens experiment cu românismul. Ca om care a cunoscut apăsarea cizmei sovietice, şi-a impus ca toate creaţiile sale să atingă inima şi simţirea românului din interiorul ţării şi din exteriorul ei. Există, din această perspectivă, o folosire specială a cuvintelor, un anumit fel şi o anumită cadenţă a ritmului, încât triada satiră-umor-ironie, printr-o undă de disperare şi un ton apăsat, să revitalizeze latentul filon patriotic. Inteligenţa lucidă care l-a stăpânit toată viaţa i-a dat şi o libertate a folosirii cuvântului potrivit la locul potrivit. Voi încheia cu epigrama „Teiul”, una care a fost evidenţiată de academicianul Mihai Cimpoi: „La Eminescu versu-mi place, / Dar şi-acel tei nemuritor, / Căci ştiu: nicicând nu se va face / Din ramu-i…coadă de topor.” (GEORGICĂ MANOLE)
Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole)
BÂRFA LA EPIGRAMIȘTI
Apar și bârfe, sigur, nu prea dese,
Că-n unele concursuri, evident,
Mai sunt și unii ce obțin succese
Și culmea... dintre cei ce au talent! (GHEORGHE BĂLĂCEANU)
PRIETEN BUN
Nu spune-așa pe față că-s un nume,
Dar poți pricepe din comportament,
Că sunt apreciat de multă lume
Ca om... și nicidecum că am talent! (GHEORGHE BĂLĂCEANU)
EROULUI ROMÂN
Aș vrea să vii pe-a timpului aripă,
Să vezi cum progresăm, cum merge treaba,
Să simți că-ți mulțumesc și-n orice clipă
Regret că te-ai sacrificat... degeaba! (GHEORGHE BĂLĂCEANU)
OFUL TÂMPLARULUI
E mult prea mare, zău, păcatul,
Şi nu e de iertat defel;
Când unul construieşte patul,
Iar altul se-ncălzeşte-n el! (VASILE LARCO)
EVOLUŢIE
Maimuţa coborî din pom
Şi-a devenit, prin muncă, om,
Cumva pe ram din nou să fie,
Ea n-ar mai face-aşa prostie! (VASILE LARCO)
TOAMNA
E anotimpul rece-n care
Cocorii, berzele s-au dus,
Cad frunze galbene-n cărare…
Şi mulţi miniştri de pe „sus”. (VASILE LARCO)
CUMUL DE FUNCŢII
Şefa din inspectorat
E din toate câte-un pic,
Însă mulţi au observat
Că din toate-i mai nimic. (GRIGORE COTUL)
PENSIONAREA PROFESORULUI
Sincer spun că nu contează
În ce şcoală a lucrat,
Statul îl pensionează
Ca pe un handicapat. (GRIGORE Cotul)
GINERE CU SOACRĂ VĂDUVĂ
Fiind cei doi de vârste-apropiate,
Discreți, trecură la intimități...
Iar soacra retrăia, ca-n alte dăți,
Momente de extaz, demult uitate! (MIHAI HAIVAS)
RECOMANDARE
Nu te alarma, când scrii,
Dacă-ți tremură iar mâna;
Este important să știi
Să nu-ți tremure... româna! (MIHAI HAIVAS)
DUBLĂ UTILIZARE
M-am convins de mult că parul
Nu-i doar lemn, pe foc să-l pun,
Ci, un mijloc foarte bun
De-a-mi învinge adversarul. (MIHAI HAIVAS)
SOŢIE INGRATĂ
Răcneşte-n van, de-aud vecinii,
C-o neglijez de-o vreme bună:
La urma urmei, nici maşinii
Nu-i fac mai mult de-un plin pe lună! (PETRU-IOAN GÂRDA)
EXAMEN DE DEFINITIVAT
În faţa colii, inactiv,
Mereu cu ochii în pământ,
S-a lămurit definitiv
Că nu e de Învăţământ. (PETRU-IOAN GÂRDA)
TREZIRE ISTORICĂ
În vremi de-nverşunată ură
M-ar fi lăsat duşmanul lat,
Dar lovitura-i sub centură
Mi-a amintit că sunt bărbat…(GHEORGHE BÂLICI)
TRISTĂ CONSTATARE
În viaţa asta orişicând
M-au tot lătrat, pe rând, destul
Vreun câine ce era flămând
Sau omul ce era sătul… (GHEORGHE BÂLICI)
CODRU-I FRATE CU ROMÂNUL
Codrule cu vremea-n spate,
Cum românu-ţi este frate,
Doar la tine, cu tot dorul…
Vine iarna cu toporul. (GHEORGHE BÂLICI)
CLOŞCA CU PUII DE AUR
Cloşca asta, bună mamă,
Din exil fiind adusă,
Chiar şi astăzi puii-şi cheamă,
Uneori, în limba rusă! (ION DIVIZA)
EPITAF PE MORMÂNTUL TRANZIŢIEI
Aici se vine-n România
Cu lumânări şi cozonaci,
Sub piatră zace sărăcia;
Sub sărăcie – cei săraci. (ION DIVIZA)
VOCEA EXPERIENŢEI
Spuse Mama mare,
Pe un ton sfătos:
Dacă ai picioare,
Capu-i de prisos! (VALENTIN DAVID)
DUPĂ BUGET
Au doamnele, frumoase stele
Ce zilnic îmi răsar în cale,
Picioare lungi şi paralele…
Dar şi pretenţii inegale! (VALENTIN DAVID)
BOMBĂ SEXY
Veneau bărbaţi la ea, în trombă,
Şi totuşi, nu s-a măritat:
Era un gen de sexy bombă…
Dar cu efect întârziat! (VALENTIN DAVID)
DEFINIŢII ÎN G: Gospodina
E cunoscută-n fapte, vorbe
Și asta este foarte bine;
Ea știe să gătească ciorbe…
Dar și a se găti pe sine!... (GHEORGHE GURĂU)
DEFINIŢII ÎN G: Grilajul
Construit în așa fel
Să ne țină la distanță;
Fier forjat, fontă, oțel,
Cupru… dacă ai prestanță! (GHEORGHE GURĂU)
DEFINIŢII ÎN G: Geamandura
E un fel de… plutitoare
Ce-are rostul de ne scapă
Pe un fluviu cu vâltoare…
Nu și când intrăm la apă! (GHEORGHE GURĂU)
DEFINIŢII ÎN G: Gramofonul
Până ieri, mi-au spus amicii
Muzic Hall pe primul loc;
Se distrau cu el bunicii
Scârțâia… chemând la joc! (GHEORGHE GURĂU)
POTRIVIRE DE CARACTER
Din dragoste căsătoriţi
Aşa de potriviţi suntem
Şi foarte, foarte fericiţi
C-o zi mâncăm şi două bem. (VASILE MANOLE)
CALAMITATE CU REPETIŢIE
Iarăşi se trezi ţăranul
Cu recolta-n bătătură,
Că avu noroc sărmanul…
I-o aduse-o viitură. (VASILE MANOLE)
SUGAR DE CARIERĂ
Întâi la pieptul mamei-ai stat
Cuminte, fără de suspin,
Apoi din bănci te-ai alăptat
Şi-acum sugi la buget, din plin. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
SLUJBĂ PENTRU UN FOST ALES
După un mandat, mon cher,
Cu ani buni, frumoşi, mănoşi,
Te poţi face patiser,
Căci vei vinde tot gogoşi! (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
SUSPICIUNE
Mă înconjoară cu gesturi plăcute,
Traiul mi-l face vibrant.
Oare aceste dovezi de virtute
N-ascund cumva un amant? (GHEORGHE I. GHEORGHE)
FĂRĂ ILUZII
Dragoste la prima vedere?
Cum ochii mei au cam slăbit
Şi sunt în „liberă cădere”
Nu cred decât în pipăit. (GHEORGHE I GHEORGHE)
FECIOR DE BANI GATA
Chiar de viaţa mi-e hoinară
Cu de toate mă îmbuib
(Până şi la barza chioară
Dumnezeu îi face cuib). (GHEORGHE I. GHEORGHE)
MINISTRUL PE MOŞIA SA
Când e traficul intens,
Să n-o ia pe contrasens,
Dacă ăsta-i drumul lui,
Ditamai ministrului?! (NICOLAE MĂTCAŞ)
N-AUDE, N-A VEDE
Girofarul și sirena,
Mersul ca zburând pe sus
Să-i provoace lui migrena?!
Domn' ministru dormea dus!! (NICOLAE MĂTCAŞ)
VINOVAT – ŞOFERUL SEPEPIST
Adevăru-acesta-i, tristul,
Când ministrul e imun:
Vinovat nu-i mașinistul,
Ci acarul e: Păun. (NICOLAE MĂTCAŞ)
ÎNCEPUT DE AN ŞCOLAR
N-ávem ghid, tablete fáine,
Digital - neinstruiți.
Că în clase sau online,
Tot la fel: nepregătiți. (NICOLAE MĂTCAŞ)
URARE DOAMNEI MINISTRU
Doamnă, ca să țíneți pasul,
Să nu pierdeți niciun știft,
Când veți pune „PEPSIglas”-ul,
Nu uitați nici de-„oberliFt”. (NICOLAE MĂTCAŞ)
SINCERITATE DEZARMANTĂ
Când erupe un pitic:
„Nu mai înțeleg nimic!”,
Nu-ți vine să-ntrebi pe dată:
Dar ai înțeles vreodată? (NICOLAE MĂTCAŞ)
ȘCOALA, BOALA, BUIMĂCEALA
A-nceput și școala,
Teama, brambureala;
Ne-ar fi fost mai frică
Lângă-o-Abramburică? (DUMITRU BUJDOIU)
ȘCOALA ONLINE PENTRU PĂRINȚI
Mă-nfuria zilnic tableta,
Îl mânam cu trotineta;
Am ajuns să-l rog acum,
Să ne chiorâm pe Zoom. (DUMITRU BUJDOIU)
DIALOG DUPĂ NOAPTEA NUNȚII
Se trezi cam nașparlie :
- Leafa ta cât e, băi Gică?
- Minima pe-economie,
- Aoleu, și aia-i mică?! (DUMITRU BUJDOIU)
EXPLICAȚIE
Era curioasă fata:
- Cum l-ai cunoscut pe tata?
- Între-un club, în Panama,
N-am pe cine blestema... (DUMITRU BUJDOIU)
CAMPANIE ELECTORALĂ
Pretutindeni se probează,
Totul iese-n evidenţă!
Candidaţii, toţi, lucrează
În trafic ...de influenţă! (MAX OPAIŢ)
SOLUŢIE PENTRU CRIZĂ
Politica-i pe finanţe!
(Asta,ştie orice fraier!)
Daca nu poţi lua creanţe,
Sare-un ...bancomat în aer! (MAX OPAIŢ)
UNUI INS PREOCUPAT DE DEZVOLTAREA PERSONALĂ
A privit cu interes
Tot ce-n viaţă i se cere;
Cel mai bine-a înţeles...
Ridicarea la putere! (MAX OPAIŢ)
POVESTE DE DRAGOSTE
Multă vreme-au fost iubiţi,
El, era bărbat galant,
Şi-au sfârşit,nedespărţiţi,
De...pahar şi de...amant! (MAX OPAIŢ)
POETEI VERONICA BORUMBACU
(La apariţia versurilor:
„O, Europă, te simt în mine, /
Te simt adânc în mine”)
Mult stimată Veronică,
Eu credeam c-o ai mai mică!
Dar mărturisirea-ţi clară
Din Gazeta Literară,
Dovedeşte elocvent
Că în chestia matale,
De-adâncimi fenomenale,
Intră-ntregul continent! (PĂSTOREL TEODOREANU)
LUI I. V. STALIN
Iuda Tito şi cu iuda Costov
Au vrut să-l omoare pe Dimitrov,
Dar tu, genialule părinte,
Fosta-i vigilent şi le-ai luat-o înainte! (PĂSTOREL TEODOREANU)
CIMITIRUL
Prin votul unanim al obştii,
Sfinţit şi validat de popi,
E locul unde, nu doar proştii,
Ci şi deştepţii dau în gropi… (EFIM TARLAPAN)
TESTAMENTUL LUI ADAM
Cu Eva-mi este tot mai greu –
Bătrână e şi proastă.
Mă deplasez la Dumnezeu
Să mai jertfesc…o coastă. (EFIM TARLAPAN)
TESTAMENTUL UNUI ARBORE
Fă-mă, Doamne, după moarte,
Gard, hârdău, budă-n taverne,
Numai nu mă face carte
Pentru scrieri…postmoderne! (EFIM TARLAPAN)