O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:
VreÅ£i să vă puneÅ£i la punct cu identitatea, temperamentul ÅŸi cultura românilor? Atunci nu luaÅ£i ca surse de informare doar istoricii, antropologii, sociologii, stiliÅŸtii sau psihologii neamului nostru. Neapărat trebuie citite ÅŸi cărÅ£ile epigramiÅŸtilor care nu trebuie privite numai din perspectiva corectitudinii prozodice ÅŸi a incisivităţii poantei, care oricum sunt obligatorii, ci ÅŸi după cum, în ansamblul lor, devin o veritabilă analiză a acestui prezent românesc numit „veÅŸnică tranziÅ£ie”. În bijuteriile lor de doar patru versuri se află condensate toate disciplinele enunÅ£ate mai sus ÅŸi încă altele pe deasupra. O astfel de carte este ÅŸi cea semnată de Valentin David: „Cod roÅŸu de umor” (epigrame, editura „StudIS”, IaÅŸi, 2018, cuvânt înainte: Liliana Toma, imagini: Marian Avramescu). El nu scrie epigramă la întâmplare. La vârsta pe care o are ÅŸi la numărul volumelor de autor apărute, cred că vreo patru, s-a hotărât să se apuce cu îndârjire de această modalitate literară de a se exprima ÅŸi a face introspecÅ£ii în sufletul românului neaoÅŸ. AÅŸezat undeva între obiectiv, ca observaÅ£ie, ÅŸi subiectiv, ca exprimare, alege conÅŸtiinÅ£ele subiective ale indivizilor pe care le sudează într-o reÅ£ea comunicaÅ£ională, de regulă sub forma unei formule binare gen politician – popor, ginere – soacră, soÅ£ – soÅ£ie, doctor – pacient, preot – enoriaÅŸ, scriitor – critic literar, vecin – vecină, ÅŸef-angajat etc.: Doi ÅŸi jumătate: „Îi leag-o duÅŸmănie veche, / Având o căsnicie grea, / Fiindcă-s suflete pereche… / Dar fiecare-a altuia!”; Riscurile primului ajutor: „O vecină mi-a luat / Pulsul ÅŸi-a venit salvarea, / Căci tricoul decoltat / Mi-a tăiat, pe loc, suflarea!”; DeclaraÅ£ie: „Declar, deÅŸi produc uimire, / Iar unii în CV îmi scurmă: / SoÅ£ia-i prima mea iubire… / Amanta este cea din urmă!”; Cronică literară: „De-un autor cam „ruginit”, / Afirmă criticii cu pizmă, / Că are tocul ascuÅ£it… / Dar are un talent de cizmă!”; Doi într-unul: „Se-ntâmplă accidente uimitoare, / La mulÅ£i aleÅŸi din naÅ£ia română: / Când trag cu dinÅ£ii de ciolan, prea tare, / Ajungi ca singur să te muÅŸti de mână!”; Un ÅŸef dur: „Zilnic, cert fecioarele, / Dur precum satrapul: / Le vor sta picioarele, / Unde îmi stă capul!”.
Epigramele lui Valentin David se bazează pe observaÅ£ii permanente ÅŸi sagace, realizând o interdependenţă clară între antropologie ÅŸi sociologie. Opera epigramistică a acestui autor e concepută cu scopul de a face lumină asupra societăţii româneÅŸti, folosindu-se de arma componenÅ£ilor acesteia: umorul. Ce vrea să facă Valentin David prin seria de cărÅ£i de epigrame scrise ÅŸi prin cele pe care ÅŸi-a propus să le scrie, este o veritabilă „comedie umană” a la Balzac însă cu alte tehnici ÅŸi modele de folosire a cuvântului. Apelând la metode antropologice ÅŸi sociologice, epigramele lui Valentin David nu sunt doar secvenÅ£e pentru a provoca buna dispoziÅ£ie a cititorului sau auditorului ci, mai târziu, formând un corp comun, acesta va fi echivalentul unui document al societăţii româneÅŸti prin densitatea caracterologică a celor supuÅŸi observaÅ£iei davidiene. Din multitudinea de elemente asupra cărora s-a oprit, am ales spre exemplificare femeia care, în analiza lui Valentin David, este iubitoare de lux, de viaţă mondenă ÅŸi căreia îi sunt specifice cameleonismul, amantlâcul, statutul de obiect decorativ sau cel de purtătoare a măştii femeii virtuoase etc.: Are valoare: „O sută nu mă satisface, / Dar scot cu stimă pălăria, / Nădragii ÅŸi vreo trei cojoace… / În mână când îmi pică Mia!”; Selenară: „Femeii ca ÅŸi lunii-i vezi splendoarea, / În noapte, când se tânguie-o lăută, / Dar mai planează însă întrebarea: / Când îÅŸi arată faÅ£a nevăzută?”; Dramele caniculei: „Observ, cam trist, privind o divă, / Ce face-n mare, topless, baie, / Că pe căldură excesivă / Åži siliconul se înmoaie!”; Amnar domestic: „Femeia e o piatră tare, / Cu mână de oÅ£el, focoasă, / Ce doar c-o vorbă e în stare, / Să pună, zilnic, foc la casă!”; ÎÅŸi poartă crucea: „SoÅ£ii, amante sau iubite, / În căsnicii sau în relaÅ£ii, / Femeile sunt răstignite, / Cu mult mai des decât bărbaÅ£ii!”; Flux ÅŸi reflux: „Precum o mare agitată / Åži provocând fiori de gheaţă / Femeile aduc, pe dată, / Mizeria la suprafaţă!”.
Cele unsprezece titluri care organizează textul atrag epigramele precum magnetul pilitura de fier. Ele sunt astfel denumite încât cititorul să poată sesiza rapid care formulă binară predomină. Aspectul este întărit de câte un desen al graficianului de presă Marian Avramescu care, într-o formulă de alb-negru, respectă fidel titlul.
E clar, a-l citi pe Valentin David înseamnă a face un periplu prin interval unde ÅŸtii că dai de lumea aceea gri. Fiecare are pe spate o etichetă care conÅ£ine concluziile concretizate în poante pătrunzătoare ÅŸi de o exactitate dezarmantă, fiindcă mereu îÅŸi găseÅŸte cuvintele, rimele ÅŸi ritmul pentru a exprima. (GEORGICÄ‚ MANOLE)
Pentru voi, epigramiÅŸtii, Åžtiri.BotoÈ™ani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. AÅŸteptăm creaÅ£iile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole)
POLIÅ¢ISTUL PENSIONAR
BandiÅ£i atâÅ£ia i-au căzut în plasă,
E-acoperit de glorie şi fală,
Dar pentru că deprinderea nu-l lasă
Åži-acum mai trage-n somn câte-o rafală… (GHEORGHE BÂLICI)
SFAT PENTRU POLIÅ¢IÅžTII ADEVÄ‚RAÅ¢I
DeÅŸi n-a fost ÅŸi nu e creÅŸtineÅŸte,
Cu mintea, ce Å£i-e dată în dotare,
Ascultă bine ÅŸeful ce vorbeÅŸte –
Să ai ce spune ÅŸefului mai mare. (GHEORGHE BÂLICI)
LA MASA LUI BRÂNCUÅžI
La masa fără halbe-a lui BrâncuÅŸi
Mahmuri se aşezară nişte ruşi;
Aveau cu ei din stepa răsăritului
O sete…cât Coloana Infinitului! (ION DIVIZA)
ARGUMENT
Chiar de spui câte-o prostie,
Nu te crede nătărău:
Este o dovadă vie
Că gândeÅŸti cu capul tău. (ION DIVIZA)
PUDICA, DORNICÄ‚ DE AFIRMARE
Se expune mult la riscuri
Cine vrea „la vârf” s-ajungă,
Însă ea pe-nalte „piscuri”
N-o s-ajungă-n fustă lungă”. (VASILE LARCO)
SINCERITATE
În viaÅ£a, deseori, pătată,
Eu n-am să pot afla misterul:
Oglinda faţa ne-o arată
Dar n-afişează caracterul. (VASILE LARCO)
PECETEA VREMII
Îmi spun, gândindu-mă la soartă,
Privind spre-oricare muritor:
Că Bunul Dumnezeu mai iartă,
Dar timpul e neiertător! (VASILE LARCO)
ROGVAIV
Ca merele în soare, la chindie,
Schimbând culoarea după voia lor,
Ni-e ţara transformată-n colonie,
Condusă de Partidul Semafor. (VALENTIN DAVID)
A LOR E ÎMPÄ‚RÄ‚Å¢IA CERURILOR
Al heruvimilor alai,
Cu cântece sfinÅ£esc văzduhul;
Pe-acest Pământ trăiesc ca-n Rai
Doar cei ce sunt săraci…cu duhul. (VALENTIN DAVID)
VIOLENÈšA ÎN FAMILIE
Fericirea conjugală
E o crâncenă butadă,
Dacă unul ia mardeală
De se-aude până-n stradă. (MIHAI HAIVAS)
STRATEGII AUTOHTONE
De pornit sunt, greu, românii
Ca să-și schimbe-n bine traiul,
Dar îÈ™i riscă-apoi „mălaiul”,
Când o fac È™i pe hapsânii. (MIHAI HAIVAS)
SOLUÈšIE PENTRU O REDUCERE
Dacă-am aresta pe toți -
Hoți, corupți și-ai lor nepoți -
Parlamentul, în final,
Ar fi unicameral! (MIHAI HAIVAS)
PRESELECÅ¢IE
Se caută prin filiale
MiniÅŸtrii pentru alt guvern,
Dar în etapele finale
Ajung doar cei ce nu discern. (GRIGORE COTUL)
PERVERSITATE POLITICÄ‚
S-a transmis din gură-n gură
Un proiect uÅŸor perfid:
Să se facă o centură
Care trece prin partid. (GRIGORE COTUL)
CONSTATARE
În Å£ara noastră, vreÅ£i nu vreÅ£i,
Cu criza de-autoritate,
Sunt cei mai mulţi analfabeţi
Conducători de doctorate. (PETRU-IOAN GÂRDA)
MASS-MEDIA DE AZI
Îmi ocupă timpul Digi
Cu ciobani de mioriţă:
O juma’ de zi cu Gigi,
O juma’ de zi cu Ghiţă. (PETRU-IOAN GÂRDA)
ÎN DRAGOSTE NU CONTEAZÄ‚ HAINA
Poate-atât de mult să-È›i placă
Un bărbat apetisant,
Cât să-È›i fie È™i amant,
Chiar È™i naÈ™pa de se-îmbracă! (ELENA MÂNDRU)
DINCOLO DE GARD
Sunt adesea-înfricoÈ™ată
Pentru ziua cea de mâine:
Lipsă nu duc eu de pâine,
Doar..vecina-i speriată! (ELENA MÂNDRU)
POLITICIENII
Expertiza îi susÅ£ine,
De-asta vor să-şi ia licenţă
Unde se câÅŸtigă bine:
La trafic de influenţă. (VASILE MANOLE)
POLITICIANUL ÎN FEBRA ALEGERILOR
În mod total surprinzător
Cu soaţa foarte punctuală,
Atât mai are-n dormitor,
O întâlnire…informală. (VASILE MANOLE)
DEFINIÅ¢II ÎN F: Fandositele
Pe plajă-„întinse” la Mamaia
Direct, motiv de-a constata
Sunt fufele ce după aia
Fac băi fierbinți poate-o scăpa! (GHEORGHE GURĂU)
DEFINIÅ¢II ÎN F: Fericirea
E-un lucru dobândit cu greu
De damele puse pe rele,
De le întrebi ce-i un ateu
Ele-È›i răspund că sunt… atele! (GHEORGHE GURÄ‚U)
DEFINIÅ¢II ÎN F: Furnicătura
Se simte bine câteodată
În locurile-n care doare
Atâta doar că ea, ca fată
O simte-ades È™i-între picioare! (GHEORGHE GURÄ‚U)
DEFINIÅ¢II ÎN F: Feminitatea
E sentimentu-acela când
Te simți cu-adevărat femeie,
Atâta doar c-alăturea călcând
ÎÈ™i pierde sensul, ca idee! (GHEORGHE GURÄ‚U)
BÄ‚RBÄ‚Å¢IE
Chiar de pe vremea cu minerii
Mi-am dovedit că sunt bărbat,
Căci mă tot bat cu scutierii…
Mai bine spus, ei mă tot bat! (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
TÂNÄ‚R ÎNTREPRINZÄ‚TOR AUTOHTON
Şpăgi, impozit pe profit,
Căci de-mi vine, nu mă mir,
Însă nici n-o să ezit,
Cu fugiţii să dau bir. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
PARLAMENTUL arlamentul
Un Turnu’ Babel pentru toÅ£i
Ce rost în lume nu-ÅŸi găsesc,
În care-aleÅŸii-s poligloÅ£i...
Doar româneÅŸte nu vorbesc. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
LA SPITAL
Cum nu-mi vorbeÅŸti de viitor
Şi boala m-atacă latent,
Ce se întâmplă dacă mor?
Dăm patul altui pacient. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
LUMEA POST-COVID
Am scpat de sub control,
Lumea s-a oprit aici!
Ne-a rămas un singur rol:
Din rahat, sa facem ...bici! (MAX OPAIÅ¢)
UNUI DASCÄ‚L DE ÅžCOALÄ‚
Suplinea ÅŸi el ceva
La şcoală_şi a muncit!
Acasă însa era
Titular, dar...suplinit!? (MAX OPAIÅ¢)
LA "CÄ‚RÄ‚BUÅž"
Tănase, marele actor,
Scria ÅŸi juca în cuplete;
Umplea o scena cu umor,
Cât rămânea de ...nas si...fete! (MAX OPAIÅ¢)
CONFRUNTÄ‚RI ELECTORALE
Se bat în replici candidaÅ£i,
În pandemie-i alt concept:
Nu-i miting, dar televizaţi,
Se trag unii pe alţi-n piept! (MAX OPAIŢ)
PROTESTATARII BELARUÅžI
CER DEMISIA LUI LUKAÅžENKO
De cinci luÈ™tri stând la cârmă
Ne tot È›ii în CSI.
Nu mai vrem jongla pe sârmă:
Evropeni am fost și-om fi! (NICOLAE MĂTCAŞ)
PUTIN CÄ‚TRE LUKAÅžENKO
ScârÈ›âie fotoliul tău?
Nu-ți fă grijă, fii pe pace:
Mi-ai făcut tu sânge rău,
Dar el apă nu se face. (NICOLAR MĂTCAŞ)
LUKAÅžENKO RECUNOAÅžTE,
DAR NU DEMISIONEAZÄ‚
Eu din zel - și mi-l incumbu-l! -
Poate c-am prea strâns È™urubul,
Dar nu plec de la domnie
Decât dus pe năsălie. (NICOLAE MÄ‚TCAÅž)
DISIDENTUL RUS ALEXEI NAVALNII – OTRÄ‚VIT
Pulsul disidenței, harta -
A. Navalnii nu-i novice,
Doar că a uitat de soarta
Celor ce se pun de price. (NICOLAE MÄ‚TCAÅž)
NU TE PUI CU „NOVICIOK”-UL
Emúl ciumei bolÈ™evice,
Prin dârmon trecut È™i foc,
El în luptă nu-i novice,
Dar a dat de-un „noviciók”. (NICOLAE MÄ‚TCAÅž)
SPITALUL BERLINEZ CÄ‚TRE
LOCATARUL KREMLINULUI
Killerismul nu ia foc:
Urma crimei tot rămâne.
Geaba-i zici tu „noviciok”,
Că efectu-i vechi, bătrâne! (NICOLAE MÄ‚TCAÅž)
COÅžMARUL INVENTATORULUI NEUROTOXINEI „NOVICIOK”
Are remușcări că niște fameni
Azi ucid cu „noviciok”-ul oameni,
Dar când fluturau - la finiÈ™ - niÈ™te bani,
El îl inventa contra ... guzgani?! (NICOLAE MÄ‚TCAÅž)
ANTI-FREUDIANÄ‚
Totul e ca-n paradis,
Viață lux, de nedescris,
Am tot ce mi s-a promis...
Însă, m-am trezit din vis. (DUMITRU BUJDOIU)
FÄ‚ÈšARNIC
Se crede-n sat cel mai breaz,
Și-i place să se resfețe;
Dar e om cu două fețe,
Și fără nici un obraz. (DUMITRU BUJDOIU)
MAESTRULUI
Talentul meu neîntinat,
Ce se măsoară nu în grame,
ÎnsuÈ™i Maestrul Cincinat,
L-a menÅ£ionat în epigrame! (PAUL VASILE CAZACU)
BISERICEASCÄ‚
AÈ™a e legea la români,
Aruncă popii banii sus,
Ce pică, clar este-a lor,
Ce nu, ramâne lui Isus! (PAUL VASILE CAZACU)
OBEZA
Obeza-i una dintre zâne
În dragoste nelimitată:
Oricât o-mbrăţiÅŸezi, rămâne
Şi pentru altul o bucată! (EFIM TARLAPAN)
DIN BASARABIA
La izvoarele cu ape
Dulci ca limba strămoşească,
Cerbii vin să se adape,
Porcii…să se bălăcească! (EFIM TARLAPAN)
GAZETEI LITERARE
Gazeta-i urmărită-n ţară
Cu interes de mici ÅŸi mari,
Fiindcă este literară,
Åži literatii…gazetari! (PÄ‚STOREL TEODOREANU)
FÄ‚RÄ‚ TITLU
Armistiţiul ne-a impus
Să dăm boii pentru rus!
Ca să completăm noi doza,
L-am trimis pe Petru Groza! (PÄ‚STOREL TEODOREANU)