FLORENTINA TONIȚĂ ÎN DIALOG CU GEORGICĂ MANOLE
Florentina Toniță: Domnule Georgică Manole, vă propun un interviu aniversar prin care celebrăm, iată, 400 de articole dedicate Epigramei într-o rubrică găzduită de Știri.Botoșani.Ro, pe care o îngrijiți de la prima ei apariție – 12 august 2018. Pentru acuratețea informației, aș vrea să precizez că, deși propunerea oficială venea din partea dvs. în ziua de 5 august 2018, ideea se născuse ceva mai devreme, în timpul unui vernisaj, în Galeriile de Artă ”Ștefan Luchian” din Botoșani. Pentru primul articol, în care stabileam împreună și titlul rubricii (”Loc de dat cu… EPIGRAMA”), propuneați două epigrame, cu speranța că veți convinge epigramiștii să colaboreze cu producții proprii. Surpriza avea să vină chiar de la acel prim articol, întrucât el apărea, pe 12 august, cu 11 epigrame (Georgică Manole, Vasile Larco, D.M. Gaftoneanu, Traian Calancia, plus Ionel Bejenaru). Reiau, din nou pentru acuratețe, un fragment din speranțele acelui început. Vă spuneam atunci: ”Poate că interesul pentru epigramă nu va fi prea mare de la început, dar trebuie să avem răbdare. Interesul nostru este de a contribui la dezvoltarea acestui gen literar și de a-l aduce în atenția publică”. Iertare pentru acest început extra-large! Ce loc ocupă pentru dvs., în memoria afectivă, acel august 2018 și cum v-a împlinit așteptările acest proiect în anii care au urmat?
.JPG)
***”Loc de dat cu... EPIGRAMA” din 12 august 2018
Georgică Manole: Apreciez această întrebare in extenso pornind de la ideea că aduce o contribuție mică, dar importantă, la istoria epigramei în spațiul botoșănean. În plus, ea pune în evidență altruismul de care a dat dovadă redactorul-șef de atunci al Știri.Botoșani.Ro, Florentina Toniță, față de propunerea mea. Nu știu dacă știți, dar a existat un supliment de umor cu titlul „MURITORUL DE BOTOȘANI” care a apărut la inițiativa mea, a lui Vasile Timofciuc și a lui Traian Calancia. Acolo susțineam rubrica săptămânală „Cu epigrama prin Botoșani” unde publicam doar eu 2-3 epigrame. Păcat că acest supliment a apărut doar până la numărul 50. Propunerea mea nu a venit fără a fi avut o minimă experiență. Am avut bucuria să primesc săptămânal epigrame nu numai de la botoșăneni, ci și de la cei din țară, cu precădere de la ieșeni și de la clujeni. Rubrica a devenit mult mai interesantă când am început să adaug calupului de creații epigramatice și o cronică la câte o carte de umor, cu precădere de epigrame. Interesul a fost mare și când m-am hotărât să prezint și cărțile mai vechi de epigrame pe care, nu chiar din întâmplare, le aveam în biblioteca mea. Apreciez epigramiștii care pun binomul gândire – simțire într-o relație strânsă cu modul de exprimare (prozodia). Aceștia își au locul în prima parte a rubricii. Atunci când simt eu că această relație nu respectă parametrii corecți, le ofer un loc în ultima parte. În rubrica pe care mi-ați pus-o la dispoziție și care, iată, a ajuns la „vârsta” de 400 episoade, au existat și debuturi în epigramă. Unele s-au pierdut pe drum, alții au evoluat și câțiva au ajuns chiar membri ai Uniunii Epigramiștilor din România.
Fl. T.: Într-o notă oarecum comică, să ne amintim că, înaintea derulării acestui proiect deopotrivă jurnalistic și literar, vă ofeream – în platforma Știri.Botoșani.Ro - un spațiu de manifestare menit să îi determine pe epigramiștii din Botoșani să scrie, ”mai ales că vremurile inspiră cu asupra de măsură”. Cum v-au ajutat ”vremurile”, domnule Georgică Manole, de atunci și până astăzi? Mai exact, cum ar arăta epigrama unui timp monoton, searbăd, plictisitor?
G. M.: Epigramiștii adevărați pun creațiile lor sub influența conceptului de reziduu. Nicio etapă din istoria României nu a dus lipsă de astfel de specimene. Dacă pătrunzi în magma imediatului nu ai cum să cazi în monotonie, în searbăd sau în plictisitor. Întâlnești peste tot personaje care provoacă umoristului o stare de vervă incurabilă și o forță pamfletărească de nedescris. Din lecturile mele am alcătuit o listă cu astfel de personaje ale timpului prezent: egolătrăul, canalia, bombardierul, intelectualul cazon, ipochimenul nedilematic, sclavul novlimbii, spăimologul, țoapa de tip nou sau puțoiul parvenit. Lor li se adaugă parlamentarii de tip fonfo, geambo sau jămanfișist, descoperiți de George Pruteanu, și, mai nou, parlamentarul vulgar. Să nu uităm individul hipermodern, mangafaua, măgarofantul, oicofobul, omul malign, homo festivus, homa mendax sau homo prevaricatus
Nu au dispărut proștii pentru că, după cum spunea un universitar ieșean, „mama proștilor e mereu gravidă”. Se învârt în jurul nostru prostul volubil, prostul solemn și mai ales prostul vesel. Primim ordine de la kakistocrați. În concluzie, cum tehnicii epigramei i se supune timpul trăit, nu ai cum să nu găsești subiecte, fie pornind și numai de la personajele amintite care sunt peste tot.
FL. T.: .Pe parcurs, rubrica ”Loc de dat cu… EPIGRAMA!” a atras tot mai mulți autori, însă a găzduit, tot grație dvs., și semnale editoriale, cronică de carte, fapt care a adăugat valoare și consistență acestui proiect. Cum ați simțit impactul demersului dvs. în spațiul literar, cum au reacționat confrații întru epigramă?
G. M.: Se știe că epigrama este și o modalitate de a comunica folosind ingrediente ale disciplinelor auxiliare, cu precădere sociologice și psihologice. Fiindcă deja scriam cronici ale unor cărți de poezie sau proză, m-am gândit să înnobilez rubrica și cu unele cronici care să vizeze cărțile umoriștilor, cu accent pe cele de epigrame, și asta fiindcă îmi place un punct de vedere al lui Borges: “Dintre numeroasele instrumente ale fiinţei omeneşti, cel mai uluitor este, fără putinţă de tăgadă, cartea. Celelalte sunt prelungiri ale trupului. Microscopul, telescopul sunt prelungiri ale privirii; telefonul este o prelungire a glasului. Mai apoi avem plugul şi spada, prelungiri ale braţului. Însă cartea e altceva: cartea e o prelungire a memoriei şi imaginaţiei”. Reiau acest citat din Jorge Luis Borges pentru a explica momentele de fascinaţie pe care le găsesc de ani buni și în cărţile epigramiştilor, aceşti oameni cu umorul la purtător.
FL. T.: Veniți din Vrancea istorică, botoșănean prin adopție, așadar. Mai bine de jumătate de secol ați predat matematică și fizică elevilor din Hăneștii Botoșanilor. Însă, dincolo de catedră, ați fost de când vă știu un pasionat de cuvânt, de literatură, de subînțelesurile vieții. Cât de mult v-a ”afectat” sau inspirat provincia, depărtarea de centru (municipiu sau Capitală) într-un timp în care – cel puțin înaintea internetului – nu puțini creatori s-au plâns de astfel de ”tristeți provinciale”? Sunteți excepția care a confirmat regula?
G. M.: M-am născut și am copilărit în mirifica podgorie a Popeștilor. Ținutul sălbaticilor munți ai Vrancei mi-a fost dat să-l cunosc foarte bine în anii liceului pe care i-am urmat acolo, în Peloponezul Vrancei, aşa cum îmi place să numesc liniştita localitate Vidra. Colegii mei veneau din munţi către o Arcadie ca loc al nevinovăţiei şi fericirii, unde le-au şi găsit. Eu urcam dinspre podgorii către Cithera, ca spre un topos atins de civilizaţia şi cultura muntelui. Aici, şi mie ca și colegilor mei, ni s-au pus bazele culturii generale sub atenta păstorire a unor profesori de excepție, foarte tineri, veniți atunci din amfiteatrele facultăților. Vrancea este un ţinut în care brazii stau cu vârfurile înfipte în cer şi unde oamenii locului umblă printre ei cu o lejeritate specifică doar vrânceanului de la munte. Și ca să mă laud un pic, Munții Vrancei au transferat aceste semeţii creațiilor mele, dându-le, zic eu, un farmec special şi prin prezenţa unei solemnităţi speciale. Perioada anilor de liceu a fost prima dislocare din toposul natal. A doua dislocare, una definitivă, a fost perioada botoșăneană. Am fost la facultate coleg de an și de grupă cu scriitorul Al. D. Funduianu. La repartiție am luat Hăneștii. Același coleg mi-a pus o întrebare: „Și acum ce faci?” Răspunsul a fost ferm: „Merg la post și acolo rămân!” Și de aici, din Hănești, am ieșit la pensie. Nu m-am plâns niciodată de posibile „tristeți provinciale”. Încă de la început mi-am asumat Hăneștii și satele lui ca fiind propria zonă în care am încercat să nu mă simt un înstrăinat, sau un însingurat într-un cerc restrâns de prieteni. Dostoievski spunea că provincialii sunt mereu nefericiți, fiindcă nu-și dau seama că sunt fericiți. Cu mine nu s-a întâmplat așa. Am căutat momente de fericire în orice, chiar și atunci când câțiva de la Botoșani, ocupanți ai „cercului egret”, denumit și „albastrul metafizic”, nu mi-au întins o mână. Cineva spunea că provincialii ar trebui să facă și ei parte dintr-o poveste, dar cunosc câțiva care au căzut din această poveste cum cad frunzele dintr-un copac. Eu m-am străduit ca mereu să fac parte, pe cât posibil, dintr-o poveste. Din altă perspectivă, ce a scrierii, am reținut o opinie a lui Liviu Ioan Stoiciu care spunea că un provincial scrie cum vrea el și despre ce vrea el „trecând peste direcții lirice și face în ciuda altora care dau sfaturi și sentințe”.
FL. T.: În mod cert, începând din acel august 2018 și până astăzi, v-ați confruntat și cu orgolii? Cum ați gestionat relația cu autorii de epigramă?
G. M.: Tagma epigramiștilor e una plină de orgolii, așa cum se întâmplă în toate domeniile creației. Le urmăresc punctele de vedere exprimate pe multiple canale. Am exprimat, cu aproximațiile de rigoare, și o statistică. Normal că am făcut-o printr-o epigramă cu titlul „Lanțul aritmiilor”:
Printre epigrame, zeci de mii,
Pe puțin o mie-s cu-aritmii;
Printre autori de portofoliu,
Mulți sunt cu-aritmiile… de-orgoliu!
Se spune că în România fiecare este „omul cuiva”. Epigramistul este al lui însuși, cu excepția concursurilor de profil unde se mai întâmplă minuni și unde orgoliile dau naștere unor scântei.
Fl. T.: Cât de mult ați contribuit la reașezarea acestui gen literar, și mă refer în special la percepția publică?
G. M.: Rubrica a fost și este una de exprimare a epigramiștilor, prin creațiile lor, și a mea prin cronicile, recenziile, comentariile sau punctele de vedere exprimate. Când scriu una din formele literare amintite, țin cont de ce spunea un distins academician vrâncean, că există trei criterii ale reușitei în viață: „cineva să te propună, cineva să te susțină și cineva să te blagoslovească”. Foarte mulți dintre cei prezenți în rubrica ce tocmai a ajuns la numărul 400 au avut nevoie de cel puțin un criteriu din cele enunțate. Mai mult, mulți epigramiști m-au rugat să le scriu prefețe sau postfețe. Nu sunt puțini nici cei la a căror lansări de carte am fost moderator. Redau doar două comentarii din cele primite. „O cronică excepțională, făcută de un cititor atent și competent, un critic de elită. Felicitări pentru rubrica de real interes pe care o păstoriți de ceva vreme. Mulți ani de aici înainte!” (Petru Ioan Gârda la cronica făcută cărţii „Maestru şi Teodora”, 19 martie 2023); „Am primit cartea dumneavoastră pentru care vă mulțumesc și vă felicit! Foarte interesantă și necesară, aș adăuga eu, în peisajul epigramatic românesc. Cu permisiunea dvs., am dori sa preluam câteva dintre cronici în revista „Epigrama”. Dacă sunteți de acord, vă rog să îmi spuneți. Cu respect, Florin Rotaru” (11 mai 2024).
Fl. T.: Tudor Mușatescu scria un ”Sfat. Pentru tinerii epigramişti”: ”Lupta-n "epigramă" n-are/ Arme noi şi nucleare/ Ci doar arcul de la geţi,/ Deci ucideţi cu săgeţi!”. Ce sfat pentru ”tinerii epigramiști” ați oferi dvs. astăzi, după aproape 8 ani de ”Loc de dat cu… EPIGRAMA!”, domnule Georgică Manole? Și aș adăuga aici încă o nuanță (sper că nu doar retorică!): se apropie tinerii de epigramă?
G. M.: Tinerii nu se apropie de epigramă din două motive. Unul ar fi că mecanismul de scriere a unei astfel de specii cere o anumită maturitate intelectuală și abilități de interpretare a gesturilor celor din jur. Acestea se obțin în timp și abia de la vârsta de 35 -40 de ani încolo se remarcă un epigramist. Al doilea motiv ar fi și concursurile. Nu organizează secțiuni pentru tineri. De ani buni urmăresc pozele de grup de la concursuri. Vi se pare că printre corifeii din imagini, aceiași mereu, se zărește vreun tânăr? Citesc revistele literare și, de doi ani, și-au făcut o regulă de a promova tinerii poeți. „Luceafărul de dimineață” îi caută cu insistență. La fel face și „România literară”. Așa ar trebui să procedeze și revistele de umor. Zilele acestea a apărut o interesantă antologie a matematicienilor și fizicienilor epigramiști, un volum realizat de botoșăneanul Mihai Haivas. Epigramiștii au fost așezați în pagini în ordinea anului de naștere, pornind de la cel mai în vârstă până la cel mai tânăr în persoana lui Grigore Cotul cu vârsta de 50 de ani.
Fl. T.: Sunteți un remarcabil observator, sunteți parte a culturii locale și naționale, scotociți zilnic și semnalați jurnalistic apariții editoriale, contribuții scriitoricești ale botoșănenilor de aici sau de departe. Cum se vede cultura de la Hănești, într-un timp al tehnologiilor cu pretenții creatoare (AI-ul nu mai este o fantomă, ci o ”realitate”)? Vă sperie sau nu direcția în care se îndreaptă această lume?
G. M.: Generația 2000 și-a luat ca azimut poezia conceptuală afirmată în contextul apariției internetului. Se remarcă importanța ideii, astfel că cititorul de altădată devine un fel de gânditor al zilei de azi. Nu se vor pierde așa cum s-au pierdut miserupiștii, cei care se întâlneau în podul Casei Dosoftei din Iași și aproape că se uitau unii la alții. Știu un miserupist botoșănean care a scris o carte și n-a mai auzit nimeni de el. Nu reneg total poezia conceptuală, îmi place că vrea să aducă specificul local, dar e prea sofisticată și ușor inaccesibilă cititorului. Dacă mă sperie ceva, aceasta este insistența cu care este demolat satul românesc de către politicienii noștri.
Fl. T.: Avem scriitori, creatori, editori și edituri. Mai avem cititori în acest noian al producțiilor literare?
G. M.: În ciuda faptului că avem feisbuciști, tiktokabiliști sau instagramabiliști, ca să folosesc trei forme pretențioase, cititorul există și își face meseria cu intensitate. Magia nu o descoperi decât într-o carte. Eu colaborez cu câteva biblioteci și descopăr mereu amatori de lectură.
Fl. T.: La ce lucrează astăzi scriitorul Georgică Manole?
G.M.: În primul rând, scriu zilnic pentru a susține rubricile pe care le am la câteva ziare. Finalizez trei cărți pe care vreau să le adaug celor 16 scrise până acum: „Cu, de, la, în, pe, prin sub, către, contra… cărților epigramiștilor” -vol. III (cronici, comentarii), ”Proprietar de umbre” (poezii) și „Daaați-mi voooieee!...” (epigrame).
Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole).
UNUI CARIERIST (dactilic)
Te pregătești ca să zbori
Stând în genunchi deseori,
Căci procedeu-ți slujește:
Stabilitatea va crește! (HAIVAS MIHAI)
FEMEIA FRUMOASĂ ESTE...(amfibrahic)
Al ochilor sfânt Paradis,
Infern, când e-un suflet „ucis”
Și-ncheie acest repertoriu...
Al pungii, mereu, Purgatoriu.(MIHAI HAIVAS)
GEOMETRIE VARIABILĂ (anapestic)
Azi la masa la care-ați venit -
Ce rotundă a fost declarată -
Într-atâta de mult s-a „lungit”,
Că-n final ați făcut-o prea lată! (MIHAI HAIVAS)
APRECIERE LINGVISTICĂ
E limba noastră ca un lan de grâu
Ce unduieşte-n soare, curge râu,
Dar, din păcate, uneori suspină
Că-i sufocat cu fire de neghină. (VASILE LARCO)
SUNT MARTORUL VIEŢII MELE
Traseul este redactat
Prin câteva zeci de cuvinte
Şi spun, cinstit, că am uitat
Doar ce nu mi-am adus aminte! (VASILE LARCO)
PARTEA PLINĂ A PAHARULUI
Criza vine cu scumpire!
Când finanțe nu-s pe piață,
Te măriți doar din iubire,
Și o faci o dată-n viață! (MAX OPAIȚ)
SOLUȚIE LA VREME DE CRIZĂ
Tramvaiu`-i ca penicilina;
Cu-atâtea voci, (deja sonore!),
Mă-ntreb a cui mai este vina,
Că-l prinzi acum la ...șase ore! (MAX OPAIȚ)
OBSESIE
(Joc de cuvinte!)
Iubirea dacă-i cu păcat,
În cale NE-VA -STA vecinul;
Dar cum NEVASTA n-a aflat,
Îmi apăr ( cât mai pot!)... căminul! (MAX OPAIȚ)
TURCIA - ROMÂNIA: 1-0
N-am luat bătaie mare,
Am luat, la o adică,
Ceea ce ne place tare,
...Una mică. (AXENTE IUGA)
APROPO DE "O ANTOLOGIE A MATEMATICIENILOR
ȘI FIZICIENILOR EPIGRAMIȘTI" realizată de M. HAIVAS
Matematica, la noi,
Ne-a adus umor gustat,
Prin epigramiști de soi
Și prin cel ce-i șef de stat. (AXENTE IUGA)
PENTRU PAȘTI
Mărfuri, din exces de zel,
Scumpe-s de ne-ndoaie,
Cumpărăm la târguri MIEL
Dar plătim PREȚ...OAIE. (AXENTE IUGA)
VIITOARE AMINTIRE
Tu, SUV al meu, condus - plăcere,
Sub Prim Ministru nostru, zbir,
În Declarația-mi de Avere
Vei figura ca SUV...ENIR! (AXENTE IUGA)
CÂNTEC
Frunză verde de pe creste
Eu vă cânt de la volan:
- Prețul la benzină este
Cât lua la mate...Dan! (AXENTE IUGA)
STABILITATE
Clamăm la unison: stabilitate!
Și iată, bre, că am avut noroc
De trei decenii, cu tenacitate
Noi batem pasul tot pi loc, pi loc... (ȘTEFAN BAȘNO)
GRAFOMANUL
Omul e un specimen
Ce respiră oxigen
Dânsul crede, bag eu seamă
Că respiră epigramă! (ȘTEFAN BAȘNO)
I-AM BĂTUT PE TURCI! LA PODUL ÎNALT...
Fotbaliștii noștri zmei
Au jucat cu mult temei ,
Dar avut-au ghinion
N-u fost singuri pe gazon! (ȘTEFAN BAȘNO)
REPLICILE LUI ȘTEFAN BAȘNO
ALERTĂ DE SECURITATE
Poporul e impresionat
Că Nicu sănge ne-a donat,
Ne exprimăm toti rugămintea,
Să nu ne dea acum si …mintea! (IOAN PETRESCU)
Decât trei picături de sânge
Un gest ce inima mi-ar frânge
Ar fi să-și dea demisia,
Să-și înceteze misia... (ȘTEFAN BAȘNO)
...
COLOPATIE DISFUNCȚIONALĂ
Gândind profund dar, cam puțin,
Noi ne dam gazul la vecin,
Dar chiar de ziceți c-am venin,
Le-aș da mai mult din …intestin! (IOAN PETRESCU)
Deoarece-s mai generos
Eu le ofer ceva mai gros
Tot de la mine din colon
Așa, să fim la unison... (ȘTEFAN BAȘNO)
NOBEL DE …. OSCAR!
Alianța Epstein belicoasă tare,
A pornit măcelul fără îndurare,
Donald și cu Bibi doi comici de soi!
Vor primi un Oscar dar pentru război ! (IOAN PETRESCU)
Au pornit în grabă
Contra lui papașa
Și-acum se întreabă
Pe-unde scot cămașa! (ȘTEFAN BAȘNO)
NEPREȚUITĂ
La interviul programat,
Domniței i-a căzut ușor
Și fără bani s-a angajat…
Genunchii, totuși, o mai dor! (NELU MATER)
Înțeleg că treaba-i gata
Însă nu sunt lămurit
Cum genunchii s-au roșit:
Făcând sluj sau capră stat-a?.. (ȘTEFAN BAȘNO)
CLEVETITORUL
Toată treaba ăstuia
E să bage lumea-n ceață -
AS în viața altuia,
Dar... ratat în a lui viață. (AL. D. FUNDUIANU)
Toată ziua ocupat
Să bârfească pentru el
Băgăreșul a uitat
Să trăiască pentru el! (ȘTEFAN BAȘNO)
OSLO: La Cupa Mondială de Schi Fond
(Gazeta Sporturilor )
Un englez, barman, schior
N-a refuzat bere, alcool
De la fanii la spectacol;
Și-a- ncheiat cursa…beat-chior. (Dumitru BUJDOIU)
20 MARTIE. ZIUA INTERNAȚIONALĂ A FERICIRII
Pentru noi e un fitil,
Nici măcar de-ntâi april;
Taxe mari și jecmăneală…
Fericirea-i păcăleală. (Dumitru BUJDOIU)
AMOR ÎN ECHINOCȚIU
Soțul face-un exercițiu:
- Noaptea de amor s-a scurs,
Poate ai ceva de spus;
- OK, dar nu ca-n solstițiu,
Cu peste trei ore-n plus. (Dumitru BUJDOIU)
TELEFONUL, AJUTOR DAR ȘI DEZASTRU
Dacă știa Graham Bell,
Cât rău o să facă el,
Intrigi, crime, joc tembel,
Hoții, urmăriri, mereu…,
Îl arunca în weceu. (Dumitru BUJDOIU)
MINTE DE STINGE
Zicala e și hazlie,
Că propune-o meserie
La parlamentari bancheri:
Să devină pompieri. (Dumitru BUJDOIU)
NU I-I DRAGĂ DOAR VENEZUELA
Trump a pus ochii pe Cuba:
Frumușică, fără pază...
Să nu-i dea de-nțeles șuba
Alți magnați că o curtează?! (NICOLAE MĂTCAȘ)
DELEGAȚIA AMERICANĂ A FĂCUT FAȚĂ CU BRIO
OSPITALITĂȚII BELARUSE
Nici la relax, la proba veche,
Yankeii, trezi, tratați cu votcă,
Nu s-au temut c-or da de potcă
Și n-au dus dușca la ureche. (NICOLAE MĂTCAȘ)
ȘI BLAMAT, ȘI CURTAT
Un partener din coaliție
S’adie-a trece-n opoziție,
Că cei care rămân pe plaur
Bezéle-i și trimit lui AUR. (NICOLAE MĂTCAȘ)
UNDE-S MĂSURILE DE TEMPERARE A CREȘTERII PREȚURILOR?
Motorina și benzina
Au sărit pragul scontat.
Ce facem cu limuzina,
Domn ministru? Ați clacat? (NICOLAE MĂTCAȘ)
CUM SUNT APĂRAȚI CETĂȚENII DE STAT
Acele țări ce vor cu-adevărat
Să scadă prețu-nalt la carburant
Reduc acciza, TVA presant,
Nu se-amăgesc cu prețul plafonat. (NICOLAE MĂTCAȘ)
STATUL NU DOREȘTE SĂ INTERVINĂ LA ACCIZE ȘI TVA
Când plinul vrem să-l vârfuim,
Au nu știați că noi plătim
Mai mult impozite la stat
Decât plătim pe carburant? (LERU CICOARE)
DIN CREȘTEREA PREȚULUI POPULAȚIA SĂRĂCEȘTE,
IAR STATUL SE ÎMBOGĂȚEȘTE
TVA și-accizele la carburanți
Fac juma din prețul lor la pompă.
S-ar găsi în țară ce actanți
Să-i scurteze statului din trompă? (LERU CICOARE)
DACĂ STATULUI ÎI PASĂ DE CETĂȚENII SĂI
Un stat, atunci când companiĭle pleacă
Și muncitorii în șomaj i-aruncă,
De ce nu le-ar impune-ntâi să facă
O reconversie a brațelor de muncă? (LERU CICOARE)
DAR SUFLETELE? SUFLETELE UNDE LI-S?
Când să reducă numărul de cadre,
Azi ștabii noștri taie-n carne vie
Și nimeni nu se-ntreabă, -o, mio padre,
Familiile cu ce să le-ntreție? (LERU CICOARE)
EI IROSESC BANUL PUBLIC, IAR VINOVAȚI AM FI NOI
Stabilitate strictă și-asumare –
Cu-acest slogan ajuns-am în chiloți,
Iar datoria țării că-i prea mare,
De asta vinovați am fi noi toți! (LERU CICOARE)
NU COMPARĂ DECÂT CE LE CONVINE
Mai marii noștri dările și prețul
Cu cele din UÉ le-ar comparare.
La lefuri doar nu scoate fum hornețul,
Nici la puterea lor de cumpărare. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
COMITETUL PENTRU ANALIZA LEGISLAȚIEI DIN JUSTIȚIE SUSPENDAT,
INIȚIATIVELE AU FOST PRELUATE DE DEPUTAȚII USR DIN PARLAMENT
Când l-a – trocul – suspendat,
ÎCCJ-a uitat:
Ce nu poate Comitetul,
Poate face Parlamentul. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
FISURA RECLAMĂ INTERVENȚIE URGENTĂ
Ne-nfioară fisurarea
Din Casa Poporului,
D’apoi de-o plesni răbdarea
Suferinței dumnealui? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
LA CE POATE DUCE LIPSA DE ATENȚIE
Guvernul nostru pe trei roate
Să lase, cât nu e-n cnocaut,
Un val de greve ignorate
Să bage țara în blackout? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
PRIMĂRIA METROPOLITANĂ
CU DIRECȚIA DE POMPIERI MEREU ÎN PANĂ
La primăria „Baș-boieri”
Vreun foc pornind din neglijență,
Direcția de pompieri
Pe loc și sună la urgență. (NICOLAE CRIHĂNEANU)